Conflict of jurisdiction over "domicile" for exclusive administrative territorial competence: jurisdiction assigned to Court of Maramureş

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată la data de 20 iulie 2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamantul Sindicatul Naţional Vamal Unirea, în reprezentarea membrilor de sindicat - reclamanţii A., B., C. D. E., F., G., H., I., J., K. L. M. N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. Y., Z. AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH. II., JJ., KK., LL., MM., NN. OO., PP., QQ., RR., SS., TT. UU., VV., WW., XX. YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD. Şi EEEE. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca au solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:

- Anularea răspunsului pârâtei reprezentând Adresa nr. x - REG 4541/23.04.2020, răspuns prin care pârâta a soluţionat plângerea prealabilă a reclamantei;

- Obligarea pârâtei să pună în aplicare, începând cu data de 01.01.2019, dispoziţiile prevăzute în Nota nr. x din Anexa VIII, Cap. I, lit. A) pct. I - Salarii pentru administraţia publică centrală, din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în sensul majorării cu 15% a salariului de bază al fiecărui angajat, pentru complexitatea muncii, prin emiterea unei decizii noi de reîncadrare cu indemnizaţia legală;

- Obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale dintre salariul care li s-ar fi cuvenit acestor funcţionari publici, majorat cu procentul de 15% pentru complexitatea muncii şi salariul efectiv încasat, începând cu 01.01.2019 şi până la momentul reîncadrării lor cu indemnizaţia legala, actualizate cu indicele de inflaţie;

- Obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru plata cu întârziere a diferenţelor drepturi salariale dintre care li s-ar fi cuvenit acestor funcţionari publici, majorat cu procentul de 15 % pentru complexitatea muncii şi salariul efectiv începând cu 01.01.2019 şi până la momentul reîncadrării lor cu indemnizaţia legală, actualizate cu indicele de inflaţie;

- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a disjuns soluţionarea cererii privind pe reclamanţii care au domiciliul în judeţul Maramureş, formându-se dosarul înregistrat sub nr. x/2020, iar prin sentinţa civilă nr. 5985/16.11.2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ. RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB. CCCC., J. toţi prin Sindicatul Naţional Vamal Unirea, cu sediul în sector 1, Bucureşti, str. x şi sediul la FFFF. şi Asociaţii din Bucureşti, str. x. Etaj 1, sector 5 şi pe pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 9 februarie 2021 sub nr. x/2020.

La termenul de judecată din data de 14 aprilie 2021 sus indicata instanţă a dispus disjungerea petitelor din cererea de chemare în judecată privind pe reclamanţii: XXX., UUU. şi TTT.. În acest context a fost format dosarul nr. x/2021 în cadrul căruia a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 637 din data de 22 aprilie 2021, prin care instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu şi a declinat cauza spre competentă soluţionare în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a dispune în acest sens Tribunalul Maramureş a apreciat că noţiunea de domiciliu la care se face referire în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma modificată de Legea nr. 212/2018, trebuie interpretată în sensul de adresă la care petentul locuieşte efectiv (indiferent dacă aceasta corespunde sau nu menţiunilor din cartea de identitate), impunându-se coroborarea unei astfel de norme cu prevederile art. 194 lit. a) C. proc. civ., iar nu cu cele ale art. 87-art. 91 din C. civ.

Pentru aceste motive, procedând la identificarea domiciliului real al reclamanţilor XXX., UUU. şi TTT., care, prin notele scrise depuse la data de 10 februarie 2021, au confirmat că toţi au domiciliul/reşedinţa în judeţul Bihor, instanţa a apreciat ca întemeiată excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalul Maramureş, cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare în favoarea Tribunalul Bihor, secţia a III - a contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Urmare a declinării de competenţă, cauza sus indicată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 12 mai 2021, sub nr. x/2021, însă prin încheierea de şedinţă din data de 17 iunie 2021 instanţa a dispus disjungerea acţiunii formulate de reclamanta TTT. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi formarea unui nou dosar, sub nr. x/2021

Prin sentinţa civilă nr. 556 din data de 17 iunie 2021, pronunţată în sus indicatul dosar, Tribunalului Bihor a admis, la rându-i, excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestui conflict.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că reclamanta TTT. are domiciliul, conform bazei de date D.E.P.A.B.D., în oraşul Sighetu Marmaţiei, jud. Maramureş, iar potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018: reclamantul persoană fizică (…) se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul (…) său.

