Appeal against administrative and fiscal ruling annulled as void for defective cassation grounds.

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017 la data de 27.11.2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Protecţie Internă anularea adresei nr. x, dar şi obligarea pârâtei la plata daunelor morale de 100.000 mii de euro.

Prin sentinţa civilă nr. 3224 din data de 5 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtă ca neîntemeiate.

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Protecţie Internă.

S-a dispus anularea Adresei nr. x/30.06.2017 (înregistrată cu nr. x/04.07.2017) emisă de pârâta Direcţia Generală de Protecţie Internă.

A fost respinsă în rest acţiunea ca neîntemeiată.

2. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, recurentul-reclamant A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Protecţie Internă, a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 3224 din 5 iulie 2018, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii cu consecinţa obligării Direcţiei Generale de Protecţie Internă la plata daunelor morale în sumă de 100.000 euro şi menţinerea ca anulată a adresei x/30.06.2017.

Prin cererea depusă în cadrul dosarului nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recurentul-reclamant A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 191/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor pentru situaţii de urgenţă.

În referire la excepţia de neconstituţionalitate invocată, recurentul a arătat că O.U.G. nr. 191/2005 este neconstituţională şi a solicitat obligarea Guvernului României la anularea/abrogarea ordonaţei de urgenţă şi demilitarizarea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. Totodată, a solicitat constatarea nulităţii absolute şi anularea ordonanţei anterior menţionate, aceasta încălcând o serie de prevederi constituţionale: art. 1 alin. (5) referitor la statul român, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 115 alin. (6) referitor la delegarea legislativă din Constituţia României, Legea nr. 363 din 7 iunie 2002 şi Legea nr. 329 din 8 iulie 2004.

Prin decizia nr. 3433 pronunţată în data de 8 iunie 2021 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017 s-a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3224 din data de 5 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

S-a admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generală de Protecţie Internă împotriva sentinţei civile nr. 3224 din data de 5 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A fost casată în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea având ca obiect anularea adresei nr. x/30.06.2017 emisă de pârâtă.

Au fost menţinute în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

In cauză a fost format dosarul asociat nr. x/2017, iar prin încheierea de şedinţă din data de 8 iunie 2020 s-a respins cererea petentului A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 191/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor pentru situaţii de urgenţă, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată în data de 11 iunie 2021 recurentul reclamant A. a formulat recurs împotriva sentinţei civile 3224 din 5 iulie 2018 pronunţate de Curtea de apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal în dosarul cu nr. x/2017, recurs împotriva deciziei civile 3433 din 8 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul cu nr. x/2017 şi împotriva sentinţei civile din 8 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul cu nr. x/2017 .

A solicitat instanţei admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 3433 din 8 iunie 2021 din dosarul numărul x/2017, casarea sentinţei civile din 8 iunie 2021 din dosarul numărul x/2017 şi pe cale de consecinţă, să se dispună obligarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă la plata datunelor morale de 100000 mii de euro (o suta de mii de euro); anularea Adresei nr. x a Direcţiei Generale de Protecţie internă; sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a ordonanţei de urgenţă a guvernului României nr. 191 din 22 decembrie2005.

S-a solicitat instanţei admiterea recursului şi modificarea sentinţei civile nr. 3224 din 5 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, urmând a se admite acţiunea.

In motivarea cererii s-a invocat "excepţia dreptului la apărare", solicitându-se obligarea pârâtei - sub sancţiunea obligării ca Direcţia Generală de Protecţie Internă sa plătească daune morale de o suta de mii de euro sau/şi sub sancţiunea aplicări art. 13 alin. (4) din legea 554/2004 - sa declasifice adresa (direcţiei generale de protecţie internă) nr. x din 30.06.2017 (clasificat: secret de serviciu), să declasifice raportul (direcţiei generale de protecţie internă) nr. x din 30.05.2017 (nivel de secretizare: strict secret), să depună pentru dosarul cauzei şi să fie comunicate şi la adresa str. x, apt. 24, Bucureşti, copii xerox de pe actele solicitate.

