Tax appeal forfeiture upheld; resumption request lacking express judgment-in-absence demand fails to interrupt six-month lapse.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice reponed the case on the roll, rejected the respondent's inadmissibility exception, and dismissed as unfounded the appellant's appeal against the Court of Appeal's decision that had declared the initial appeal forfeited (perimat) by operation of law; the forfeiture ruling therefore stands. The underlying dispute was a tax administrative action in which the appellant company, now insolvent, had its first-instance claim dismissed, and the procedural issue on appeal was whether the appellant's request to resume the suspended case was timely and valid. Deciding under Articles 416(1), 415(1), and 411(1)(2) of the Civil Procedure Code, the Court held that the six-month forfeiture period ran from the suspension date (7 May 2019) and expired on 7 November 2019; the appellant's 15 October 2019 resumption request did not interrupt forfeiture because it lacked an express request for judgment in the parties' absence, which was a legal requirement to validly end the suspension and resume proceedings, leaving the case idle for over six months due to the appellant's fault.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ, art. 415 pct. 1 din C. proc. civ, art. 415 alin. (1) din C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 421 alin. (1) din C. proc. civ; Tax appeal forfeiture upheld; resumption request lacking express judgment-in-absence demand fails to interrupt six-month lapse: The underlying dispute was a tax administrative action in which the appellant company, now insolvent, had its first-instance claim dismissed, and the procedural issue on appeal was whether the appellant's request to resume the suspended case was timely and valid. Deciding under Articles 416(1), 415(1), and 411(1)(2) of the Civil Procedure Code, the Court held that the six-month forfeiture period ran from the suspension date (7 May 2019) and expired on 7 November 2019; the appellant's 15 October 2019 resumption request did not interrupt forfeiture because it lacked an express request for judgment in the parties' absence, which was a legal requirement to validly end the suspension and resume proceedings, leaving the case idle for over six months due to the appellant's fault.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin sentinţa nr. 838/CA/2018 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia a II a civilă şi de contencios administrativ s-a respins acţiunea în contencios administrativ formulată şi precizată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâţii ANAF, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Serviciul Soluţionare Contestaţii.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamantul A. S.A. solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin decizia nr. 103/2020 din 18 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a constatat perimat de drept recursul declarat de recurentul A. S.A. împotriva sentinţei nr. 838/CA/2018 pronunţate de Tribunalul Hunedoara, secţia a II a civilă şi de contencios administrativ.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, să se constate că recursul nu este perimat şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de repunere a cauzei pe rol.
În motivarea recursului, a arătat că s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. prin încheierea de şedinţă din 07.05.2019, iar la 10.10.2019 a fost depusă cererea de repunere a cauzei pe rol în temeiul art. 415 pct. 1 din C. proc. civ.
A menţionat recurenta că a formulat cererea de repunere pe rol înăuntrul termenului de perimare, înainte de expirarea termenului de şase luni.
4. Apărările intimatei
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat.
5. alte aspecte
La termenul din 22 octombrie 2020 a fost suspendată judecarea recursului pentru lipsa părţilor.
II. Soluţia instanţei de recurs
Cu titlu preliminar, având în vedere cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de recurenta-reclamantă, apreciind îndeplinite condiţiile art. 415 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a dispune repunerea cauzei pe rol.
Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere prevederile art. 421 alin. (1) din C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că argumentele critice expuse de recurentă pot fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de punctul 5 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
În speţă, prin încheierea din data de 07.05.2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părţilor.
Prin cererea din 15.10.2019, recurenta a solicitat repunerea cauzei pe rol, iar instanţa a acordat termen de judecată în 10.12.2019.
La acest termen de judecată, instanţa a amânat cauza la data de 21.01.2020 pentru introducerea în cauză a administratorului judiciar al recurentei-reclamante şi a prorogat discutarea cererii de repunere pe rol pentru următorul termen de judecată, 21.01.2020.
Prin încheierea din 21.01.2020, instanţa a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, având în vedere că prin cererea de repunere pe rol şi notele de şedinţă comunicate la acest termen de judecată de recurenta-reclamantă prin administratorul judiciar nu s-a solicitat judecarea în lipsă, precum şi faptul că părţile nu au fost prezente la acel termen de judecată. Totodată, s-a acordat termen la 18.02.2020 pentru verificarea condiţiilor perimării.
Potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.
Odată îndeplinite condiţiile stabilite de textul legal anterior menţionat, instanţa de judecată este obligată să dispună suspendarea judecăţii. Măsura de suspendare a judecăţii se întemeiază pe voinţa prezumată a părţilor de a nu mai continua procedura judiciară. O atare prezumţie este dedusă din faptul neprezentării părţilor la termenul de judecată la care au fost legal citate şi din inexistenţa la dosar a unei solicitări de judecată în lipsă.
În cuprinsul dispoziţiilor art. 415 pct. 1 din C. proc. civ. se prevede remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei, însă una dintre părţi doreşte continuarea judecăţii. Astfel, judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor.
Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanţa care a dispus măsura suspendării, însă înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispoziţiile art. 416 din C. proc. civ.
Totodată, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii.
Aceasta este şi situaţia în speţa dedusă judecăţii, părţile lăsând să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului, de la data suspendării acestuia în data 07.05.2019, acesta fiind ultimul act de procedură îndeplinit în speţă.
Nu poate fi primită susţinerea recurentei-reclamante în sensul că a formulat cererea de repunere a cauzei pe rol înăuntrul termenului de perimare, înainte de expirarea termenului de şase luni, astfel că soluţia instanţei de fond este una netemeinică.
Cererea de repunere pe rol formulată de recurentă la data 15.10.2019, în lipsa unei solicitări de judecare a cauzei în lipsă şi în condiţiile în care părţile nu s-au prezentat la termenul acordat la 21.01.2020, nu poate constitui un act de procedură căruia să i se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condiţiile în care instanţa a dispus suspendarea la termenul din 07.05.2019 tocmai pentru lipsa nejustificată a părţilor, în condiţiile în care niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea în lipsă.
Cererea recurentei, deşi purta denumirea de cerere de repunere pe rol, nu avea aptitudinea de a produce efectul specific unui astfel de act procedural, şi anume reluarea cursului judecăţii, atâta vreme cât ea nu avea un conţinut care să satisfacă exigenţele art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., adică să reflecte voinţa părţii de judecare a cauzei în lipsă, în ipoteza în care părţile nu se prezintă.
Actul de procedură întreruptiv al cursului termenului de perimare trebuie să fie unul efectuat în vederea judecării procesului, cerinţă neîndeplinită de actul de procedură îndeplinit de recurentă ulterior suspendării cauzei. Cererii de repunere pe rol formulate la data de 15.10.2019 i se putea recunoaşte calitatea de act valid de procedură care să întrerupă cursul perimării numai în condiţiile în care ar fi cuprins şi solicitarea de judecare a cauzei în lipsă în ipoteza lipsei părţilor, deoarece numai într-o asemenea situaţie se putea pune capăt situaţiei care a determinat suspendarea judecăţii cauzei şi se putea considera că cererea a fost făcută cu scopul de reluare a judecăţii.
Potrivit prevederilor art. 181 alin. (3) din C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe luni, el se împlineşte în ziua corespunzătoare zilei de plecare din ultima lună.
În speţă, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. a început să curgă la data de 07.05.2019 şi s-a împlinit la data de 07.11.2019, potrivit prevederilor legale enunţate anterior.
Prin raportare la aceste repere temporale şi la conţinutul deficitar al cererii depuse de recurenta-reclamantă pentru a se relua judecata recursului, se constată că în mod judicios a reţinut instanţa de recurs că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile recurentei, care nu a îndeplinit un act de procedură valabil de natură a întrerupe cursul perimării.
În consecinţă, Înalta Curte constată nefondate criticile aduse de recurentă deciziei atacate.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. S.A. - în insolvenţă împotriva deciziei nr. 103/2020 din 18 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Repune cauza pe rol.
Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.
Respinge recursul declarat de A. S.A. - în insolvenţă împotriva deciziei nr. 103/2020 din 18 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 16 septembrie 2021.