Taxpayer's standing upheld; merits rehearing ordered after tax assessment appeal quashed and remanded

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Ialomiţa sub nr. x/2018 la data de 20.04.2018 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Ploiesti - A.J.F.P. IALOMIŢA şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare Contestaţii a formulat contestaţie împotriva deciziei de impunere privind obligaţii suplimentare de plată nr. x 790/21.06.2011, raportului de inspecţie fiscală nr. x/21.06.2011, emise de către organele de inspecţie fiscală ale Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Ialomiţa cât şi a deciziei nr. 175131.05.2017 emisă de Agenta Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, solicitând să se constate că actele administrativ fiscale contestate sunt abuzive, emise cu încălcarea flagrantă a legii şi să se dispună anularea acestora.

Prin sentinţa nr. 979/F/9.08.2018 Tribunalul Ialomiţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Ialomiţa şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 216 din 10 decembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excpţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A., excepţie invocată de AJFP Ialomiţa prin DGRFP Ploieşti.

S-a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploiesti - A.J.F.P. Ialomiţa, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare Contestaţii, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.:

- stingerea raportului juridic fiscal ar presupune stingerea tuturor relaţiilor între subiecţii raportului, inclusiv soluţionarea contestaţiei formulate de societatea pe care o administra;

- acţiunea a fost formulată în dubla calitate, aceea de administrator si asociat (reprezentant legal al S.C. B. SRL) cat si ca succesor în drepturi al societăţii lichidate si radiate;

- procedurii insolventel nu a putut împiedica intrarea în faliment si lichidarea patrimoniului, însă dreptul subiectiv la acţiune al societăţii nu s-a stins si nici nu a fost valorificat, chiar daca persoana juridica nu mai există;

- un element al administrării creanţelor, respectiv soluţionarea contestaţiilor nu a fost realizat ci a fost obstructionat şi eludat cu motivarea radierii societăţii comerciale, situaţia fiind generată de demersul creditorului, care nu se poate folosi de acest aspect pentru a refuza soluţionarea contestaţiei;

- este pusă la îndoiala însăşi existenţa reala a raportului juridic fiscal în speţă, astfel că subiectul pasiv al presupusului raport are calitate procesuală pentru a demonstra acest lucru. Este justificata calitatea procesuala din perspectiva ideii exercitării si apărării dreptului subiectiv la acţiune în contextul art. 17 alin. (1) Codul de procedură fiscală;

- instanţa a dat o interpretare greşita a art. 17 alin. (2) cu privire la calitatea de contribuabil (sau subiect pasiv) a societaţii comerciale radiate. În raportul juridic fiscal creat si despre care se discuta în prezenta speţa, însăşi calitatea de contribuabil este contestata;

- hotărârea cuprinde motive contradictorii care nu reflecta raţionamentul instanţei pe baza justificării interesului si a continuităţii valorificării dreptului material la acţiune;

- în pofida pronunţării hotărârii de faliment si a radierii societăţii, calitatea reprezentantului legal nu poate fi contestata, chiar dacă, juridic, capacitatea de folosinţă si de exerciţiu a persoanei juridice se presupune ca nu ar mai există;

- instanţa de fond nu respinge de plano posibila calitate activa, însă da o interpretare greşita cu privire la un eventual drept de creanţă, deşi recurentul - reclamantă a susţinut că dreptul material la acţiune nu este stins în sens civil;

- interesul în care continuarea acţiunii civile rezultă şi din dispoziţiile art. 237 şi art. 260 alin. (11) din Legea nr. 31/1900, care reglementează situaţia bunurilor rămase din patrimoniul societăţii radiate;

- în calitate de fost asociat si administrator al societăţii comerciale si în calitate de succesor, pasibil de a prelua în patrimoniul propriu parte a activului după lichidarea datoriilor dar si pasibil de a fi supus unei răspunderi patrimoniale ca urmare a unor posibile acţiuni în atragerea răspunderii personale a administratorului pentru pasivul societăţii, justifică în mod evident în interes legitim si personal în acesta acţiune.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în mod corect prima intanţă reţinând lipsa calităţii procesuale active, în condiţiile în care societatea a fost radiată în anul 2012.

Sunt aplicabile speţei dispoziţiile art. 1, art. 41 alin. (1) din Legea societăţilor nr. 31/1990 coroborate cu art. 200 alin. (1) şi (2), art. 251 alin. (1) din C. civ. şi ale art. 17 din Codul de procedură fiscală.

Intimata - pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti a formulat intâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea soluţiei atacate.

A susţinut pârâta că împotriva deciziei de impunere a formulat contestaţie scoietatea, în prezent radiată şi nu reclamantul, care nu mai era administrator al societăţii la data emiterii deciziei de soluţionare a contestaţiei.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 3 iunie 2019 a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 21 septembrie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este întemeiat, în limitele şi pentru considerentele următoare:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin decizia de impunere privind obligaţii suplimentare de plată nr. x 790/21.06.2011, au fost stabilite în sarcina S.C. B. S.R.L. Slobozia obligaţii fiscale suplimentare de plată, în suma totală de 5.410.065 RON, reprezentând: -1 .937.315 RON impozit pe profit; - 141.037 RON accesorii aferente impozitului pe profit; -3.105.624 RON taxa pe valoarea adăugată; - 226.089 RON accesorii aferente TVA.

