Service of process to new judicial liquidator and peremption due to inactivity

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin sentinţa nr. 499 din 26 aprilie 2018, Tribunalul Dâmboviţa a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Compania de Apă Târgovişte Dâmboviţa.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din 12 iulie 2018, curtea de apel a dispus suspendarea judecăţii recursului în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor.

La aceeaşi dată, la dosar a fost depusă prin fax o cerere de amânare a judecăţii, formulată de administratorul special C. (cu indicarea noului său domiciliu procesual ales), prin care s-a învederat viciul de procedură decurgând din necitarea noului lichidator judiciar, D. şi Asociaţii SPRL, fiind ataşate dovezi în acest sens.

La data de 05 martie 2019 (data poştei), recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar D. şi Asociaţii SPRL, a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, prin care a precizat că lipsa părţilor s-a datorat înlocuirii de către judecătorul sindic - prin încheierea de şedinţă din 22.06.2018 - a lichidatorului judiciar al reclamantei, care nu a fost citat.

La 26 martie 2019, a fost depusă de către noul lichidator judiciar şi o cerere de amânare a judecăţii pentru angajarea unui avocat şi pregătirea apărării.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Decizia nr. 395 din 27 martie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a constatat perimat recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. "prin lichidator judiciar D. şi Asociaţii SPRL" (în realitate, recursul a fost formulat prin lichidator B. împotriva sentinţei nr. 499 din 26 aprilie 2018 a Tribunalului Dâmboviţa.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că, prin sentinţa nr. 499 din 26 aprilie 2018, Tribunalul Dâmboviţa a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Compania de Apă Târgovişte - Dâmboviţa, iar împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar.

Din verificarea actelor dosarului, curtea de apel a constatat că ultimul act de procedură s-a efectuat la data de 12 iulie 2018, când instanţa a dispus suspendarea judecăţii recursului în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. pentru lipsa nejustificată a părţilor legal citate, niciuna dintre acestea neformulând cerere de judecare în lipsă.

A mai reţinut instanţa că, la data de 12 martie 2019, recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar D. şi Asociaţii SPRL, a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Pentru termenul de judecată din 27.03.2019, recurenta-reclamantă a formulat cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui avocat şi pregătirii apărării, cerere respinsă de instanţă ca neîntemeiată, având în vedere că avea posibilitate angajării unui apărător, atât în perioada în care a fost suspendată cauza, cât şi de la momentul formulării cererii de repunere pe rol la data de 12.03.2019, până la termenul de judecată din data de 27.03.2019.

Prin decizia nr. 395/27.03.2019, deliberând asupra excepţiei perimării invocate atât din oficiu, cât şi de intimata Compania de Apă Târgovişte - Dâmboviţa, curtea de apel a reţinut, potrivit art. 416 alin. (1) din noul C. proc. civ., că perimarea este o sancţiune procedurală care constă în stingerea procesului în faza în care se găseşte şi care este dedusă din faptul nestăruinţei părţii vreme îndelungată în proces.

În cauză, judecata cererii a fost suspendată la 12.07.2018, în temeiul art. 411 alin. (2) noul C. proc. civ., iar de la acel moment părţile nu au mai făcut niciun act de procedură, până la data de 12.03.2019, când s-a formulat de către recurentă cerere de repunere pe rol.

Având în vedere că de la data de 12.07.2019 şi până la data de 12.03.2019 dosarul a rămas în nelucrare, din vina părţilor, mai mult de 6 luni, şi că nu a intervenit nicio cauză de întrerupere ori de suspendare a termenului de perimare, în condiţiile art. 417 şi 418 noul C. proc. civ., curtea a apreciat întrunite condiţiile prevăzute de art. 416 alin. (1) noul C. proc. civ., motiv pentru care, în baza art. 420 alin. (1) noul C. proc. civ., a admis excepţia şi a constatat perimată cererea de recurs.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar D. şi Asociaţii SPRL, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 (raportat la art. 416 alin. (2) şi art. 174-179) din C. proc. civ.

În motivarea cererilor de recurs a arătat, în esenţă, că se află în procedura falimentului, iar prin încheierea de şedinţă din 22.06.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, judecătorul sindic a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar desemnat iniţial, B. (care nu mai avea din 15.11.2017 capacitatea procesuală de exerciţiu şi puterea de reprezentare, ca urmare a suspendării din calitatea de practician în insolvenţă a asociatului unic), cu lichidatorul judiciar D. şi Asociaţii SPRL.

Recurenta a susţinut că încheierea de suspendare pronunţată la 12.07.2018 nu a fost comunicată noului lichidator, astfel că termenul de perimare nu începuse să curgă la data judecării excepţiei de perimare.

