Nomination for free electricity quota; appellate validity of summons deposited at mailbox

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 22.03.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Energiei, B. şi Institutul de Studii şi Proiectări Energetice, pronunţarea unei hotărâri prin care să fie nominalizat la art. 4 din H.G. nr. 1041/2003 ca plătitor la B. S.A. şi Institutul de Studii şi Proiectări Energetice, a cotei gratuite de 100 kwh lunar.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 491 din 25 septembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor B. (C.) şi S.C. Institutul de Studii şi Proiectări Energetice S.A. (Lacul Tei Offices SA) şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a respins excepţia netimbrării ca fiind neîntemeiată şi a admis excepţia tardivităţii acţiunii, respingând cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Energiei, ca fiind tardivă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, recurentul-reclamant a susţinut că instanţa a pronunţat o hotărâre cu încălcarea regulilor de procedură, iar sancţiunea care se impune este constatarea nulităţii acesteia în temeiul art. 405 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 178 alin. (1) din acelaşi act normativ.

În esenţă, a arătat că nu a fost citat cu respectarea dispoziţiilor legale la primul termen de judecată din data de 25.09.2019, instanţa încălcând prevederile art. 153 din C. proc. civ., deoarece era obligată să hotărască asupra cererii sale numai dacă părţile au fost citate, producându-i astfel o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea hotărârii pronunţate.

Sub acest aspect a afirmat că nu a fost citat nici prin intermediul serviciului poştal şi nici printr-un agent procedural pentru termenul stabilit în vederea soluţionării cererii sale, instanţa procedând astfel în mod nelegal la judecarea cauzei.

A mai susţinut recurentul că dosarul său nu a fost judecat de către un complet al secţiei a VIII-a a Curţii de Apel Bucureşti, încălcându-se astfel regulile de procedură, iar hotărârea atacată este lovită de nulitate în conformitate cu art. 175 din C. proc. civ., fiind vătămat în dreptul său de a mai beneficia, în calitate de pensionar, de cota gratuită de 100 kWh/lună gratuiţi, a căror plată este suportată de către societatea C. S.A. (fosta Enel Distribuţie Muntenia S.A.), vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea sentinţei de fond.

În fine, recurentul-reclamant a susţinut că nu a depus răspuns la întâmpinările pârâţilor,întrucât acestea nu au existat, instanţa de fond hotărând în absenţa apărărilor formulate de aceste părţi şi fără să-l citeze pentru termenul la care a pronunţat hotărârea.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă C. S.A. a formulat întâmpinare la data de 17.03.2020, prin care a arătat că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea cererii de recurs, prin raportare la rezultatul verificărilor afirmaţiilor recurentului cu privire la lipsa procedurii de citare a acestuia în faţa instanţei de fond.

La data de 14.04.2020 recurentul-reclamant a transmis prin poştă răspuns la întâmpinare,solicitând înlăturarea apărărilor formulate de intimata-pârâtă şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate şi încadrate de parte în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la pct. 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevăzută de art. 335 alin. (1) şi art. 338 din C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greşită a unor texte de lege.

În speţă, recurentul-reclamant a criticat hotărârea instanţei de fond din perspectiva nelegalei sale citări pentru termenul de judecată din data de 25 septembrie 2019, apreciind că instanţa a încălcat prevederile art. 153 din C. proc. civ., pronunţând astfel o soluţie nelegală ce atrage sancţiunea nulităţii acesteia.

Astfel, această primă critică a părţii prin care i se impută instanţei de fond încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii, este apreciată de Înaltă Curte ca nefondată.

În urma verificărilor efectuate în dosarul de fond se constată că reclamantul a fost citat la data de 12.06.2019, la adresa indicată în cererea de chemare în judecată, conform citativului ataşat la fila nr. x, iar menţiunea din formularul procesului-verbal de înmânare aflat la dosar indică faptul că actele de procedură au fost depuse la cutia poştală la 18.06.2019, întrucât destinatarul sau persoana majoră din familie care locuieşte cu destinatarul erau absenţi de la domiciliu.

Aşadar, Înalta Curte reţine că, astfel cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a indicat adresa de domiciliu din Bucureşti, str. x, iar comunicarea actelor de procedură către parte s-a realizat prin depunerea acestora la cutia poştală, potrivit menţiunii din cuprinsul procesului-verbal încheiat de agentul însărcinat cu înmânarea actelor procesuale, acesta făcând dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat, potrivit art. 163 alin. (5) din C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că procedura de comunicare a citaţiei şi a celorlalte acte de procedură a fost corect efectuată la adresa cunoscută din dosar şi indicată de parte, prin depunerea acestora la cutia poştală, motiv pentru care nu pot fi reţinute susţinerile recurentului privitoare la pretinsa necitare a acestuia pentru termenul de dezbateri din data de 25.09.2019. De altfel, din partea introductivă a hotărârii de fond rezultă că reclamantul a fost citat cu respectarea prevederilor legale şi că a depus răspuns la întâmpinări, aspect ce demonstrează faptul că acesta a avut cunoştinţă de termenul de judecată stabilit în cauză.

Nefondată este şi susţinerea recurentului potrivit căreia dosarul său nu a fost judecat de către un complet al secţiei a VIII-a a Curţii de Apel Bucureşti, încălcându-se astfel regulile de procedură, sub acest aspect Înalta Curte reţinând că sentinţa nr. 491 din data de 25.09.2019, împotriva căreia partea a promovat recursul de faţă, este pronunţată de o instanţă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, instanţă competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cererea reclamantului prin raportare la obiectul acesteia şi la prevederile legale incidente în materie, astfel că nu se verifică în cauză pretinsa încălcare a regulilor de procedură de natură a determina nulitatea hotărârii.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului-reclamant potrivit căreia nu a depus răspuns la întâmpinările pârâţilor, întrucât acestea nu au existat, instanţa de fond hotărând în absenţa apărărilor formulate de aceste părţi, Înalta Curte constată că şi această afirmaţie a recurentului este nefondată, deoarece nu este susţinută de un suport probator, din actele dosarului, respectiv din citativul aflat la dosarul de fond rezultând că acestuia i-au fost comunicate întâmpinările formulate în cauză (aflate la filele: 23, 26-27, 30-32 şi 33-39 din dosar), întâmpinări faţă de care reclamantul a formulat răspuns la data de 21.06.2019, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, cu respectarea regulilor de procedură incidente în cauză, fiind la adăpost de orice critică de natură a determina reformarea acesteia.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs

Pentru argumentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, Înalta Curte reţine că nu sunt întrunite motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. astfel încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant şi va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 491 din 25 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.