Contestaţia administrativă formulată de S.C. B. S.R.L. la data de 20.07.2011 a fost suspendată prin decizia nr. 434/3.11.2011, emisă de Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul ANAF, în baza prevederilor art. 214 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală (O.G. nr. 92/2003) ca urmare a sesizării prin procesul-verbal nr. x/21.06.2011 a organelor de urmărire penală cu privire la constatările cuprinse în raportul de inspecţie fiscală nr. x/21.06.2011.

Urmare a pronunţării ordonanţei din data de 26.10.2016 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2016, prin care s-a dispus clasarea cauzei privind sesizarea sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 în cazul B. S.R.L., A., administratorul acestei societăţi a solicitat soluţionarea contestaţiei administrative anterior suspendate.

Prin decizia de soluţionare nr. 175/31.05.2017, Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul ANAF a dispus scoaterea cauzei de pe rol ca urmare a încetării calităţii procesuale a B. S.R.L., luându-se act de faptul că titularul dreptului procesual a încetat să mai existe, fiind radiat din Registrul Comerţului.

Potrivit informaţiilor furnizate de ONRC la data de 31.03.2017, B. a fost radiată la data de 16.10.2012, ca urmare a închiderii procedurii falimentului.

Prima instanţă a apreciat că reclamantul A. nu are calitate procesuală activă, nici prin raportare la calitatea acestuia de administrator în cadrul societăţii a cărei existenţa a încetat şi nici în nume propriu, de fost asociat ori de persoană ce se pretinde vătămate de aceste acte, nefiind identitate între persoana care a formulat cererea de chemare în judecată şi contribuabilul- subiect al raportului juridic fiscal litigios.

Înalta Curte constată netemeinicia motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurentul - reclamant.

Criticile circumscrise acestui motiv, care privesc expunerea de către judecătorul fondului a unor motive contradictorii, reprezintă, în fapt, aprecieri de fond asupra considerentelor hotărârii, cărora instanţa de recurs le va răspunde în cadrul analizei motivului prevăzut de pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ.

Strict procedural, pentru a fi incident acest caz de casare motivarea ar trebui să cuprindă numai motive străine de natura cauzei, însă Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe cuprinde cerinţele cerute de dispoziţiile art. 425 din C. proc. civ., având în vedere stabilirea în considerente a situaţiei de fapt, a încadrării în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Insă, este întemeiat motivul de recurs circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte soluţia adoptată aspra excepţiei lipsei calităţii procesuale active.

Înalta Curte reţine că în materia contenciosului administrativ, legitimarea procesuala activa derivă, aşa cum rezulta din prevederile art. 52 din Constituţie si art. 1 din Legea nr. 554/2004, din faptul vătămării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim; prin urmare, au calitatea procesuala activa în litigiile de contencios administrativ persoanele fizice şi juridice care se consideră vătămate în drepturile lor sau în interesele lor legitime.

Potrivit art. 36 din C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Reţine Înalta Curte că situaţia de fapt astfel cum a fost ea reţinuta şi împrejurarea că societatea la care reclamantul a avut calitatea de administrator a fost radiată în urma exercitării executării silite a creanţei fiscale, nu stinge dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal, astfel cum prevăd dispoziţiile 205 şi următoarele din Codul de procedură fiscală (Ordonanţa 92/2003).

Nu se poate afirma lipsa calităţii procesuale active a reclamantului, în condiţiile în care raportul juridic de drept fiscal nu a fost tranşat definitiv în cadrul procedurii administrativ - fiscale.

Totodată, dispoziţiile art. 212 din Codul de procedură fiscală prevăd că "Organul de soluţionare competent poate introduce, din oficiu sau la cerere, în soluţionarea contestaţiei, după caz, alte persoane ale căror interese juridice de natură fiscală sunt afectate în urma emiterii deciziei de soluţionare a contestaţiei".

De asemenea, Inalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din C. proc. civ., organul fiscal poate stabili atragerea răspunderii solidare a administratorului, prin emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare, act administrativ fiscal, opunându-i un titlu de creanţă, care aşa cum s-a arătat, nu a putut fi contestat potrivit dispoziţiilor 205 din C. proc. civ.

Aşadar, Înalta Curte reţine că excepţia lipsei procesuale active a reclamantului este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât există o identitate între persoana acestuia şi subiectul activ din raportul juridic fiscal dedus judecăţii.

In ceea ce priveşte stabilirea existentei dreptului sau interesului legitim, precum şi a vătămării acuzate de către reclamant în calitate de fost administrator al societăţii radiate, aceasta urmează a se realiza pe baza probelor administrate, fiind o problema de fond în litigiul administrativ - fiscal.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de împrejurarea că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554004, Înalta Curte va admite recursul şi va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 216 din 10 decembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2021.