Jurisdictional conflict over specialized public procurement panel: negative conflict arising from internal reassignment rather than reciprocal judicial declinations
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the referral for resolving a negative conflict of jurisdiction, thereby rejecting the claim that a specialized public procurement panel was incompetent; consequently, the procedural impasse regarding venue remains unresolved and the appeal proceeds before the initially designated panel. The dispute arose from a public law action to annul a framework agreement and subsequent contract between a public administration authority and a private service provider, where the appellate court, after an internal administrative reassignment to a specialized panel, declared itself functionally incompetent and referred the case back to the general panel, triggering a declared negative conflict of jurisdiction. The decisive legal basis was the interpretation of Articles 133, 135, and 136 of the Code of Civil Procedure, under which a negative conflict of jurisdiction requires reciprocal judicial declinations of competence by multiple courts pursuant to Article 132(3), rather than an internal administrative correction of case allocation errors under the internal regulations of the court, which does not interrupt the course of the proceedings or constitute a justiciable conflict.
Legislator headnote
AI generatedart. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 133 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 132 alin. (3) din C. proc. civ, art. 132 din C. proc. civ, art. 135 din C. proc. civ; Jurisdictional conflict over specialized public procurement panel: negative conflict arising from internal reassignment rather than reciprocal judicial declinations: The dispute arose from a public law action to annul a framework agreement and subsequent contract between a public administration authority and a private service provider, where the appellate court, after an internal administrative reassignment to a specialized panel, declared itself functionally incompetent and referred the case back to the general panel, triggering a declared negative conflict of jurisdiction. The decisive legal basis was the interpretation of Articles 133, 135, and 136 of the Code of Civil Procedure, under which a negative conflict of jurisdiction requires reciprocal judicial declinations of competence by multiple courts pursuant to Article 132(3), rather than an internal administrative correction of case allocation errors under the internal regulations of the court, which does not interrupt the course of the proceedings or constitute a justiciable conflict.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited to determine that the conditions for resolving a negative conflict of jurisdiction were not met, justifying the dismissal of the referral as inadmissible.
Cited in conjunction with Article 135 to establish that the procedural prerequisites for the High Court to assume jurisdiction over the competence conflict were absent.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2021
Asupra acţiunii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2017 reclamanta Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat anularea acordului-cadru nr. 4/28.06.2017 şi a contractului subsecvent nr. 6/31.07.2017.
Prin încheierea de şedinţă din data de 10.05.2017 s-a dispus disjungerea cererii reconvenţionale formulate de pârâtul A., urmând a se forma un nou dosar, cu obiecte anularea act şi obligaţie de a face, cu termen de judecată la data de 07.06.2018, termen la care s-a dispus suspendarea judecăţii în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (dosar nr. x/2018).
Prin sentinţa civilă nr. 4307/21.06.2018 a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtul A. şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic, iar, prin decizia civilă nr. 6426/21.11.2018, pronunţată de Curtea de apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost constatat nul recursul declarat de către reclamantă.
Cauza a fost respusă pe rol prin încheierea de sedinţă din data de 19.09.2019, când s-a dispus şi ataşarea dosarului nr. x/2017
Prin sentinţa civilă nr. 3392/30.07.2020, Tribunalul Bucureşti a respins excepţia inadmisibilităţii, a admis acţiunea, a anulat adresa nr. x/22.12.2017, emisă de pârâta Administraţia monumentelor şi patrimoniului turistic şi o obligă pe aceasta la executarea obligaţiei prevăzute de art. 10.1 din contractul subsecvent nr. 6/31.07.2017 la acordul - cadru nr. 4/28.06.2017, respectiv de a recepţiona serviciile prestate de reclamant şi a luat act că reclamantul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală de Arhitectură Peisagistica şi Monumente de For Public.
Cauza a fost repartizată în mod aleatoriu la un complet de contencios administrativ, nespecializat în achiziţii publice, respectiv C2 noul C. proc. civ.
Prin Rezoluţia din 03.03.2021, Curtea a înainta dosarul la preşedintele de secţie considerând că un complet specializat în achiziţii publice este competent să soluţioneze cauza.
