Competence to challenge public servants' salary determinations: application of special jurisdiction in Law 153/2017 versus general administrative jurisdiction under Law 188/1999

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secţia civilă, reclamantele: A., B., C., D.,E., F., G., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj, au solicitat:

· Admiterea excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la prevederile art. 38 alin. (6) şi Anexa nr. VIII, Capitolul I Lit. A, pct. l lit. c) "Funcţii publice de conducere" nr. crt. 3 şi Nota: "Salariile de baza ...cuprind sporul de vechime în muncă la nivel maxim" din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în raport cu dispoziţiile art. 15, art. 16 alin. (1), art. 20, art. 22 alin. (1) şi (2), art. 41, art. 47 şi art. 53 din Constituţia României.

· Anularea, în parte, a Deciziei Curţii de Apel Cluj nr. 23/05.02.2018 şi a Anexei nr. 5 la aceasta, respectiv în privinţa încadrării aferente perioadei 01.01.2018-31.12.2022, pentru funcţionarii publici din cadrul Tribunalului Sălaj şi stabilirea corectă a drepturilor salariale, prin:

o aplicarea, începând cu 01.01.2018 şi în continuare, la salariu brut lunar, în plata la 31.12.2017, a majorării salariale de 25%, conform art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, astfel încât să nu fie diminuate drepturile salariale (venitul net salariul lunar) în plata la 31.12.2017, similar majorării de 25% aplicate celorlalte categorii de personal bugetar care au beneficiat de majorării salariale, urmare a aplicării legii; arată reclamantele că funcţionarii publici ai Tribunalului Sălaj au beneficiat la 31.12.2017 (cât şi în perioada 01.07. 2017 - 31.12.2017) de majorarea salariului de bază raportat la nivelul instanţei şi de sporul de confidenţialitate, dar începând cu 01.01.2018, prin Decizia Curţii de Apel Cluj nr. 23/05.02.2018, funcţionarilor publici nu le-au fost acordate aceste majorări (5% nivel de tribunal) şi sporul de confidenţialitate, prin includerea în salariul de bază brut lunar, ci doar sporul de 15% pentru toxicitatea (condiţii deosebite), de care beneficiază întreg personalul instanţelor;

o aplicarea prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru funcţia de manager economic (director), respectiv a procentelor de majorare a salariului de bază lunar;

· Obligarea pârâtei Curtea de Apel Cluj la acordarea (prin decizie) şi plata diferenţelor salariale rezultate din stabilirea drepturilor salariale lunare, conform celor menţionate mai sus, începând cu data de 01.01.2018 şi în continuare;

· Obligarea pârâtei Curtea de Apel Cluj la plata diferenţelor salariale cuvenite astfel cum au fost acestea menţionate, actualizate cu indicele de inflaţie la data efectuării plăţii, precum şi la plata dobânzilor penalizatoare, de la data de 1 ianuarie 2018 până la data achitării integrale a drepturilor salariale.

Prin sentinţa nr. 167 din 19 februarie 2021, Tribunalul Sălaj, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că reclamantele sunt funcţionari publici în cadrul Tribunalului Sălaj, iar prin acţiunea formulată solicită anularea Deciziei Curţii de Apel Cluj nr. 23/05.02.2018 şi Anexei nr. 5 la aceasta şi stabilirea drepturilor salariale în alt cuantum decât cel stabilit prin decizia de salarizare atacată.

Considerând incidente prevederile art. 7 din Anexa 5 la Legea-cadru nr. 153 din 28 iunie 2017, normă derogatorie de la dispoziţiile de drept comun din materia dreptului muncii şi a administrativului contencios, Tribunalul a considerat că aparţine Curţii de Apel Bucureşti competenţa materială în soluţionarea prezentei cauze.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 908 din data de 09 iunie 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia A VIII-A contencios administrativ şi fiscal admis, la rându-i, excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

A apreciat Curtea de Apel Bucureşti că, întrucât prin petitul acţiunii nu se contestă o hotărâre a Colegiului de Conducere de soluţionare a contestaţiei, formulată de reclamante împotriva actului de stabilire a drepturilor salariale, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 7 din Anexa 5 la Legea-cadru nr. 153 din 28 iunie 2017, iar astfel de prevederi nu pot fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiţie, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor.

