Negative jurisdiction conflict over EU project ineligibility; competence assigned to tribunal of regional authority's location

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 02.07.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Urlaţi, judeţul Prahova, a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Autoritatea de Management pentru POR 2014-2020 (în prezent Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei Publice), solicitând: anularea adresei nr. x din 28.02.2019 emise de OI Sud Muntenia conţinând rezultatul verificării conformităţii administrative şi a eligibilităţii (CAE); anularea deciziei de respingere a contestaţiei administrative, intitulată "Scrisoare răspuns contestatar" nr. x din data de 30.05.2019 emisă de AM POR 2014-2020, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17.06.2020 s-a dispus introducerea în

cauză a Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 1296 din 25 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Oraşul Urlaţi, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice-Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, în favoarea Tribunalului Călăraşi, reţinând că actul vătămător (neevaluabil în bani) îl constituie adresa nr. x/28.02.2019 emisă de Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, prin care proiectul reclamantei a fost declarat neeligibil şi nu actul intitulat "Scrisoare răspuns contestatar" nr. 42100-6/30.05.2019 emisă de AM POR 2014-2020, care reprezintă doar răspunsul autorităţii ierarhic superioare la plângerea prealabilă formulată în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

S-a reţinut astfel incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care reglementează competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul autorităţii publice, în raport de rangul acesteia.

2.2. Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă, prin încheierea din data de 21 aprilie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a constatat apărut conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Călăraşi şi Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 134 C. proc. civ., din oficiu, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a reţinut dispoziţiile art. 99 C. proc. civ. referitoare la situaţia formulării mai multor capete principale de cerere, precum şi prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului. În esenţă, a arătat că reclamanta a solicitat anularea adresei nr. x/28.02.2019 emisă de OI Sud Muntenia, ce conţine rezultatul verificării conformităţii administrative şi a eligibilităţii (CAE) şi a deciziei de respingere a contestaţiei administrative, intitulată "Scrisoare răspuns contestatar" nr. 42100-6/30.05.2019 emisă de AM POR 2014-2020.

Astfel, a avut în vedere că prima dintre pârâte este o autoritate regională iar cea de-a doua o autoritate centrală, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, apreciind că prezenta cauză este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamantă îl constituie anularea adresei nr. x/28.02.2019 emisă de Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, prin care proiectul reclamantei a fost declarat neeligibil, precum şi a deciziei de respingere a contestaţiei administrative intitulată "Scrisoare răspuns contestatar" nr. 42100-6 din 30.05.2019 emisă de Autoritatea de management pentru Programul Operaţional Regional 2014-2020.

Problema care a generat conflictul de competenţă între cele două instanţe priveşte stabilirea competenţei materiale şi teritoriale procesuale, din perspectiva obiectului cauzei şi a naturii actului juridic de drept administrativ dedus judecăţii.

Astfel, Tribunalul Călăraşi a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 99 din C. proc. civ., care reglementează competenţa în situaţia existenţei mai multor capete de cerere principale, precum şi a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ce stabileşte competenţa în funcţie de rangul emitentului actului administrativ vătămător producător de efecte juridice, reţinând în acest sens că emitentul deciziei de respingere a contestaţiei administrative, intitulată "Scrisoare răspuns contestatar" nr. 42100-6/30.05.2019 este autoritate publică centrală în raport de care competenţa aparţine Curţii de Apel Bucureşti.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut însă incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, apreciind că actul administrativ producător de efecte juridice este adresa nr. x/28.02.2019 emisă de Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, prin care s-a adus la cunoştinţa reclamantei faptul că proiectul său a fost declarat neeligibil.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare în perioada de referinţă, "Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1)."

Dispoziţiile enunţate supra instituie două criterii de determinare a competenţei instanţei de fond, respectiv criteriul valoric şi criteriul rangului autorităţii emitente în cadrul sistemului administrativ.

Atât Curtea de Apel Bucureşti, cât şi Tribunalul Călăraşi au apreciat că în cauză nu este incident criteriul valoric, întrucât pretenţiile reclamantei nu fac parte din categoriile enumerate de textul de lege (taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora), urmând a da prevalentă criteriului rangului autorităţii emitente. Totuşi, aplicând acest criteriu, cele două instanţe au dat dezlegări diferite asupra competenţei de soluţionare a cauzei, pornind de la interpretarea diferită a obiectului dedus judecăţii şi a cadrului procesual pasiv.

În speţă, Înalta Curte reţine că este relevant criteriul rangului autorităţii publice, actul administrativ vătămător fiind reprezentat de adresa nr. x din data de 28.02.2019 emisă de Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia şi nu este evaluabil în bani, având în vedere că are ca obiect declararea neeligibilităţii proiectului reclamantei şi nu stabilirea vreunei creanţe, fiind incidente dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, în considerarea cărora cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, în temeiul alin. (1) al aceluiaşi text.

În ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a criteriului rangului autorităţii emitente, Înalta Curte constată că reclamanta a chemat în judecată, atât pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, care are calitatea de autoritate publică locală, cât şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional, organ central al administraţiei publice de specialitate.

Competenţa instanţei de contencios administrativ nu este determinată strict de cadrul procesual pasiv, ci şi de obiectul principal al cererii de chemare cu care a fost învestită. Astfel, în situaţia în care persoana care se consideră vătămată înţelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât şi una centrală, pentru stabilirea instanţei competente este esenţială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, producător de efecte juridice, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) şi i) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În cauza de faţă, obiectul principal al cererii îl reprezintă anularea actului administrativ emis de pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, respectiv adresa nr. x/28.02.2019, prin care a fost comunicată soluţia de declarare a neeligibilităţii proiectului reclamantei, aşa încât, faptul că a fost chemată în judecată şi o autoritate publică centrală nu are nicio relevanţă, în condiţiile în care emitentul actului este o autoritate publică locală.

De altfel, cererea de anulare a deciziei de respingere a contestaţiei administrative, intitulată "Scrisoare răspuns contestatar" nr. 42100-6/30.05.2019, îndreptată împotriva pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional, organ central al administraţiei publice de specialitate, nu reprezintă un capăt de cerere principal în raport de care se determină competenţa materială de soluţionare a cauzei, adresa nr. x/30.05.2019 reprezentând soluţia adoptată de organul ierarhic superior autorităţii emitente în procedura prealabilă administrativă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, actul generator de efecte juridice fiind însă adresa prin care s-a adus la cunoştinţa părţii declararea proiectului reclamantei ca neeligibil.

Prin urmare, nu sunt incidente prevederile art. 99 din C. proc. civ., care reglementează competenţa instanţei în situaţia existenţei mai multor capete de cerere principale întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, astfel cum a reţinut Tribunalul Călăraşi.

În consecinţă, având în vedere că actul administrativ vătămător producător de efecte juridice este adresa nr. x/28.02.2019 emisă de autoritatea publică de nivel regional Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziţionarea în sistemul autorităţilor publice a emitentului actului administrativ contestat, în speţă Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, care are sediul în municipiul Călăraşi, judeţul Călăraşi.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Faţă de toate considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Urlaţi în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.