A reţinut instanţa că prevederile sus citatului text legal reprezintă o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de contencios administrativ de la domiciliul reclamantului persoană fizică, astfel cum o astfel de noţiune este definite de prevederile art. 87 C. civ. (respectiv domiciliul unde aceasta declară că îşi are locuinţa principal), fără ca o eventuală reşedinţă de facto să influenţeze competenţa teritorială de soluţionare a litigiului.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Din perspectiva cadrului procesual, se constată că prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta TTT., prin reprezentant Sindicatul Naţional Vamal Unirea, a învestit instanţele de judecată cu un litigiu ce intră în sfera contenciosului administrativ, având drept obiect anularea adresei nr. CJR-REG 4541/23.04.2020 prin care pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca a soluţionat plângerea prealabilă formulată de reclamantă. De asemenea, a mai solicitata reclamanta obligarea pârâtei la punerea în aplicare, începând cu data de 01.01.2019, a dispoziţiile prevăzute în Nota nr. x din Anexa VIII, Cap. I, lit. A), pct. 1 din Legea-cadrul nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în sensul majorării cu 15% a salariului de bază al acesteia, în raport de complexitatea muncii, prin emiterea unei decizii noi de reîncadrare cu indemnizaţia legală, precum şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale dintre salariul care i s-ar fi cuvenit, majorat cu procentul de 15% şi salariul efectiv încasat, începând cu aceeaşi dată data de 01.01.2019 şi până la momentul reîncadrării sale cu indemnizaţia legală, actualizate cu indicele de inflaţie. În plus, a solicitat reclamanta şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru plata cu întârziere a diferenţelor de drepturi salariale sus menţionate.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, Înalta Curte constată că aspectul ce l-a generat vizează înţelesul noţiunii de "domiciliu" în sens procedural, diferenţa juridică dintre această noţiune şi aceea de "reşedinţă", respectiv de adresă la care reclamanta locuieşte efectiv, precum şi efectul pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată.

Se impune a fi observat faptul că prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 reglementează o competenţă teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, stabilită în raport cu domiciliul reclamantei persoană fizică şi nu în raport cu locuinţa în fapt a acesteia.

Sub acest aspect, Înalta Curte, în regulator de competenţă, constată că, din punct de vedere juridic, nu se poate susţine că domiciliul părţii este echivalent cu locuinţa în fapt, apreciind că aceasta din urmă nu poate constitui temei al stabilirii competenţei, ea având relevanţă doar sub aspectul comunicării actelor de procedură.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate.

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.

Din analizarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, rezultă că, în materia individualizării instanţei competente, legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia.

De altfel, în materia dreptului public, respectiv a dreptului administrativ, fiind în discuţie competenţa exclusivă a instanţei, de esenţa noţiunii de domiciliu este existenţa menţiunilor înscrise, în acest sens, în actul de identitate.

Înalta Curte nu poate reţine silogismul exhibat de Tribunalul Maramureş, potrivit căruia prin reţinerea incidenţei prevederilor art. 87 C. civ. s-ar divaga de la scopul real al modificării aduse Legii nr. 554/2001, prin Legea nr. 212/2018, câtă vreme actul material al declarării locuinţei permanente (domiciliului) reprezintă, conform art. 89 alin (3) C. civ., o expresie a manifestării de voinţă a părţii. De asemenea, Înalta Curte reţine şi incidenţa prevederilor art. 90 alin. (1) C. civ., în sensul că reşedinţa va fi considerată domiciliu doar când acesta nu este cunoscut.

În plus faţă de acestea, trebuie observat faptul că soluţia legislativă anterioară modificării operate prin Legea nr. 212/2018 reglementa un criteriu alternativ de individualizare a competenţei, reclamantul putându-se adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Astfel, modificarea operată prin anterior indicatul act normativ a vizat intenţia legiuitorului de a stabili competenţa teritorială în favoarea instanţei în a cărei rază îşi are domiciliul partea reclamantă, în sensul acestei noţiuni de locuinţă principală.

Întrucât din actele dosarului rezultă că reclamanta este domiciliată în jud. Maramureş, acţiunea în contencios administrativ promovată de aceasta se află, conform art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, în competenţa de soluţionare a instanţei din circumscripţia teritorială a localităţii de domiciliu, respectiv Tribunalului Maramureş.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta TTT., prin Sindicatul Naţional Vamal Unirea în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2021.