Judicial transfer admissibility and CSM decision legality under unconstitutional statutory provisions

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Obiectul acţiunii.

Cererea de chemare in judecată.

Prin acţiunea formulată, reclamanta A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, să se dispună anularea Hotărârii nr. 1096/13.11.2018 emisă de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea sa de transfer de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ, cu consecinţa obligării pârâtului să dispună transferul, ca urmare a promovării pe loc, de la Judecătoria Piatra-Neamţ, la una din secţiile civile ale Tribunalului Neamţ, precum şi anularea parţială a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006 în raport cu dispoziţiile cuprinse în Capitolul V din Legea privind statutul judecătorilor nr. 303/2004 care reglementează promovarea judecătorilor pe baza unui examen de promovare, în măsura în care se referă şi la transferul judecătorilor la instanţa superioară corespunzătoare gradului profesional obţinut prin examen de promovare pe loc, cu cheltuieli de judecată

Prin sentinţa nr. 6/2020 din 13 februarie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii petitului privind anularea parţială a Hotărârii nr. 193/2006 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, prin întâmpinare şi, totodată, a respins acţiunea formulată de reclamantă ca nefondată, în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la anularea Hotărârii nr. 1096/13.11.2018 emisă de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii şi ca inadmisibilă, în ceea ce priveşte anularea parţială a Hotărârii nr. 193/2006 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanta A. a formulat recurs.

În motivarea recursului, în cadrul primei critici, se arată că excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea parţială a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, cu motivarea că nu a fost formulată plângerea prealabilă, a fost soluţionată în mod formal de către prima instanţă, impunându-se soluţionarea sa pe fond.

A doua critică vizează, în esenţă, pretinsa nelegalitate a hotărârii, ce derivă din faptul că instanţa de fond nu ar fi sancţionat modalitatea discreţionară a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în alegerea criteriului aplicabil la soluţionarea cererilor de transfer pe verticală, de la judecătorie la tribunal, transfer care, în realitate, constituie etapa esenţială a examenului de promovare în funcţii de execuţie. Susţine recurenta că instanţa de fond ar fi omis să facă aplicarea principiului meritocraţiei, respectiv al promovării judecătorilor numai pe bază de examen, optând să invoce în mod formal criteriile reglementate de art. 3 sus-menţionat; prin aplicarea cu prioritate a unui motiv de ordin personal (efectuarea navetei la locul de muncă de către judecător) se nesocoteşte în mod grav principiul meritocraţiei, iar respectivul criteriu de ordin personal putea fi invocat în mod legitim, în opinia recurentei, numai într-o cerere de transfer de la Judecătoria Bicaz la Judecătoria Piatra-Neamţ, cerere care, însă, niciodată nu a fost formulată.

Arată recurenta că există mai multe aspecte de natură a crea o îndoială puternică asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ în discuţie, în condiţiile în care au fost desconsiderate prevederile legale din Statutul judecătorilor care impun ca promovarea de la judecătorie la tribunal să se facă pe baza examenului de promovare, fiind aplicate criteriile de la art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, contrar spiritului acestor norme legale.

Prin încheierea de şedinţă din data de 24 iulie 2020 pronunţată in dosarul nr. x/2019 s-a respins cererea formulată de recurenta - reclamantă privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 303/2004.

Prin decizia nr. 3906 din 24 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 a fost respins recursul declarat de recurenta - reclamantă A., împotriva sentinţei nr. 6/2020 din 13 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

II. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 14 octombrie 2020, recurenta A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 3906 din data de 24 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal in dosarul nr. x/2019.

In motivare, revizuenta, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., a arătat că în anularea Hotărârii nr. 1096/13.11.2018 emisă de secţia pentru Judecători a C.S.M prin care i-a fost respinsă cererea de transfer, hotărâre care face obiectul dosarului de recurs, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 303/2004.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată la data de 09.06.2020, anterior pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 454/24.06.2020, publicată in Monitorul Oficial la data de 24 iulie 2020, dată la care a fost pronunţată şi decizia instanţei de recurs, decizie prin care dispoziţiile criticate şi de recurentă pe calea excepţiei, au fost declarate neconstituţionale.

