Information access requests: preliminary complaint not required for unjustified refusal or administrative silence under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 la Curtea de Apel Bacău, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Serviciul Roman de Informaţii să soluţioneze petiţia din 07.07.2018 şi pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să soluţioneze petiţia din 07.07.2018 completată în aceeaşi zi.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 43/2019 din 16 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., faţă de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, ca fiind inadmisibilă.

A fost admisă excepţia invocată de Serviciul Român de Informaţii.

A fost respinsă acţiunea formulată împotriva pârâtului - Serviciul Român de Informaţii, pentru lipsa plângerii prealabile - art. 7 - Legea 554/2004.

A fost respinsă excepţia invocată de pârâtul Serviciul Român de Informaţii pentru respingerea acţiunii ca netimbrată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a sentinţei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, a arătat că pârâţii au refuzat nejustificat să-i comunice informaţiile solicitate.

În ceea ce priveşte petiţia adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a arătat recurentul că organul de urmărire penală are obligaţia informării persoanei care a făcut obiectul măsurii.

În ceea ce priveşte petiţia adresată Serviciului Român de Informaţii, a arătat că, în cazul refuzului nejustificat de soluţionare a unei cereri, plângerea prealabilă nu este obligatorie.

4. Apărările intimaţilor

4.1 Intimatul-pârât Serviciul Român de Informaţii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

4.2 Intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtului Serviciul Român de Informaţii să soluţioneze petiţia din 07.07.2018 şi a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să soluţioneze petiţia din 07.07.2018 completată în aceeaşi zi.

Acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, fiind admise excepţiile invocate de cei doi pârâţi.

Verificând sentinţa recurată prin prisma cazului de casare reglementat art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Aşadar, dreptul la acţiune este recunoscut de legea contenciosului administrativ în favoarea persoanelor vătămate nu doar în ceea ce priveşte un act administrativ tipic, ci şi în privinţa actului administrativ asimilat, cum este refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, reţinând că prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 definesc acest refuz drept "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane".

Înalta Curte constată că litigiul dedus judecăţii a fost determinat de refuzul autorităţilor pârâte de a soluţiona favorabil cererile reclamantului adresate acestora.

Astfel, prin cererea formulată la 07.07.2018, adresată Serviciului Român de Informaţii, petentul a solicitat să i se comunice dacă, în perioada 22.12.1989-07.07.2018, numele său s-a regăsit în evidenţele SRI, iar în ipoteza răspunsului pozitiv, între ce perioade şi în ce scop.

Prin Adresa nr. x/07.08.2018 emisă de Serviciul Român de Informaţii, ca răspuns la cererea reclamantului, aflată la dosar fond, i se comunică acestuia următoarele:

"Acest tip de informaţii nu poate fi comunicat decât în condiţiile art. 11 al actului normativ menţionat, unde sunt precizaţi, în mod expres şi limitativ beneficiarii acestora.

Corelativ acestei prevederi legale, în conformitate cu art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, comunicarea unor astfel de date este exceptată de la liberul acces al cetăţenilor.

Totodată, vă asigurăm că atât mecanismele interne de verificare ale Serviciului Român de Informaţii, cât şi cele de control parlamentar instituite de legea de organizare şi funcţionare a instituţiei vizează în permanenţă ca activitatea instituţională să se desfăşoare strict în conformitate cu legile în vigoare, cu respectarea procedurilor şi competenţelor specifice."

Prin cererea înregistrată la 07.07.2018, completată la aceeaşi dată, reclamantul a cerut să i se comunice dacă în perioada 22.12.1989-07.07.2018, Parchetul a încuviinţat măsuri de supraveghere sau dacă serviciile de informaţii au formulat eventual aceste solicitări.

Prin Adresa nr. x/2018, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că "potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., la încetarea eventualelor măsuri de supraveghere tehnică faţă de o persoană, organele de urmărire penală au obligaţia informării persoanei care a făcut obiectul măsurii".

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i), art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1) teza a II-a şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind eronat natura juridică şi efectele produse de adresele emise de autorităţile pârâte.

Cercetând conţinutul adreselor emise de autorităţile pârâte, Înalta Curte constată că acestea au natura unui act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ce poate fi atacat în condiţiile art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, respectiv fără a fi necesară îndeplinirea vreunei proceduri prealabile.

Deşi atât actele administrative tipice, cât şi actele administrative asimilate sunt supuse controlului contenciosului administrativ, există şi anumite diferenţe de ordin procedural în ceea ce priveşte solicitările adresate instanţelor de judecată de către persoanele vătămate.

Dată fiind natura specială a actelor administrative asimilate (refuzul nejustificat şi "tăcerea administrativă"), acestea nu suportă o soluţie procedurală identică cu cea oferită în cazul actelor administrative tipice, unde partea interesată trebuie să solicite instanţei de judecată, în principal, anularea actului vătămător. În cazul nesoluţionării în termenul legal a unei solicitări ("tăcerea administrativă") nici nu se poate vorbi de un înscris supus anulării, iar în cazul refuzului nejustificat, deşi există un înscris ce conţine exprimarea explicită a autorităţii de a nu soluţiona cererea, valabilitatea acestuia este analizată în cadrul acţiunii prin care persoana vătămată solicită obligarea autorităţii la efectuarea prestaţiei ce i-a fost refuzată.

Înalta Curte reţine că procedura prealabilă a fost concepută în dreptul administrativ ca o cale ce poate oferi persoanei vătămate posibilitatea de a obţine rezolvarea diferendului prin recunoaşterea dreptului sau a interesului legitim vătămat mai rapid, fără mijlocirea instanţei, iar nu ca un obstacol în exercitarea dreptului de acces liber la justiţie.

Astfel fiind, cum obiectul cauzei deduse judecăţii vizează un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu reprezintă o condiţie obligatorie pentru ca partea să acceadă la procedura judecătorească şi nu poate reprezenta un fine de neprimire al acesteia.

Prin urmare, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată recurentul-reclamant a solicitat ca instanţa să constate şi să sancţioneze refuzul pretins nejustificat de soluţionare a cererilor sale, Înalta Curte apreciază că soluţia de respingere a acţiunii ca fiind inadmisibilă, fără a se mai păşi la cercetarea fondului cauzei, este greşită.

În consecinţă, întrucât nu a fost soluţionat fondul cauzei şi pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 43/2019 din 16 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 43/2019 din 16 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 16 septembrie 2021.