Appeal dismissed: Generic complaint regarding national minorities fails to meet statutory definition of petition
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant's appeal, upholding the appellate court's rejection of the original claim and leaving the lower instance judgment in force. The dispute concerned whether a document submitted to the President of Romania constituted a formal petition requiring a response under specific administrative procedures, with the plaintiff arguing it met the legal definition despite being labeled an open letter. The court determined that the document failed to qualify as a petition because it expressed generic complaints about national minorities without identifying specific responsible parties or making concrete requests, thereby failing to trigger the corresponding obligation for the authority to respond under the relevant framework. The decision relied on the interpretation of Article 2 of Government Ordinance No. 27/2002, which defines a petition, and Article 51(4) of the Romanian Constitution, clarifying that the right to petition requires clear formulation from the citizen to elicit a clear solution from public authorities.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Appeal dismissed: Generic complaint regarding national minorities fails to meet statutory definition of petition: The dispute concerned whether a document submitted to the President of Romania constituted a formal petition requiring a response under specific administrative procedures, with the plaintiff arguing it met the legal definition despite being labeled an open letter. The court determined that the document failed to qualify as a petition because it expressed generic complaints about national minorities without identifying specific responsible parties or making concrete requests, thereby failing to trigger the corresponding obligation for the authority to respond under the relevant framework. The decision relied on the interpretation of Article 2 of Government Ordinance No. 27/2002, which defines a petition, and Article 51(4) of the Romanian Constitution, clarifying that the right to petition requires clear formulation from the citizen to elicit a clear solution from public authorities.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain procedural basis for dismissing the appeal as unfounded in the administrative litigation procedure.
General civil procedure provision applied in the dispositive to dismiss the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 15 iunie 2020, reclamanta A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Preşedintele României, să se constate încălcarea prevederilor O.G. nr. 27/2002 prin faptul că nu a soluţionat petiţia din data de 18.12.2019 şi în consecinţă să fie obligat pârâtul să soluţioneze această petiţie cu respectarea prevederilor art. 3, 4 şi 5 din O.G. nr. 27/2002.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 68 din 9 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Preşedintele României, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 68 din 9 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta, A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Consideră că în mod greşit prima instanţă a apreciat că cererea sa este de fapt o scrisoare deschisă iar nu o petiţie, aceasta ignorând apărările sale din răspunsul la întâmpinare care demonstrau că petiţia, deşi avea titlul de "scrisoare deschisă", conţinutul său corespundea definiţiei de petiţie astfel cum aceasta este dată de O.G. nr. 27/2002.
Mai arată recurenta că prima instanţă a încălcat dreptul său la un proces echitabil, de vreme ce a ignorat acest răspuns şi nu a făcut referire la el în conţinutul sentinţei.
4. Apărările formulate în recurs
Intimatul-pârât Preşedintele României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării cererii de recurs iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.
5. Răspunsul la întâmpinare
Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea excepţiei netimbrării recursului, susţinând că, astfel cum a statuat şi prima instanţă, cererea sa este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
6. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 14 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 15 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cu titlu preliminar, Înalta Curte respinge excepţia netimbrării recursului invocată de intimatul-pârât Preşedintele României, prin întâmpinare, faţă de dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de recurs fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă A. a învestit instanţa de contencios administrative cu o cerere privind obligarea pârâtului Preşedintele României să soluţioneze petiţia adresată acestuia la data de 18.12.2019.
Prima instanţă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă, constatând că aceasta nu se încadrează în definiţia dată de art. 2 din O.G. nr. 27/2002 şi că nu exista o obligaţie corelativă a pârâtului de a urma procedura instituită de ordonanţa menţionată.
Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă susţine că au fost ignorate apărările sale din răspunsul la întâmpinare care demonstrau că petiţia, deşi avea titlul de "scrisoare deschisă", conţinutul său corespundea definiţiei de petiţie.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 2 din O.G. nr. 27/2002 "În sensul prezentei ordonanţe, prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poştă electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome, denumite în continuare autorităţi şi instituţii publice".
Totodată, potrivit art. 51 alin. (4) din Constituţia României "autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii".
Pornind de la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că în mod corect judecătorul fondului a reţinut că înscrisul adresat pârâtului nu se încadrează în definiţia dată de art. 2 din O.G. nr. 27/2002, neîndeplinind cerinţa unei petiţii în acord cu textul legal.
Dreptul de petiţionare, astfel cum este reglementat de legea fundamentală, include, pe lângă obligaţia autorităţilor publice de a răspunde la petiţiile primite şi o obligaţie a petiţionarilor de a formula aceste cereri în mod clar, pentru a li se putea oferi o soluţie clară.
Prin înscrisul din data de 18.12.2019, adresat pârâtului, reclamanta "atrăgea atenţia asupra problemelor de care se lovesc minorităţile naţionale", solicitând pârâtului "sprijinul" în soluţionarea următoarelor probleme: atitudinea diferitelor autorităţi faţă de minorităţile naţionale; limbajul de ură faţă de minorităţile naţionale.
Făcând vorbire de existenţa unor probleme cu un grad mare de generalitate, reclamanta îşi exprimă nemulţumirea cu privire la situaţiile arătate, însă nu indică sursa problemelor sau pe cei responsabili de a le fi generat.
Exprimarea unor nemulţumiri în legătură cu anumite situaţii, expunerea unor generalităţi, neindicarea în concret a sursei acestora, a celor care au generat problemele, precum şi lipsa unei solicitări concrete, punctuale, atrage imposibilitatea autorităţii de a oferi un răspuns la aceste probleme.
Deşi înscrisul din data de 18.12.2019 nu poartă nici titulatura de scrisoare deschisă, astfel cum susţine recurenta-reclamantă în cadrul cererii de recurs, nici pe cea de petiţie, judecătorul fondului a analizat în amănunt conţinutul acestuia şi a reţinut în mod corect că reprezintă o cerere generică iar nu o solicitare concretă care să conducă la obligaţia pârâtului de a urma procedura instituită de O.G. nr. 27/2002.
Aşa fiind, Înalta Curte nu poate reţine alegaţiile recurentei-reclamante privitoare la neanalizarea conţinutul înscrisului şi la faptul că instanţa ar fi ignorat apărările sale.
În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 68 din 9 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 68 din 9 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2021.