A apreciat recurenta - revizuentă că, deşi excepţia de neconstituţionalitate invocată in recurs a fost respinsă ca inadmisibilă, efect al declarării neconstituţionalităţii in altă cauză, in virtutea respectării dreptului la un proces echitabil, instanţa de recurs trebuia să aplice decizia Curţii Constituţionale şi in dosarul său.

In condiţiile in care prin decizia nr. 3906 din 24 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, nu a fost amintită decizia Curţii Constituţionale, revizuenta apreciază instanţa a considerat că dispoziţiile nu au fost încă declarate neconstituţionale, astfel că singurul remediu la care ar putea recurge pentru apărarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil, ar fi asimilarea situaţiei de fapt redate cu cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 11 din C. proc. civ.

Pe fondul acţiunii, s-a arătat că decizia Curţii Constituţionale întăreşte argumentele prezentate in cererea de chemare in judecată, arătând că acele criterii prevăzute la art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor care se analizează la soluţionarea cererilor de transfer, nu sunt prevăzute, expressis verbis, într-o ordine imperativă, lasând posibilitatea secţiei pentru judecători să jongleze mereu prin aplicarea preferenţială şi arbitrară a câte unui criteriu.

Având în vedere susţinerile intimatului Consiliul Superior al Magistraturii în sensul că nu există nicio reglementare pentru transferul judecătorilor pe verticală, şi anume la o instanţă superioară în grad aceleia la care funcţionează, dar corespunzătoare gradului profesional deţinut, iar argumentele revizuentei sunt de fapt propuneri de lege ferenda, a considerat că se impune analizarea în cauză, din perspectiva respectării art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţia României, a prevederilor legale din Legea nr. 303/2004 prin care s-a lăsat Consiliului Superior al Magistraturii posibilitatea de a adopta, prin regulamentul privind transferul judecătorilor, aspecte esenţiale care ţin de cariera judecătorului, de statutul acestuia, de promovarea efectivă/transferul la instanţa corespunzătoare gradului profesional dobândit prin examen de promovare pe loc.

Astfel, la sesiunea de transfer din data de 13 noiembrie 2018, au fost admise, în detrimentul reclamantei, cererile de transfer la Tribunalul Neamţ formulate de doamna judecător B., pe criteriul vechimii în funcţie, şi de doamna judecător C., pe criteriul unor motive personale privind efectuarea navetei la locul de muncă.

Ulterior, la sesiunea de transfer din 22.01.2019, au fost admise în detrimentul său cererea de transfer formulată de doamna judecător D. deşi aceasta a fost admisă la examenul de promovare pe loc abia la data de 15.11.2018, având numai o lună vechime în grad şi o vechime în funcţia de judecător mai mică decât în cazul său, şi cererea de transfer formulată de doamna judecător E. care a fost admisă la examenul de promovare pe loc în sesiunea din 2016, comparativ cu reclamanta care a promovat in sesiunea din 2015 şi are o vechime în funcţia de judecător mai mică decât a sa.

Prin Hotărârea nr. 844/21.06.2019 a secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, s-a respins cererea de transfer, în raport cu cererile doamnelor judecător F. şi G., fiind aplicat drept criteriu de departajare "criteriul privind specializarea judecătorului şi vechimea la instanţă".

In concluzie, s-a arătat că argumentele invocate privind lipsa de previzibilitate şi arbitrariul în utilizarea criteriilor de transfer al judecătorilor au fost confirmate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 454/2020, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate, Decizia Curţii Constituţionale fiind obligatorie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neavând posibilitatea legală de a nu o aplica. Aceasta cu atât mai mult cu cât însăşi Curtea Constituţională a prevăzut expres că ea se aplică în cauzele în curs de soluţionare sau în cauzele privind revizuirea.

În consecinţă, a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei nr. 3906/24.07.2020 în sensul admiterii recursului, desfiinţării sentinţei Curţii de Apel Braşov şi admiterii acţiunii formulate.

Apărările intimatului.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal admiterea excepţiei inadmisibilităţii, iar in subsidiar, respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

In susţinerea excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, s-a arătat că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., prevăd ca pronunţarea Curţii Constituţionale să fi intervenit ulterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită, or decizia nr. 454/24.06.2020 este anterioară acestui moment.