De asemenea, instanţa a considerat ca nefiind aplicabile, în cauză, nici dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, litigiul de faţă neavând natura unuia de contencios administrative, întrucât în cauza de faţă reclamantele nu contestă un act administrativ tipic şi nici nu deduc judecăţii un act administrativ asimilat, în condiţiile în care din actele dosarului nu rezultă că acestea ar fi adresat ordonatorilor de credite o cerere de acordare a drepturilor care formează obiectul acţiunii de faţă, iar aceştia ar fi respins-o sau nu ar fi soluţionat-o.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, prin acţiunea dedusă judecăţii reclamantele, funcţionari publici în cadrul Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj, au învestit instanţa de judecată cu o acţiune prin care au solicitat anularea, în parte, a Deciziei Curţii de Apel Cluj nr. 23/05.02.2018 şi a Anexei nr. 5 la aceasta, respectiv în privinţa încadrării aferente perioadei 01.01.2018-31.12.2022, stabilite pentru funcţionarii publici din cadrul Tribunalul Sălaj, precum şi stabilirea corectă a drepturilor salariale, prin:

o aplicarea, începând cu 01.01.2018 şi în continuare, la salariu brut lunar, în plata la 31.12.2017, a majorării salariale de 25%, conform art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, astfel încât să nu fie diminuate drepturile salariale (venitul net salariul lunar) în plata la 31.12.2017, similar majorării de 25% aplicate celorlalte categorii de personal bugetar care au beneficiat de majorării salariale, urmare a aplicării legii; arată reclamantele că funcţionarii publici ai Tribunalului Sălaj au beneficiat la 31.12.2017 (cât şi în perioada 01.07. 2017 - 31.12.2017) de majorarea salariului de bază raportat la nivelul instanţei şi de sporul de confidenţialitate, dar începând cu 01.01.2018, prin Decizia Curţii de Apel Cluj nr. 23/05.02.2018, funcţionarilor publici nu le-au fost acordate aceste majorări (5% nivel de tribunal) şi sporul de confidenţialitate, prin includerea în salariul de bază brut lunar, ci doar sporul de 15% pentru toxicitatea (condiţii deosebite), de care beneficiază întreg personalul instanţelor;

o aplicarea prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru funcţia de manager economic (director), respectiv a procentelor de majorare a salariului de bază lunar.

De asemenea, reclamantele au solicita şi obligarea pârâtei la acordarea (prin decizie) a plăţii diferenţelor salariale rezultate din stabilirea drepturilor salariale lunare, conform celor menţionate mai sus, începând cu data de 01.01.2018 şi în continuare, precum şi la plata diferenţelor salariale menţionate, actualizate cu indicele de inflaţie la data efectuării plăţii şi a dobânzilor penalizatoare, de la data de 1 ianuarie 2018 până la data achitării integrale a drepturilor salariale.

Înalta Curte constată, de asemenea, că prin Decizia nr. 23/05.02.2018, atacată de reclamante, Curtea de Apel Cluj, având în vedere Decizia nr. 400 din 16.10.2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Cluj, prin care a fost efectuată reîncadrarea personalului la data de 01.07.2017, a stabilit drepturile salariale aferente funcţionarilor publici din cadrul Curţii de Apel Cluj şi al tribunalelor arondate acesteia.

Conform art. 7 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, personalul salarizat, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz.

Prevederile alin. (2) al sus indicatului text normativ dispun că împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

În contextul descris anterior, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153 din 28 iunie 2017, instituie o competenţă materială derogatorie de la cea de drept comun, de strictă interpretare şi care, după cum a menţionat şi Curtea de Apel Bucureşti, nu poate fi extinsă prin analogie la alte cauze. Or, o astfel de competenţa este incidentă exclusiv în ipoteza în care obiect al cererii de chemare în judecată îl face o hotărâre emisă, în situaţii precum cea din prezenta cauză, de colegiile de conducere ale curţilor de apel, în vederea soluţionării contestaţiei formulate în virtutea prevederilor sus citatului text normativ.

Ca atare, este de remarcat că acest text legal nu este incident în cauză, prin cererea de chemare în judecată nesolicitându-se anularea unei hotărâri date asupra unei contestaţii emise în condiţiile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, ci anularea chiar a actului administrativ de stabilire a obligaţiilor salariale.

De asemenea, Înalta Curte, având în vedere atât calitatea reclamantelor de funcţionari publici (manager economic, consilier grad superior, expert grad superior) în cadrul Tribunalului Sălaj, cât şi obiectul cererii de chemare în judecată, ce vizează raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în raport de prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, dispoziţii ce se regăsesc, de altfel şi în cuprinsul art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, constată că prezenta cauză este de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., precum şi cu cele ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, observând şi structura organizatorică a Tribunalului Sălaj, din perspectiva secţiilor ce funcţionează în cadrul acestuia, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantele D., G., A., E., C., H., B., F. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2021.