Jurisdictional conflict between administrative and labor courts over transformation of contractual public sector posts into public functions under Administrative Code

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 04.05.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne să transforme postul de natură contractuală pe care îl ocupă în cadrul Direcţiei Generale Logistice - Direcţia achiziţii publice, aceea de inspector de specialitate gradul III, poziţia nr. 31 în statul de organizare, în post aferent funcţiei publice de consilier achiziţii publice, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5 la aceeaşi poziţie în stat şi să-l numească pe această funcţie începând cu data de 31.12.2019; să-i acorde drepturile salariale aferente funcţiei publice de consilier achiziţii publice grad profesional superior, gradaţia 5, cu data numirii şi pentru viitor, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea din 19 mai 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând în acest sens că reclamantul nu este funcţionar public pentru a fi incidente dispoziţiile Codului administrativ,în situaţia acestuia neexistând raporturi de serviciu care să fie sub incidenţa dispoziţiilor actului normativ menţionat, ci un raport de muncă generator al prezentului litigiu având ca obiect solicitarea părţii de transformare a postului ocupat, de natură contractuală, în funcţie publică.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 23.06.2020, sub nr. x/2020*.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 4484/21.09.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale, invocate de pârât, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 21.01.2021, sub nr. x/2020*.

2.3. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 456 din data de 1 aprilie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut că părţi ale raportului dedus judecăţii sunt autoritatea/instituţia publică şi persoana încadrată în muncă în cadrul autorităţii/instituţiei publice, neavând relevanţă statutul de personal contractual din administraţia publică deţinut de reclamant şi nici distincţia dintre autorităţile publice centrale, respectiv autorităţile publice locale şi judeţene la care se referă art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind incidente dispoziţiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ în raport de care competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii, reţinând faptul că nu este vorba despre un conflict negativ de competenţă tipic, ci de ipoteza prevăzută în teza a II-a a art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., respectiv "cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente".

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamant îl constituie obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne să-i transforme postul de natură contractuală pe care îl ocupă în cadrul Direcţiei Generale logistice - Direcţia achiziţii publice - inspector de specialitate gradul III, poziţia nr. 31 în statul de organizare, în post aferent funcţiei publice de consilier achiziţii publice - clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5 la aceeaşi poziţie în stat, şi să-l numească pe reclamant în această funcţie începând cu data de 31.12.2019, cu acordarea drepturilor salariale aferente funcţiei respective începând cu data numirii şi pentru viitor, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii introductive, întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 57/2019, reclamantul a arătat că ocupă funcţia de inspector de specialitate gradul III - personal contractual în cadrul Direcţiei generale Logistice - Direcţia achiziţii publice, unitate din aparatul central al Ministerului Afacerilor Interne, conform contractului individual de muncă nr. x din 29.09.2016 încheiat pe perioadă nedeterminată şi că, în raport de atribuţiile din fişele de post aferente funcţiei de personal contractual pe care o ocupă, autoritatea pârâtă ar trebui să-i transforme postul în funcţia publică de consilier achiziţii publice grad superior.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la calitatea reclamantului, de personal contractual, respectiv de funcţionar public cu statut special pe care o au poliţiştii.

Ambele instanţe aflate în conflict au reţinut că drepturile reclamantului sunt solicitate în considerarea raporturilor de serviciu ale acestuia, dar au apreciat diferit asupra calităţii părţii de personal contractual, căruia nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 495 din Codul administrativ, fiind un litigiu de muncă ce rezultă din raporturile sale de muncă, sau de funcţionar public cu statut special, în privinţa căruia sunt incidente modificările legislative produse prin adoptarea O.U.G. nr. 57/2019.

Conform art. 536 din acest act normativ:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Din lecturarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamant rezultă că obiectul acţiunii acestuia vizează aplicarea dispoziţiilor art. 610 şi art. 612 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care reglementează obligaţia autorităţilor şi instituţiilor publice în stabilirea, transformarea ori înfiinţarea funcţiilor publice de execuţie de consilier achiziţii publice, precum şi dreptul angajaţilor cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în posturi de natură contractuală, stabilite ca funcţii publice, de a fi numiţi în funcţiile publice de execuţie respective, în măsura îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 465 din O.U.G. nr. 57/2019 şi a condiţiilor de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei şi gradului profesional aferente funcţiei publice.

În acest context, având în vedere temeiul de drept invocat de reclamant în susţinerea cererii de chemare în judecată, respectiv art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, Înalta Curte reţine că raportului de serviciu al reclamantului îi sunt aplicabile prevederile acestui ultim act normativ, în considerarea căruia instanţa îndrituită să analizeze cererea părţii şi să procedeze la verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru transformarea postului de natură contractuală în funcţia publică de consilier achiziţii publice grad superior este tribunalul administrativ şi fiscal în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul reclamantul.

Se impune această concluzie având în vedere că situaţia dedusă judecăţii nu se circumscrie excepţiilor prevăzute de legiuitor în teza finală a art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, în condiţiile în care prin acest text legal s-a reglementat competenţa exclusivă în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Împrejurarea că reclamantul nu ocupă în prezent o funcţie publică nu are relevanţă în aprecierea stabilirii competenţei materiale a instanţei în soluţionarea acţiunii acestuia, câtă vreme instanţa va proceda la analizarea şi verificarea îndeplinirii condiţiilor legale pentru transformarea postului de natură contractuală în funcţia publică de consilier achiziţii publice grad superior în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, act normativ în raport de care instanţa competentă să soluţioneze cauza nu poate fi decât o instanţă de contencios administrativ.

În acest context, pentru stabilirea instanţei competente vor fi avute în vedere prevederile O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care stabileşte în favoarea tribunalelor competenţa materială exclusivă în soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local, precum şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Faţă de toate considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.