Pe fondul cererii de revizuire, s-a arătat că potrivit principiului neretroactivităţii, declararea neconstituţionalităţii textelor de lege nu produce efecte asupra situaţiilor juridice anterioare, respectiv asupra hotărârii atacate in speţă.

A precizat intimatul că, ulterior pronunţării Curţii Constituţionale, nu a mai fost organizată nicio procedură de transfer, in considerarea existenţei unui vid legislativ, in ceea ce priveşte criteriile de transfer.

Curtea pe cererea de revizuire formulată în baza art. 509 alin. 1 pct. 11 C. proc. civ. o apreciază pentru următoarele considerente ca admisibilă şi fondată în raport de dispoziţiile art. 513 alin. 3 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., "după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acestei excepţii".

Curtea nu va reţine apărarea privind inadmisibilitatea cereri de revizuire invocată de intimat pe considerentul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020 este anterioară pronunţării Deciziei nr. 3906/24 iunie 2020 şi în raport de obiectul litigiului pe fond nu are incidenţă în prezenta cauză, declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 invocată într-o altă cauză.

Curtea apreciază că revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. este admisibilă în cauza soluţionată prin Decizia nr. 3906 din 24 iunie 2020 fiind incidentă Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial la data de 24 iulie 2020.

În dosarul nr. x/2019 în care s-a pronunţat decizia nr. 3406/14 iulie 2020 revizuenta-recurentă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 (3) din Legea nr. 303/2004 în forma în vigoare la data sesiunii de transfer, respectiv noiembrie 2018, dispoziţii declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24 iunie 2020.

Prin încheierea din 24 iulie 2020 pe dosar asociat x/2019 a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 3, art. 45 şi art. 46 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 ca inadmisibilă.

S-a reţinut ca un argument al inadmisibilităţii pronunţarea Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 454/24.06.2020 prin care s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 60 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 este neconstituţională.

În cuprinsul deciziei nr. 3906 din 24 iulie 2020 nu s-a făcut referire la incidenţa sau nu a efectelor Deciziei 454/24.06.2020 revizuenta invocând în raport de dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 11 C. proc. civ. tocmai faptul neaplicării acestei decizii în cauza sa, care privea pe fond hotărârea nr. 1096/13. XI.2018 emisă de intimat prin care în ceea ce o priveşte pe revizuentă i-a fost respinsă cererea de transfer de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ, apreciindu-se de intimat că nu sunt îndeplinite condiţiile de transfer prevăzut de art. 60 din Legea nr. 303/2004.

Înalta Curte nu va reţine susţinerile intimatului potrivit cărora decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24 iunie 2020 nu are aplicabilitate în prezenta cauză şi nu poate constitui motiv de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 11 C. proc. civ.

Curtea apreciază că această decizie a Curţii Constituţionale nr. 454/24 iunie 2020 este incidentă în prezenta cauză cu atât mai mult cu cât revizuenta a invocat anterior pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii declarate neconstituţionale de Curte şi faţă de care sesizarea pe excepţia de neconstituţionalitate i-a fost respinsă ca inadmisibilă.

Pe de altă parte faptul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24 iunie 2020 nu a vizat însăşi prezenta cauză a revizuentei nu poate fi acceptat ca motiv de inadmisibilitate al cererii de revizuire.

Practica şi interpretarea dată succesiv de Curtea Constituţională - în concret Decizia Curţii Constituţionale nr. 29/2015 este în sensul că o decizie a Curţii Constituţionale de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate într-o altă cauză poate constitui motiv de revizuire potrivit art. 509 alin. 1 pct. 11 C. proc. civ. dacă litigiul a fost soluţionat definitiv în timp ce excepţia de neconstituţionalitate se afla spre soluţionare pe rolul Curţii Constituţionale deoarece în cauză a fost invocată şi soluţionată anterior pronunţării deciziei Curţii Constituţionale. Iar această decizie a Curţii Constituţionale nr. 454/24 iunie 2020 nu poate fi valorificată decât în cadrul reglementat de dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 11 C. proc. civ. pe calea formulării unei cererii de revizuire, cerere pe care revizuenta a formulat-o în termen prin care solicită aplicarea efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020 şi în cauza sa.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în raport de dispoziţiile art. 513 alin. 3 şi (4) C. proc. civ. constată că cererea de revizuire este admisibilă, în cauză fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 509 alin. 1 pct. 11 C. proc. civ.. În ceea ce priveşte decizia nr. 3906 din 24 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 prin care s-a respins recursul revizuentei împotriva sentinţei nr. 6/13.02.2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov.