A mai arătat că nu a fost legal citată cu menţiunea discutării perimării pentru termenul de judecată din 27.03.2019.

De asemenea, a solicitat repunerea în termenul de a propune şi administra probe, invocând prevederile art. 186 din C. proc. civ., pe motiv că toate actele de procedură au fost transmise în mod nelegal la adresa fostului lichidator judiciar.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimaţii nu au formulat întâmpinări în cauză.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, exclusiv în limitele şi pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Criticile întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., referitoare la nelegala citare a recurentei reclamante pentru termenul de judecată din 27.03.2019 sunt, în parte, fondate.

Astfel, potrivit art. 416 din C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată."

În speţă, se constată că, după suspendarea - la data de 12.07.2018 - a judecăţii cauzei pentru lipsa părţilor, instanţa a stabilit termen de judecată pentru discutarea cererii de redeschidere a judecăţii formulate la 5.03.2019 (data poştei) de noul lichidator al recurentei reclamante, D. ŞI ASOCIAŢII SPRL, pentru data de 27.03.2019.

Citaţiile întocmite a doua zi după înregistrarea cererii de repunere pe rol au fost însă transmise tot la adresa fostului lichidator (B., deşi la dosar fuseseră depuse dovezi privind înlocuirea lichidatorului judiciar prin încheierea judecătorului sindic din 22.06.2018 (executorie, conform legii speciale), precum şi la sediul procesual ales la societatea de avocaţi cu privire la care instanţa fusese notificată deja, atât de administratorul special al societăţii A. S.R.L., cât şi de E. şi Asociaţii, că a fost schimbat.

În conformitate cu art. 155 - Locul citării din C. proc. civ., "(1) Vor fi citaţi: (...); 5. cei supuşi procedurii insolvenţei, precum şi creditorii acestora, la domiciliul sau, după caz, la sediul acestora; după deschiderea procedurii, citarea va fi efectuată potrivit legii speciale; (...)."

Or, art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă dispune:

"În litigiile care au fost promovate în temeiul dreptului comun, după deschiderea procedurii insolvenţei citarea debitorului se va face la sediul acestuia şi la sediul administratorului judiciar/lichidatorului judiciar."

În consecinţă, Înalta Curte constată că judecătorii au reţinut greşit faptul că procedura de citare a recurentei reclamante a fost legal îndeplinită la termenul de judecată din 27.03.2019, când au soluţionat excepţia perimării pe care au invocat-o din oficiu.

Procedând astfel, au încălcat şi principiul contradictorialităţii consacrat de art. 14 din C. proc. civ. ("Instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel."), precum şi dispoziţiile art. 219 alin. (2) din acelaşi cod, în conformitate cu care, "în cazul în care părţile nu răspund la apel, instanţa va verifica dacă procedura de citare a fost îndeplinită şi, după caz, va proceda, în condiţiile legii, la amânarea, suspendarea ori la judecarea procesului."

Este însă nefondată critica referitoare la nemenţionarea în citaţie a împrejurării că la termenul de judecată urma să se discute incidenţa perimării.

De asemenea, în conformitate cu art. 420 - Procedura perimării din C. proc. civ., "(1) Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate. Judecătorul va cita de urgenţă părţile şi va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea."

Prin urmare, legiuitorul nu a impus efectuarea unei menţiuni în citaţie în sensul arătat de recurentă şi nici nu se poate pretinde că lipsa unei astfel de menţiuni ar fi vătămătoare prin ea însăşi pentru părţile litigante.

De asemenea, Înalta Curte nu poate analiza în prezentul cadru procesual criticile aduse măsurii suspendării judecăţii pentru lipsa părţilor dispuse de curtea de apel ulterior desemnării noului lichidator judiciar, întrucât nu a fost legal învestită cu un recurs declarat împotriva încheierii de suspendare, iar cererea de repunere în termenul de propunere şi administrare a probelor, cuprinsă în memoriul de recurs, nu poate fi primită, fiind de competenţa completului de judecată al curţii de apel.

Având în vedere că, potrivit art. 175 alin. (2) din C. proc. civ., în cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, iar art. 176 dispune expres că "Nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la: (...); 2. reprezentarea procesuală; (...)." (aceeaşi fiind şi situaţia lipsei citării, neacoperite prin prezentarea părţii), şi faţă de împrejurarea că, potrivit art. 483 alin. (3), "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", iar conform art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind fondat, urmând să caseze decizia şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 496 şi art. 497 raportate la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. - în insolvenţă, prin lichidator judiciar D. şi Asociaţii SPRL, împotriva Deciziei nr. 395 din 27 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează decizia atacată.

Trimite cauza la aceeaşi instanţă spre rejudecare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2021.