Negative jurisdictional conflict resolved in favor of Bistrița-Năsăud Tribunal for accessory claim against national authority.

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de societăţile A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor Bistriţa-Năsăud ("DSVSA Bistriţa-Năsăud") şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor ("ANSVSA"), reclamantele au solicitat anularea în tot a răspunsului la plângerea prealabilă emis de DSVSA sub nr. x/10.08.2020, anularea în tot a răspunsului la plângerea prealabilă comunicat de ANSVSA sub nr. x/04.08.2020, obligarea pârâtelor la repararea pagubei cauzate reclamantelor, respectiv obligarea A.N.S.V.S.A. la a dispune alocarea sumelor necesare şi obligarea D.S.V.S.A. Bistriţa-Năsăud la a face plata efectivă a sumei de 10.000 RON/lună, (stabilită prin dispoziţiile art. IV, alin. (1), din Legea nr. 236/2019), începând cu data de 16.12.2019.

Prin sentinţa nr. 21 din 19 februarie 2021 Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

A apreciat Tribunalul că ar fi competent să soluţioneze capetele de cerere vizând anularea adreselor emise de DSVSA Bistriţa-Năsăud şi obligarea DSVSA Bistriţa-Năsăud la plata efectivă a sumei de 10.000 RON/lună, dar capetele de cerere vizând anularea răspunsului la plângerea prealabilă emis de ANSVSA şi obligarea acestei autorităţi la alocarea şi virarea sumelor necesare sunt de competenţa Curţii de Apel Cluj.

Astfel, în raport de dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., reţinând rangul ANSVSA de autoritate publică centrală, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea cauzei, considerând că o astfel de competenţă aparţine Curţii de Apel Cluj, secţia a III - a de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 150 din data de 20 mai 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a III - a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa, în esenţă, că petitul principal al acţiunii este reprezentat de solicitarea de obligare a pârâtei DSVSA Bistriţa-Năsăud la plata sumei de 10.000 RON/lună reprezentând contravaloarea indemnizaţiei prevăzute de art. IV din Legea nr. 236/2019.

În privinţa capetelor de cerere vizând obligarea pârâtei ANSVSA la alocarea sumelor necesare plăţii sus menţionatei indemnizaţii, ca urmare a refuzului nejustificat constând în răspunsul comunicat de ANSVSA sub nr. x/04.08.2020, a apreciat Curtea că acestea au un caracter accesoriu şi potrivit art. 123 alin. (1) şi art. 30 alin. (5) din C. proc. civ., formularea unor astfel de petite nu poate aduce modificări în privinţa competenţei materiale a instanţei care, în raport de obiectul solicitării principale, precum şi de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, revine tribunalului.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, instanţa a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

În prezenta cauză, conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Cluj, secţia a III - a de contencios administrativ şi fiscal a avut la bază calificarea juridică diferită dată de cele două instanţe capetelor de cerere din acţiunea introductivă prin care s-a solicitat obligarea pârâtei ANSVSA la alocarea sumelor necesare plăţii indemnizaţiei în cuantum de 10.000 RON/lună (prevăzută de art. IV din Legea nr. 236/2019), urmare a refuzului nejustificat al autorităţii, exprimat în răspunsul emis sub nr. x/04.08.2020 de ANSVSA.

Astfel, în timp ce Curtea de Apel Cluj, secţia a III - a de contencios administrativ şi fiscal a calificat acest capăt de cerere ca fiind unul accesoriu, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a apreciat că respectivul petit al acţiunii introductive de instanţă este unul principal.

Pentru stabilirea corectă a caracterului acestui capăt de cerere urmează a fi avute în vedere dispoziţiile art. 30 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd că cererea principală este cererea introductivă de instanţă şi că aceasta poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât şi capete de cerere accesorii, precum şi cele ale alin. (4) al aceluiaşi text normativ, în care legiuitorul dispune astfel:

"Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal". De asemenea, relevanţă prezintă şi prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120".