În consecinţă Curtea în baza art. 513 alin. 3 C. proc. civ. va admite cerea de revizuire formulată de revizuentă şi va schimba în tot Decizia nr. 3906/24 iulie 2020 urmând a rejudeca recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 6/13.02.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 având ca situaţie premisă incidenţa în cauză a efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020, cauza aflată pe rol la momentul publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Curtea ca o consecinţă a admiterii cererii de revizuire va rejudeca recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., recurs apreciat ca fondat în raport de aplicabilitatea în prezenta cauză, în parte, în raport de obiect şi de criticile de nelegalitate formulate, a dispoziţiilor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020.

Curtea apreciază că incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020 vizează strict, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, în raport de obiect, numai legalitatea Hotărârii nr. 1069/13. XI.2018 emisă de secţia de judecători a CSM în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de transfer a reclamantei.

Casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii de fond fiind ca efect al declarării neconstituţionalităţii procedurii de transfer în baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2004, fiind menţinute în rest dispoziţiile sentinţei atacate care priveau respingerea ca inadmisibilă a cererii de anulare a art. 3 din Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006 pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 şi respingerea cererii de transfer.

În raport de dispoziţiile art. 147/(4) din Constituţie, Curtea constată incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020 în raport de obiectul prezentului litigiu, care priveşte legalitatea hotărârii CSM secţia pentru judecători prin care a fost respinsă cererea de transfer formulată reclamanta invocând nelegalitatea hotărârii CSM în alegerea criteriului aplicabil la soluţionarea cererii de transfer pe verticală de la judecătorie la tribunal, recurenta invocând nelegalitatea interpretării şi aplicării dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 prin care este reglementată procedura transferului magistraţilor pe orizontală şi pe verticală.

Curtea constată că temeiul de drept al Hotărârii CSM secţia de judecători nr. 1096/13. XI.2018 prin care a fost respinsă cererea de transfer formulată de reclamanta A. de la Judecătoria Pitra Neamţ la Tribunalul Neamţ a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 303/2004, fiind analizată această cerere în raport de alte cereri de transfer şi de criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor precum şi art. 60 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituţionale.

În esenţă, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale - art. 60 alin. 1 şi (3) din Legea nr. 303/2004 - prin care este reglementată instituţia transferului, fără stabilirea condiţiilor în care se realizează transferul şi care au permis adoptarea Regulamentului ce completează legea, cu încălcarea art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1, art. 133 (1) din Constituţie. Or, aceste dispoziţii legale au stat la baza emiterii hotărârilor CSM contestate în prezenta cauză.

Din cuprinsul motivării rezultă faptul că prevederile art. 60 alin. 1 şi (3) din Legea nr. 303/2004 au fost constatate neconstituţionale pentru lipsa de previzibilitate a textului de lege criticat, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor fapt care generează o stare de impredictibilitate fiind încălcate art. 1 alin. 5 din Constituţie, deoarece de la caz la caz, în mod arbitrar se poate decide în mod subiectiv cu privire la cariera judecătorilor.

S-a arătat în motivarea Curţii Constituţionale, cu privire la statutul judecătorilor şi procurorilor, că elementele esenţiale ale raporturilor de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forţă juridică inferioară acestuia, respectiv prin hotărâre cu caracter normativ emisă de autoritatea pârâtă.

Se arată în motivarea Deciziei nr. 454/2020 a Curţii Constituţionale că revine legiuitorului sarcina de a reglementa prin lege, pe de o parte, instituţia transferului şi criteriile care trebuie să fie îndeplinite (în cadrul Legii nr. 303/2004) şi, pe de altă parte, procedura realizării acestuia (în cadrul Legii nr. 317/2004).