La 23.03.2021, intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, invocând excepţia tardivităţii recursului şi a lipsei de interes, iar, pe fond, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
La 05.04.2021, recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, invocând excepţia necompetenţei materiale, funcţionale, specializate, a Completului 2 recurs achiziţii publice, secţia a VIII-a a Curţii de Apel Bucureşti, solicitând admiterea acesteia, cu consecinţa trimiterii cauzei spre soluţionare către un complet/secţie specializată în litigii privind contenciosul administrativ (anulare act administrativ).
Hotărârea curţii de apel de declinare a competenteţei.
Prin decizia civilă nr. 885 pronunţată în data de 21 aprilie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a completului specializat în achiziţii publice.
S-a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei privind recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Arhitectură Peisagistică şi Monumente de For Public, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., la completul de judecată iniţial învestit.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
S-a dispus înaintarea dosarului la ÎCCJ pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Soluţia instanţei învestită cu regulatorul de competenţă:
Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, investită cu soluţionarea prezentei cauze, reţine:
Potrivit dispoziţiilor art. 133 din C. proc. civ.:
Există conflict de competenţă:
1. când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece acelaşi proces;
2. când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Pentru existenţa conflictului negativ de competenţă este necesară întrunirea următoarelor cerinţe:
Să existe două sau mai multe instanţe sesizate cu aceeaşi pricină;
Instanţele să se fi declarat necompetente şi, urmare a admiterii excepţiei de necompetenţă, să fi declinat judecata litigiului;
Declinările de competenţă să fie reciproce;
Cel puţin una dintre aceste instanţe să fie competentă să soluţioneze cererea respectivă.
Conflictul negativ de competenţă apare în momentul în care cea de-a doua instanţă îşi declină competenţa către instanţa de la care a primit dosarul ca efect al declinării, în aceste condiţii având loc declinarea "reciprocă" la care se referă dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ.
Sesizată cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile mai sus arătate, întrucât nu ne aflăm in prezenţa unor hotărâri de declinare a competenţei pronunţate in condiţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., care prevede că dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.
Dosarul a fost înaintat către preşedintele de secţie prin rezoluţia din data de 03.03.2021 de către completul curţii de apel învestit cu soluţionarea cauzei, în temeiul art. 111 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, considerându-se că aceasta a fost repartizat unui complet nespecializat în cauze privind achiziţii publice.
Prin rezoluţia din data de 4 martie 2021 a Preşedintelui secţiei a VIII a Curţii de Apel Bucureşti in raport de dispoziţiile art. 111 alin. (3) din ROI şi de Decizia nr. 1577/2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti s-a constatat existenţa erorii la repartizare a cauzei şi s-a dispus efectuarea unei noi repartizări la completele de recurs specializate in materia achiziţiilor publice.
Completul căruia i-a fost repartizată cauza a apreciat că instanţa de recurs nu poate schimba în calea de atac, natura litigiului stabilită de către prima instanţă. Ci doar ca efect al analizării unui motiv de casare ce ar presupune trimiterea spre rejudecare către instanţa competentă, astfel că in baza art. 132 din C. proc. civ. a admis excepţia necompetenţei funcţionale a completului specializat în achiziţii publice a declinat competenţa soluţionării cauzei la completul de judecată iniţial învestit.
Se constată, însă, că potrivit dispoziţiilor art. 135 din C. proc. civ., instanţa imediat superioară comună este chemată să soluţioneze un "conflict" prin care două instanţe au pronunţat hotărâri de declinare reciprocă, cursul procesului fiind întrerupt ca efect al acestor hotărâri de declinare, şi nu să dea o interpretare dispoziţiilor regulamentare, trimiţând dosarul "administrativ" instanţei competente.
Pentru aceste motive, cum prima instanţa nu a pronunţat o astfel de hotărâre de declinare, la primul termen de judecată, în urma invocării excepţiei in condiţii de contradictorialitate, constată Înalta Curte că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 135 sau art. 136 din C. proc. civ., urmând a fi respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare cu soluţionarea regulatorului de competenţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de Constencios Administrativ şi Fiscal cu soluţionarea regulatorului de competenţă, privind cauza având ca obiect acţiunea formulată de reclamantul A., in contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Arhitectură Peisagistică şi Monumente de For Public, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2021.