Pension recalculation litigation: statutory social insurance claims fall within civil, not administrative, jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2020, la data de 2 octombrie 2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României reprezentat de Ministerul Muncii şi Casa de Asigurări Sociale, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună majorarea valorii punctului de pensie cu 40% conform legii în vigoare.

Reclamantul a precizat că solicită calcularea pensiei sale potrivit Legii nr. 127/2019, nemodificată apreciind că nu poate fi aplicată O.U.G. nr. 135/2020, deoarece aceasta nu a fost votată de Parlamentul României şi, prin urmare, scăderea valorii punctului de pensie ca urmare a ordonanţei menţionate este nelegală.

La data de 17.11.2020, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul Guvernului României prin care a învederat că soluţia legislativă propusă de Guvern este una legală şi corectă, rezultând din dispoziţiile constituţionale ale art. 138, alin. (2) care prevăd că Guvernul are competenţa exclusivă de a elabora proiectul bugetului de stat şi de a-l supune spre aprobare Parlamentului.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1 Prin sentinţa nr. 754 din data de 2 martie 2021, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu de instanţă şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că pornind de la obiectul cauzei, în care se solicită obligarea pârâtului să procedeze la aplicarea Legii nr. 127/2019, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sub aspectul soluţionării litigiilor privind aplicarea actelor administrative emise de autorităţile publice centrale, dispoziţie legală, conform căreia acestea se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 71 din data de 21 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că reclamantul a solicitat calcularea pensiei sale potrivit Legii nr. 127/2019, nemodificată, acesta apreciind că nu poate fi aplicată O.U.G. nr. 135/2020, deoarece nu a fost votată de Parlamentul României şi, prin urmare, scăderea valorii punctului de pensie ca urmare a ordonanţei menţionate este nelegală, astfel că litigiul se circumscrie materiei asigurărilor sociale.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Prin prezentul demers judiciar reclamantul urmăreşte recalcularea pensiei prin aplicarea Legii nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, invocând nerespectarea de către factorii decizionali, a dispoziţiilor care prevăd că punctul de pensie va creste de la data de 01.09.2020 cu 40%.

Înalta Curte aminteşte că obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat de art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4) din acelaşi act normativ poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual reparaţii pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.

Noţiunea de contencios administrativ este definită de legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

În speţă, în raportul juridic litigios dintre reclamant şi autoritate, aceasta din urmă nu acţionează în regim de "putere publică" în accepţiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligaţiei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 127/2019, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuţiei reclamantei la acest sistem.

Constată Înalta Curte că nu se poate vorbi nici de un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, întrucât în condiţiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din aplicarea Legii nr. 127/2019, protejarea acestora se poate realiza la cererea părţii vătămate, însă în cadrul unui demers judiciar circumscris jurisdicţiei asigurărilor sociale.

În raport de acţiunea formulată, cu respectarea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării litigiului, în primă instanţă, în favoarea tribunalului, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în materie, art. 95 alin. (4) din C. proc. civ. şi art. 141 din Legea nr. 127/2019.

4. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., pârâtul Guvernul României şi petentul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2021.