Judicial review of judicial inspection dismissal resolution barred by statutory finality under Law No. 317/2004

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de 9 iulie 2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea Rezoluţiei nr. x/2018 din 02.04.2018 prin care s-a dispus clasarea sesizării formulate de reclamantă împotriva procurorului B., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, pentru săvârşirea faptei care atrage răspunderea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) şi art. 991 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în instrumentarea dosarului nr. x/2015 al sus indicatului parchet, în sensul dispunerii soluţiei de clasare a cauzei prin Ordonanţa nr. 10588/P/2015 din 26.04.2017.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 470 din 8 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 470 din 8 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate, cu reţinerea cauzei, conform art. 498 alin. (1) C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

5. Răspunsul la întâmpinare

La data de 14 mai 2019, recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea aspectelor învederate prin întâmpinare, apreciind că actul procesual întocmit de intimata - pârâtă nu reprezintă o întâmpinare prin care intimata să combată aspectele de fapt şi de drept, precum şi motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, fiind în opinia recurentei inadmisibilă.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 14 mai 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 16 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curtea apreciază că nu pot fi reţinute susţinerile recurentei, expuse în cuprinsul răspunsului la întâmpinare, privind inadmisibilitatea întâmpinării formulate de intimata Inspecţia Judiciară, întrucât, potrivit prevederilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu art. 4711 şi art. 205 alin. (1) şi alin. (2), lit. b) C. proc. civ., întâmpinarea este, în etapa procesuală a recursului, actul de procedură prin care intimata se apără, în fapt şi în drept, faţă de cererea de recurs, iar un astfel de act poate cuprinde, printre altele, excepţiile procesuale pe care partea alege să le invoce faţă de calea de atac promovată. De asemenea, instanţa de control judiciar reţine, din interpretarea coroborată a sus indicatelor texte normative cu cele ale art. 245 C. proc. civ., că excepţia procesuală este mijlocul prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa pot invoca, fără să pună în discuţie fondul dreptului sau al motivelor de legalitate evocate prin recurs, neregularităţi procedurale urmărind printre altele, respingerea căii de atac promovate. În contextul descris anterior, întrucât prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară a înţeles să exhibe mijlocul de apărare reprezentat de excepţia procesuală a inadmisibilităţii căii de atac a recursului, demersul judiciar de formulare a întâmpinării în recurs este unul admisibil, sens în care sunt nefondate aspectele învederate de recurentă prin răspunsul la întâmpinare.

În ceea ce priveşte excepţia invocată de intimată, Înalta Curtea reţine că potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 9 iulie 2018, recurenta - reclamantă a solicitat anularea rezoluţiei de clasare nr. x/2018, emisă de intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară, demers ce se circumscrie dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin Decizia nr. 397 din 03 iulie 2014, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că reglementarea potrivit căreia, în cazul în care se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, rezoluţia de clasare este definitivă şi, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiţie, drept fundamental consacrat atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanţă judecătorească

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, legile şi ordonanţele în vigoare, constatate a fi neconstituţionale, "îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".

Întrucât, la expirarea termenului de 45 de zile, nu au fost operate modificările legislative necesare punerii în acord a dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 cu prevederile constituţionale, jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa cu rol primordial în unificarea practicii judiciare, s-a consolidat în sensul că, în raport cu prevederile art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., judecarea pricinilor privind contestarea rezoluţiei de clasare emise în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 (în forma aplicabilă în cauza de faţă, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 234/2018) se face potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), respectiv conform regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării, reglementat de art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, iar nu potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, ce constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

La data formulării acţiunii de faţă (9 iulie 2018), art. 47 din Legea nr. 317/2018 avea următorul conţinut:

"(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Prin urmare, având în vedere că, potrivit art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 (în forma aplicabilă în cauză), hotărârile Curţii de Apel Bucureşti sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente şi în cazul contestării rezoluţiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia invocată şi va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata Inspecţia Judiciară.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 470 din 8 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2021.