Administrative claim against regional intermediary body perished for failure to resume proceedings within six-month statutory limit after suspension

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 13 aprilie 2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia (OIRPOSDRU Regiunea sud Muntenia) a solicitat anularea Deciziei nr. 8988 din 22.12.2016 privind soluţionarea contestaţiei având nr. 3591/29.11.2016 înregistrată la OIR POS DRU Regiunea Sud Muntenia cu nr. X/05.12.2016 cu privire la Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.11.2016 aferent proiectului POSDRU x cu titlul "Dezvoltarea de întreprinderi sociale incluzive pentru persoanele vulnerabile la nivelul regiunilor de dezvoltare Sud - Vest, Sud - Est, Nord - Est, Sud - Nord - Vest, Bucureşti - Ilfov UNI 2014"; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.11.2016 privind proiectul POSDRU x cu titlul "Dezvoltarea de întreprinderi sociale incluzive pentru persoanele vulnerabile la nivelul regiunilor de dezvoltare Sud - Vest, Sud - Est, Nord - Est, Sud, Nord - Vest Bucureşti - Ilfov UNI 2014"; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces; anularea creanţei bugetare în valoare de 70.998.51 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 4328/05.07.2017, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, care prin încheierea de şedinţă din data de 16 martie 2018, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017, instanţa reţinând că soarta litigiului depinde în parte de existenţa dreptului ce face obiectul analizei în cadrul acestui dosar.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 339 din 25 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal s-a constatat perimată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia (OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia).

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 339 din 25 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea continuării judecăţii.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a susţinut că în dosarul nr. x/2017 s-a ivit conflict negativ de competenţă între Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti iar după soluţionarea acestuia, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalul Bucureşti sub nr. x/2017*. În recurs, dosarul a fost alocat unui complet de achiziţii publice, astfel că, după repartizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a ajuns să poarte nr. x/2017, fiind soluţionat prin decizia nr. 553/16.09.2019, decizie ce nu i-a fost comunicată astfel cum prevăd dispoziţiile art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

În aceste condiţii, recurenta-reclamantă a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 416 C. proc. civ. pentru a opera perimarea, neputându-se vorbi de o vină a părţii, câtă vreme hotărârea instanţei de recurs, pronunţată în dosarul nr. x/2017, nu i-a fost comunicată astfel cum prevăd dispoziţiile art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 14 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 15 septembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia (OIRPOSDRU Regiunea sud Muntenia) a solicitat anularea Deciziei nr. 8988 din 22.12.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulată împotriva procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.11.2016.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 martie 2018, judecata a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017, instanţa reţinând că soarta prezentului litigiului depinde în parte de existenţa dreptului ce face obiectul analizei în cadrul dosarului nr. x/2017

Prin sentinţa nr. 339 din 25 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a constatat perimată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., aceasta formulând critici de nelegalitate a acestei sentinţe.

Înalta Curte aminteşte că potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege, dispune că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

În sensul prevederilor legale mai sus redate perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinţei în timpul prevăzut de lege, sancţiune determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecăţii prin cererea de chemare în judecată lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părţii.

Totodată, potrivit textului art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., denumit marginal "Suspendarea facultativă", instanţa poate suspenda judecata "când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Art. 413 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "suspendarea va dura până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă".

Conform art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată".

Deci, din coroborarea textelor legale citate, rezultă că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în cauza ce a provocat suspendarea, iar, pentru reluarea judecăţii, era necesară formularea unei cereri de către una dintre părţi.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.", iar, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

În speţă, se constată că judecata acţiunii de fond a fost suspendată până la soluţionarea dosarului nr. x/2017

În dosarul nr. x/2017 s-a ivit conflict negativ de competenţă între curtea de apel şi tribunal, după soluţionarea acestuia, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2017*, pe rolul Tribunalului Bucureşti, iar ulterior, în recurs, după repartizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, primind nr. 11378/3/2017.

Acest dosar a fost soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 553/16.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, aşadar, data de 16.09.2019 este momentul care marchează începutul termenului de perimare în prezenta cauză, decizia nr. 553/16.09.2019 fiind definitivă de la data pronunţării.

De la acest moment, recurenta-reclamantă a avut obligaţia de a formula cerere de repunere pe rol în termen de 6 luni pentru a nu se constata intervenită sancţiunea perimării cauzei.

Astfel, în mod judicios a reţinut curtea de apel că sunt îndeplinite condiţiile perimării, întrucât de la momentul în care pricina a rămas în nelucru, respectiv data de 16.09.2019 şi până la data de 25.09.2020, data când s-a constatat perimarea, au trecut mai mult de 6 luni, iar această împrejurare este imputabilă părţilor, care nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Nu pot fi avute în vedere alegaţiile recurentei-reclamante, în sensul că nu i-a fost comunicată decizia, pentru că, în raport cu situaţia supusă analizei Înaltei Curţi, nu prezintă importanţă data comunicării acestei decizii, ci momentul la care aceasta a rămas definitivă.

Mai mult, recurenta a avut cunoştinţă de soluţionarea dosarului nr. x/2017, din datele existente în sistemul informatic al instanţelor rezultând că decizia pronunţată în acest dosar a fost comunicată părţilor, lucru confirmat şi de pârâtă, care a arătat că a primit comunicarea.

Potrivit art. 10 C. proc. civ., părţile au obligaţia să urmărească finalizarea litigiului, contribuind la desfăşurarea fără întârziere a procesului, fiind datoare să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător şi să îşi probeze pretenţiile şi apărările.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 339 din 25 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2021.