Appeal against revision of judicial recusal orders annulled as untaxed, leaving lower court standing-based rejection in force

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată la data de 17 aprilie 2019 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, numitul A., în calitate de mandatar al reclamantei B., a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimatul Colegiul de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuirea încheierii nr. 12 din 26.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, precum şi a încheierii nr. 6 din 19.02.2019 a aceleiaşi instanţe, pronunţată în dosarul nr. x/2019, susţinând că le-au fost încălcate toate drepturile procesuale şi implicit au intrat în sfera încălcării prevederilor art. 6 pct. 1 CEDO, art. 13 CEDO, Protocolul 12, art. 1 CEDO, art. 47 alin. (2) CDFUE raportat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României.

2. Încheierea din 26 noiembrie 2019 şi sentinţa atacată

Prin încheierea din 26 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, s-a anulat ca netimbrată cererea de recuzare a domnului judecător C., formulată de mandatar A. pentru petenta B., în dosarul nr. x/2019 cu termen de judecată la data de 10 decembrie 2019.

La data de 21 ianuarie 2020 Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a soluţionat dosarul nr. x/2019, pronunţând sentinţa nr. 5, prin care a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant, invocată din oficiu, şi a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta B. - prin mandatar A., împotriva încheierilor nr. 6 din 19 februarie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 şi nr. 12 din 26 martie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul Colegiul de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate de reprezentant.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestor hotărâri a formulat recurs numitul A., în calitate de mandatar al revizuentei B., criticându-le pentru nelegalitate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului referitor la încheierea din 26.11.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 a arătat că nu sunt întrunite condiţiile procedurale de desfăşurare a vreunei şedinţe de judecată în acest dosar şi cu acest complet, invocând în acest sens dispoziţiile art. 176 şi art. 2 alin. (2) din C. proc. civ.

A mai susţinut că instanţa nu a ţinut cont de înscrisurile pe care le-a depus în dosar şi nu le-a comunicat intimatului, justificând în acest sens că partea a formulat cererea de recuzare şi nu a mai fost posibilă efectuarea niciunui act de procedură în cauză. Totodată, partea a formulat critici cu privire la modalitatea de gestionare a dosarelor sale de către prima instanţă, în sensul că aceasta nu a evidenţiat în sistemul informativ termenele de judecată acordate şi actele de procedură întocmite.

În final, a criticat modalitatea în care judecătorul împotriva căruia a formulat cererea de recuzare a soluţionat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al revizuentei, considerând în acest sens că nu a ţinut cont de procura judiciară pe care a depus-o în dovedire, nerespectând astfel prevederile legale.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză, intimatul Colegiul de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a formulat întâmpinare faţă de recursul recurentei-revizuente, invocând excepţia lipsei calităţii de reprezentant, iar pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Prin precizările depuse la data de 25.05.2020, recurenta-revizuentă, prin mandatar, a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant având în vedere procura judiciară de reprezentare nr. 1665/25.11.2017, autentificată de Biroul Notarial Drăghici Societate Profesională Notarială prin încheierea nr. 290 din 09 martie 2020, pe care a ataşat-o în dovedire.

La termenul de dezbateri din 23 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului pentru neîndeplinirea obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON şi a rămas în pronunţare cu privire la această excepţie, în conformitate cu art. 248 din C. proc. civ.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru neîndeplinirea obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor legale menţionate supra, "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., precum şi cu suma de 100 RON dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Partea a criticat pentru nelegalitate hotărârile atacate, indicând în mod expres motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei", iar art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".

De asemenea, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Prin citaţia comunicată la data de 06 mai 2021, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţa recurentei-revizuente obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON, aferentă recursului declarat împotriva încheierii din 26.11.2019 şi a sentinţei civile nr. 5 din 21 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Recurenta-revizuentă nu a îndeplinit această obligaţie până la termenul de judecată fixat, iar din verificările efectuate se constată că nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar pentru plata taxei judiciare de timbru.

Prin urmare, consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea neîndeplinirii acestei obligaţii fiind nulitatea recursului netimbrat.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul formulat de recurenta B., prin mandatar A., împotriva încheierii din 26 noiembrie 2019 şi a sentinţei nr. 5 din 21 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de recurenta B., prin mandatar A., împotriva încheierii din 26 noiembrie 2019 şi a sentinţei nr. 5 din 21 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.