Inmate appeal annulled for lacking statutory cassation grounds; annulment action over Ministry order inadmissible.

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Timiş în data de 23.05.2018, sub dosar nr. x/2018, reclamantul A., deţinut în Penitenciarul Arad - a solicitat anularea actului Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 2773/C/2017, cu privire la condiţiile existente în Penitenciarul Arad.

În motivarea cererii, reclamantul arată că prin Legea nr. 169/2017 a fost modificată şi completată Legea nr. 254/2013, privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în sensul că persoanelor private de libertate li se consideră executate suplimentar 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive. Reclamantul a susţinut că a executat în Penitenciarul Arad un an şi 4 luni, motiv pentru care solicită recunoaşterea zilelor executate şi anularea Ordinului ministrului justiţiei nr. 2773/C/2017 din data de 17.10.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 1245/11.09.2018, pronunţată în dosar nr. x/2018, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal:

- a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului.

- a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamantul A. în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 45 din 4 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată.

A fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, acţiune având ca obiect anularea Ordinului nr. 2773/C/2017, emis de Ministerul Justiţiei.

S-a dispus plata către avocatul din oficiu a sumei de 390 RON din Fondul pentru ajutor public judiciar constituit conform art. 22 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea cererii astfel cum a fost formulată şi aplicarea recursului compensatoriu pentru perioada executată în Penitenciarul Arad.

În motivarea recursului, a arătat că doreşte anularea ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2773/C/2017 privind clădirile centralizate deoarece îi împiedică aplicarea Legii nr. 169/2017 privind recursul compensatoriu pentru perioada executată în Penitenciarul Arad în condiţii necorespunzătoare.

4. Apărările intimaţilor

4.1 Intimata-pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, arătând că recursul este nul, întrucât se reiterează motivele avute în vedere şi în faţa primei instanţe. În subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4.2 intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs, solicitând admiterea acesteia, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, arătând că în mod temeinic şi legal instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., şi analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la obiectul acţiunii şi soluţia dispusă de instanţa de fond prin sentinţa recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menţionate la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, recursul formulat de recurentul A. nu conţine critici concrete aduse hotărârii instanţei de fond, ci reprezintă o reluare a susţinerilor din cererea de chemare în judecată depusă în dosarul de fond, aspecte lipsite de relevanţă în raport cu raţionamentul logico-juridic al instanţei, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanţei de fond.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 45 din 4 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 45 din 4 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 16 septembrie 2021.