În lumina sus indicatelor prevederi legale, Înalta Curte reţine că mecanismul stabilirii naturii juridice a unui capăt de cerere implică o analiză ce porneşte de la determinarea obiectului şi cauzei cererii de chemare în judecată, respectiv a temeiul calificat juridic, motiv pentru, care observând aspectele expuse de reclamante prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că acestea au învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect principal obligarea pârâtei DSVSA Bistriţa-Năsăud la plata sumei de 10.000 RON/lună, începând cu data de 16.12.2019, reprezentând contravaloarea indemnizaţiei prevăzute de art. IV din Legea nr. 236/2019. Din perspectiva cauzei cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că temeiul juridic al unui astfel de petit a fost, astfel cum, de altfel, a reţinut şi Curtea de Apel Cluj, refuzul nejustificat al acestei pârâte de a da curs cererii de plată formulată de reclamante, respectiv art. 8 alin. (1), raportat la art. 2 alin. (1), lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Astfel, legea reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal raportat la două criterii: rangul organul emitent al actului şi cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat, însă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, ce nu vizează taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, în determinarea instanţei competente să soluţioneze prezenta cauză incident este criteriul rangului autorităţii emitente.

Conform art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare, pentru efectuarea unor activităţi sanitar-veterinare cuprinse în programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor animalelor şi a altor acţiuni prevăzute de programele naţionale, direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene sunt cele abilitate normativ să încheie contracte de concesiune pe o durată de 4 ani cu medicii veterinari organizaţi în condiţiile legii.

Cererea reclamanţilor priveşte acordarea sumelor prevăzute la art. 6 din Anexa 21 la O.G. nr. 42/2004 (art. IV din Legea nr. 236/2019), potrivit căruia:

"Beneficiarii contractelor pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 15 alin. (2) din ordonanţă primesc suma de 10.000 RON, sumă exceptată de TVA, din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, prin bugetul direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în baza decontului şi a documentelor justificative."

Autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană este definită la Anexa 1 la aceeaşi ordonanţă ca fiind un serviciu public sanitar-veterinar descentralizat, subordonat tehnic şi administrativ autorităţii centrale, sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, având autoritatea şi responsabilitatea aplicării strategiilor guvernamentale în domeniul sanitar-veterinar pe teritoriul judeţului respectiv, a gestionării, realizării şi controlului activităţilor sanitar-veterinare publice la acest nivel, precum şi alte competenţe delegate de autoritatea centrală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor.

Din analiza textelor legale menţionate, rezultă că direcţiile judeţene sunt cele care încheie contractele de concesiune, care achită suma prevăzută la art. 6 din Anexa 21 la O.G. nr. 42/2004 şi care gestionează, realizează şi controlează activităţile sanitar-veterinare pe teritoriul judeţului.

Bugetul direcţiilor judeţene (ordonatori terţiari de credite) este aprobat de Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ordonator principal de credite) în urma cererilor şi propunerilor acestora.

În acest context, cererea de obligarea a pârâtei ANSVSA la alocarea sumelor necesare (ce are drept temei juridic refuzul nejustificat al acestei pârâte de a da curs cererii nr. x/13.07.2020 de alocare a unor astfel de sume formulată de reclamante), reprezintă un petit accesoriu celui principal ce vizează refuzul nejustificat concretizat în adresa nr. x/10.08.2020, emisă de DSVSA Bistriţa-Năsăud de plată a sumelor solicitate de reclamante. O astfel de concluzie rezultă din faptul că soluţionarea capătului de cerere privind pe pârâta ANSVSA este subordonată manierei în care instanţa va dezlega capătul de cerere îndreptat împotriva pârâtei DSVSA Bistriţa-Năsăud. Pe cale de consecinţă, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competenţa poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii.

În raport de toate aceste aspecte, în virtutea dispoziţiilor art. 10 din Legea 554/2004, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bistriţa-Năsăud şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2021.