A fost reiterată cererea privind sesizarea Curţii Constiuţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 191/22 decembrie 2005, solicitându-se obligarea Guvernului României la anularea/abrogarea ordonanţei.

Totodată s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a ordonanţei de urgenţă şi să se dispună demilitarizarea serviciului de pompieri din România, în confomitate cu cadrul normativ privind organizarea acestui serviciu.

S-a invocat excepţia de nelegalitate a O.U.G. nr. 191 din 22 decembrie 2005 raportat la încălcarea art. 11, art. 12, art. 13 din Legea nr. 24/2000, art. 1, art. 3, art. 6, art. 10 alin. (1), art. 13, art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

A mai invocat recurentul - reclamant excepţia nulităţii absolute a adresei nr. x a Direcţiei Generale de Protecţie Internă raportat la prevederile art. 251 alin. (1), art. 252 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 şi excepţia nulităţii absolute a Adresei nr. x

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare intimata - pârâtă Direcţia Generală de Protecţie Internă a invocat, pe cale de excepţie, nulitatea cererii de recurs.

A susţinut intimata că, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezlvoltarea lor.

Având în vedere conţinutul cererii de recurs, calea de atac putând fi exercitată numai în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege, intimata a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., cu privire la sancţiunea nulităţii.

A fost invocată şi excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs cu privire la sentinţa civilă nr. 3224/2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal şi cu privire la decizia nr. 3443/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile în care recurentul - reclamat a uzat de calea de atac a recursului formulat împotriva sentinţei, iar decizia Inaltei Curţi este definitivă în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea susţinerilor recurentului, care excedează cadrului procesual, reprezentând o reiterare a motivelor de recurs.

In ceea ce priveşte soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a apreciat că instanţa de recurs a respins în mod temeinic cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 191/2005, criticile nefiind motivate sub aspectul pretinsului raport de contrarietate intre textele legale şi normele constituţionale invocate.

II. Soluţia instanţei de recurs

In prealabil, sub aspectul cadrului procesual, Înalta Curte reţine că, deşi prin cererea introductivă recurentul - reclamant a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 3224 din 5 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, a deciziei nr. 3433 din 8 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017 şi a încheierii de şedinţă din data de 8 iunie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2017, instanţa a fost învestită doar cu soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

In aplicarea acestor dispoziţii prin art. 21 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 se prevede o situaţie de excepţie, potrivit căreia secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunţate de aceste secţii, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Totodată, se prevede în art. 148 alin. (12) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că Pentru cererile de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţii de neconstituţionalitate, formulate în dosarele aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se creează dosar asociat, de la momentul înregistrării lor. Cererile vor fi soluţionate prin încheiere, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

In raport cadrul procesual amintit, Înalta Curte constată că este învestită, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi art. 21 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, cu soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 8 iunie 2021, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2017 prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, urmând a înainta, în copie, recursul formulat împotriva deciziei nr. 3433/8.06.21 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal către Serviciul Registratură în vederea luării măsurilor legale.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, susţinerile recurentului-reclamant, nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., acesta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar a reluat argumentele cuprinse în motivele de recurs formulate împotriva sentinţei curţii de apel.

Referitor la nemulţumirea părţii, în sensul instanţa nu a constatat nelegalitatea şi neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 191 din 22 decembrie 2005 şi a Adresei nr. x din 30.06.2017, se observă că au fost reproduse susţinerile formulate în faţa instanţei de recurs, fără referire la considerentele avute în vedere în respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 191/2005.

Or, simpla expunere a unor texte legale şi constituţionale pretins încălcate de intimata - pârâtă, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege la art. art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, susţinerile recurentului nu reprezintă critici împotriva incheierii recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 8 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, având ca obiect respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Dispune înaintarea recursului formulat împotriva deciziei nr. 3433/8.06.21 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal către Serviciul Registratură în vederea luării măsurilor legale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2021.