Curtea, în raport de obiect şi de cele constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 454/2020 constată că în parte hotărârea CSM secţia pentru judecători prin care a fost respinsă cererea de transfer a devenit lipsită de temei legal, ca urmare a declarării neconstituţionale a dispoziţiilor legale pe care hotărârea de respingere s-a întemeiat.

În urma casării şi rejudecării, Curtea va admite în parte acţiunea reclamantei şi va anula Hotărârea CSM nr. 1096 din 13. XI.2018 în ceea ce o priveşte pe reclamantă.

Curtea va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate menţinând soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii având ca obiect anularea în parte a Regulamentului aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193/2006, cerere apreciată ca inadmisibilă şi respinsă ca atare pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

În acord cu prima instanţă, Curtea apreciază că nu poate fi calificată contestaţia formulată împotriva hotărârii secţiei pentru judecători ca fiind plângere prealabilă aceasta având în vedere obiectul şi caracterul Hotărârii Plenului CSM nr. 193/2006 act administrativ cu caracter normativ, fiind incidente dispoziţiile art. 7 alin. 1 1din Legea nr. 554/2004. "În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând". Iar în cazul reclamantei acesta nu s-a probat că s-a îndeplinit.

În ceea ce priveşte cererea de transfer formulată Curtea constată că efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020 sunt incidente şi în consecinţă această cerere nu poate fi analizată de instanţa de recurs ca efect al rejudecării deoarece nu pot fi aplicate norme declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională.

Înalta Curte consideră că nu numai în controlul de legalitate al hotărârilor CSM, ci şi în privinţa înseşi cererii de transfer sunt incidente dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020.

Astfel, Curtea Constituţională a arătat că dispoziţiile art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituţionale şi urmează a fi înlăturate de la aplicare în cauzele aflate în curs de judecare la momentul publicării deciziei, dar şi că nu pot fi prevăzute prin Regulament condiţiile transferului, acestea fiind necesar a fi reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Aşadar nu se poate apela la alte legi care reglementează instituţia transferului (dreptul muncii, C. civ., etc) pentru a "împrumuta" de la acestea condiţiile transferului, cu atât mai mult cu cât elementele esenţiale ale raporturilor de muncă ale judecătorilor şi procurorilor sunt reglementate prin Legea nr. 303/2004, lege specială în raport cu cele invocate de instanţa de fond.

În consecinţă, în respectarea principiului legalităţii, nu se putea dispune de către instanţa de judecată asupra cererii de transfer, în condiţiile declarării neconstituţionalităţii textului de lege care reglementa transferul, fără însă a cuprinde condiţiile de transfer.

Legiuitorul având obligaţia de a pune în acord cu Constituţia prevederile art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004, iar CSM păstrând atribuţia de a dispune asupra cererilor de transfer, Înalta Curte consideră că CSM rămâne învestit cu aceasta şi urmând să soluţioneze după punerea în acord cu Constituţia a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004.

În consecinţă Curtea în rejudecare va menţine respingerea cererii de transfer constatând că numai în controlul de legalitate al hotărârii CSM, ci şi în ceea ce priveşte în concret cererea de transfer a reclamantei sunt incidente dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020.

Faţă de considerentele expuse, Curtea în urma admiterii cererii de revizuire va rejudeca recursul pe care îl va admite în baza art. 496-497 C. proc. civ.

Va casa în parte sentinţa atacată şi rejudecând cauza, va admite în parte acţiunea.

Va anula Hotărârea nr. 1096/13. XI.2018 emisă de secţia pentru judecători a CSM în ceea ce o priveşte pe reclamantă, aceasta ca o consecinţă a incidenţei Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate pentru considerentele expuse mai sus.

Respingerea cererii reclamantei având ca obiect obligarea intimatului-pârât la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună transferul său de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ va fi menţinută ca efect al incidenţei Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020, neputându-se dispune asupra cererii de transfer decât după punerea în acord cu Constituţia a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta A..

Schimbă în tot Decizia nr. 3906 din 24 iulie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

Admite recursul declarat de reclamanta A. impotriva sentinţei nr. 6 din data de 13 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal in dosarul nr. x/2019

Casează in parte sentinţa atacată şi rejudecând cauza:

Admite in parte acţiunea.

Anulează Hotărârea nr. 1096/13.11.2018 emisă de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce o priveşte pe reclamantă.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2021.