Hospital appeal over Guarantee Fund refusal time-barred; forfeiture upheld.

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 07.02.2019, sub nr. dosar x/2019, reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, in contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat anularea Deciziei nr. 18053/16.01.2019 emisă de pârât şi obligarea acestuia la plata sumei de 407 RON actualizată cu indicele de inflaţie, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate persoanei vătămate A., sumă stabilită în dosarul nr. x/2017.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 320 din 26 iunie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, întemeiat pe dispoziţiile art. 483 şi urm. C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului recurentul-reclamant a susţinut că, potrivit sentinţei penale nr. 23/2018 pronunţată de Judecătoria Bălceşti în dosarul nr. x/2017, instanţa a dispus obligarea asigurătorului S.C. B. S.A., prin lichidatorul judiciar C., la plata sumei de 407 RON actualizată cu indicele de inflaţie, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate persoanei vătămate A..

A arătat că la data de 18.08.2015 a avut loc un accident de circulaţie soldat cu vătămarea corporală a numitelor A. şi D., iar autoturismul implicat în accident era asigurat la societatea de asigurări S.C. B. S.A., aflată în procedura falimentului, considerând astfel că în temeiul prevederilor art. 49 şi art. 50 din Legea nr. 136/1995, forma în vigoare la data încheierii poliţei de asigurare, asigurătorul trebuie să acorde despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care răspund asiguraţii faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, în caz de vătămare corporală sau deces.

A enunţat recurentul dispoziţiile art. 4 alin. (1) pct. b (iii) şi pct. d) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, în temeiul cărora persoana păgubită pentru prejudiciul suferit prin accidente de circulaţie este îndreptăţită să primească o indemnizaţie/despăgubire, sumă pe care Fondul o plăteşte fiecărui creditor de asigurări al asigurătorului aflat în faliment.

De asemenea, a evocat prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 potrivit cărora, de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului pronunţate împotriva unui asigurător, Fondul este în drept să efectueze plăţi din disponibilităţile sale, cu respectarea dispoziţiilor legale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări. Totodată, a susţinut că Fondul se subrogă în toate drepturile creditorilor de asigurări până la concurenţa sumelor pe care le-a achitat din disponibilităţile sale, urmând a se înscrie la masa credală a asigurătorului în faliment, conform art. 18 din Legea nr. 213/2015.

În speţă, a arătat că efectuarea de către furnizorul de servicii medicale a cheltuielilor de spitalizare a fost cauzată de vătămarea corporală produsă din vina asiguratului RCA, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se considera că unitatea reclamantă beneficiază de o creanţă de asigurare.

Concluzionând, a menţionat că spitalul are calitatea de creditor de asigurare întrucât este îndreptăţit să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă, aspect reţinut în cadrul procesului penal, prin care asigurătorul a fost obligat să plătească spitalului, în calitate de terţ păgubit, despăgubirile rezultate în urma producerii riscului asigurat.

Pentru considerentele expuse, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză, deşi s-a procedat la comunicarea cererii de recurs către intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, acesta nu a formulat întâmpinare.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs, excepţie invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este tardiv formulat, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

Prin art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. legiuitorul a statuat în sensul că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

În speţă, Înalta Curte constată că sentinţa civilă nr. 320 din 26.06.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, atacată de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, a fost comunicată părţii la data de 12 august 2019, conform dovezii aflate la dosarul de fond, iar recursul a fost promovat de către reclamant la 02 septembrie 2019, data comunicării prin serviciul de curierat, conform menţiunii de pe plicul ataşat la dosar recurs, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, calculat potrivit dispoziţiilor art. 181-183 C. proc. civ.

Or, din moment ce menţiunea datei aplicate pe plicul ataşat la dosarul de recurs indică faptul că memoriul conţinând motivele de recurs a fost transmis instanţei la data de 02 septembrie 2019, iar termenul a început să curgă de la data comunicării hotărârii, 12 august 2019, împlinindu-se la data de 28 august 2019, se reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

Pe cale de consecinţă, în considerarea argumentelor reţinute supra şi a textelor legale invocate, Înalta Curte va respinge recursul recurentului-reclamant ca tardiv formulat, păstrând astfel sentinţa atacată.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova împotriva sentinţei nr. 320 din 26 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.