Contraventional fine upheld; claimant's recourse against final appellate ruling inadmissible.

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. x/17.03.2017, solicitând anularea acestuia şi înlăturarea sancţiunilor dispuse sau, în subsidiar, înlocuirea sancţiunilor indicate în cuprinsul procesului-verbal cu avertisment.

Prin sentinţa civilă nr. 5858/11.10.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată plângerea contravenţională.

Împotriva sentinţei civile nr. 5858/11.10.2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, reclamanta a formulat apel solicitând desfiinţarea/casarea în totalitate şi, în rejudecare, să se procedeze la admiterea cererii introductive.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin decizia nr. 132 din 3 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respins apelul declarat de apelanta-reclamanta A. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 5858/11.10.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ca nefondat.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, solicitând casarea în totalitate a deciziei şi, în rejudecare, admiterea apelului.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant legal, excepţia tardivităţii, excepţia netimbrării şi excepţia inadmisibilităţii recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, condiţiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (2) Dispoziţiile prezentei legi referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în măsura în care prezenta lege nu dispune altfel. (3) Împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare se poate face plângere la secţiile de contencios administrativ ale tribunalelor.

Potrivit art. 34 alin. (2) O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată numai cu apel.

În raport de aceste texte de lege, Înalta Curte constată că decizia nr. 132 din 3 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal prin a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamanta A. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 5858/11.10.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, este definitivă, menţiune care se regăseşte, de altfel, şi în cuprinsul dispozitivului acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 132 din 3 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 132 din 3 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 16 septembrie 2021.