Applicability of amended hunting tariffs to pre-existing management contracts and obligation to execute additional agreements

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. şi B. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul la încheierea actelor adiţionale prin care să se modifice tariful de gestiune cinegetică pentru un număr de 10 contracte de gestionare a faunei cinegetice corespunzătoare a 10 fonduri cinegetice, precum şi obligarea pârâtului la restituirea sumei de 16.163,25 euro încasate prin Garda Forestieră Suceava, respectiv de la intrarea în vigoare a Legii Nr. 149/2015 privind modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic Nr. 407/2006, cuprinzând tariful corespunzător al anilor cinegetici 2015-2016, 2016-2017, 2017-2018, 2018-2019, 2019-2020, a dobânzilor legale calculate la suma datorată de la data efectuării plăţii până la data achitării efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 124 din 7 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea în contencios administrativ, având ca obiect "obligaţia de a face" formulată de reclamanta A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor şi a fost obligat pârâtul la încheierea actelor adiţionale prin care să se modifice tariful de gestiune cinegetică în conformitate cu Anexa 3 a Legii nr. 407/2006, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 149/2015, pentru următoarele contracte:10878/16.06.2011;10879/16.06.2011;10880/16.06.2011;10881/16.06.2011;10882/16.06.2011;10883/16.06.2011;10884/16.06.2011;10885/16.06.2011;10893/16.06.2011; 10894/16.06.2011;

Totodată, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 16.123,25 euro încasată prin Garda Forestieră Suceava pentru anii 2015 - 2020 şi dobânda legală remuneratorie de la data efectuării plăţilor şi până la data stingerii debitului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 124 din 7 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a declarat recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanţei de fond şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-pârât a susţinut că, contrar celor reţinute de instanţa de fond, modificarea legislativă intervenită la data de 24.07.2015, prin Legea nr. 149/2015, nu se aplică contractelor încheiate anterior acestui moment.

A criticat soluţia primei instanţe care a făcut trimitere la prevederile art. 11 din contractele iniţiale, susţinând că acestea au devenit caduce prin dispoziţiile pct. 7 art. I din Ordinul nr. 222/11.02.2016, ordin care a prevăzut inclusiv încheierea de acte adiţionale pentru actualizarea clauzelor din contractele iniţiale.

Totodată, a menţionat recurentul că nu are temei legal să dea curs solicitării privind recalcularea tarifelor de gestionare pentru fondurile cinegetice atribuite anterior datei de 24 iulie 2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 149/2015.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-reclamantă A. şi B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 31 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 15 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă A. şi B., constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurentul-pârât privesc greşita interpretare şi aplicare a legii, respectiv a modificărilor legislative intervenite la data de 24.07.2015, prin Legea nr. 149/2015, încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

În cauză, reclamanta A. şi B. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, obligarea acestuia la încheierea actelor adiţionale prin care să se modifice tariful de gestiune cinegetică pentru un număr de 10 contracte de gestionare a faunei cinegetice corespunzătoare a 10 fonduri cinegetice, precum şi obligarea pârâtului la restituirea sumei de 16.163,25 euro încasate prin Garda Forestieră Suceava, respectiv de la intrarea în vigoare a Legii nr. 149/2015 privind modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cuprinzând tariful corespunzător al anilor cinegetici 2015-2016, 2016-2017, 2017-2018, 2018-2019, 2019-2020 şi a dobânzilor legale datorate.

Prin cererea de recurs recurentul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a criticat sentinţa instanţei de fond, susţinând că modificarea legislativă intervenită la data de 24.07.2015 prin Legea nr. 149/2015 nu se aplică contractelor încheiate anterior acestui moment şi că instanţa nu a ţinut cont de faptul că prevederile art. 11 din contractele iniţiale au devenit caduce prin dispoziţiile pct. 7 art. I din Ordinul nr. 222/11.02.2016.

Conform dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 407/2006, la data încheierii contractelor:

"Tariful de gestionare pentru fondurile cinegetice care se atribuie direct, în condiţiile art. 8 alin. (1) lit. a) şi b), precum şi tariful de pornire la licitaţie pentru fondurile cinegetice care se atribuie prin licitaţie publică, în condiţiile art. 8 alin. (1) lit. c), se stabilesc potrivit modului de calcul prevăzut în anexa nr. 3".

Dispoziţiilor art. 11 din contractul încheiat între părţi stabilesc că: "Valoarea tarifului de gestionare se modifică anual, prin act adiţional, în conformitate cu art. 15 alin. (2) din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare".

Totodată art. 9 alin. (1) din aceleaşi contracte stabileşte că (…) tariful de gestionare se determină în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 407/2006 cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Legea nr. 149/2015 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 453 din 24 iunie 2015, anexa nr. 3 a Legii nr. 407/2006 a fost modificată, fiind eliminată categoria tarifară "pădure cu cerb comun, urs, cocoş de munte, căprior" (categorie pentru care tariful de gestionare era 0,65 euro/ha) şi introdusă categoria tarifară "pădure cu mistreţ, cerb comun, cerb lopătar, căprior, iepure (categorie pentru care tariful de gestionare nou era de 0,5 euro/ha).

Aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, noile tarife trebuiau asumate de pârât prin încheierea unui act adiţional, în îndeplinirea obligaţiilor înscrise la art. 11 din contract, pârâtul neînţelegând însă să încheie aceste acte.

Anexa 3 a Legii nr. 149/2015 a fost modificată la data de 24.07.2015, astfel că, noile tarife prevăzute trebuiau asumate de părţi prin încheierea unui act adiţional supus dispoziţiilor legale în vigoare la momentul încheierii lui, deci sub imperiul Legii nr. 149/2015.

Cum tariful aplicabil trebuie stabilit în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare la data încheierii actului adiţional, iar acest act este supus legii în vigoare la momentul încheierii lui, se constată nefondate criticile aduse de recurentul-pârât sentinţei atacate, întrucât aplicarea Legii nr. 149/2015 priveşte unele situaţie juridice născute după data de 24 iulie 2015, deci după intrarea sa în vigoare.

Cât priveşte Ordinul nr. 222/11.02.2016 privind modificarea şi completarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 219/2008 pentru aprobarea modelului-cadru al contractului de gestionare a faunei cinegetice de pe suprafaţa fondurilor de vânătoare şi pentru aprobarea modelelor de acte adiţionale care se încheie la contractele de gestionare a fondurilor cinegetice în curs de derulare, invocat de recurent, se constată că acesta a fost publicat ulterior, în Monitorul Oficial Partea I nr. 134 din 22 februarie 2016, şi că şi acest ordin prevede posibilitatea modificării contractelor de gestionare a faunei cinegetice prin încheierea de acte adiţionale.

În concluzie, Înalta Curte reţine că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente circumstanţelor factuale reţinute, motivele de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă A. şi B..

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei nr. 124 din 7 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2021.