Appeal annulled for lack of grounds; decree challenge and compensation claims rejected.

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Preşedintele României a contestat măsurile prevăzute de Decretul nr. 195/2020, solicitând anularea acestui act şi obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 Euro cu titlu de despăgubiri morale, la plata sumei de 1.200 RON, lunar, începând cu luna martie 2020 şi până în luna când se vor termina restricţiile, cu titlu de compensaţii băneşti pentru a-şi cumpăra alimente de la magazinul din penitenciar şi suma de 300 RON pentru cumpărarea alimentelor care i le aduceau creştinii de paşte.

2. Hotărârea Instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 369 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Preşedintele României, Administraţia Prezidenţială, în calitate de reprezentantă a Preşedintelui României, domnul B..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 369 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A..

În motivarea cererii, recurentul-reclamant a arătat că a chemat în judecată doar pe preşedintele României, susţinând şi că instanţa nu a cercetat fondul cauzei, încălcându-i în acest fel dreptul la un proces echitabil.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Preşedintele României prin reprezentant Administraţia Prezidenţială a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că în mod corect instanţa de fond a apreciat că actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată nu poate forma obiectul controlului instanţei de contencios administrativ, intrând în sfera finelui de neprimire.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi, în temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 15 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Cu titlu preliminar, se constată că instanţa a pus în vedere recurentul-reclamant A. să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, aferentă recursului declarat de acesta împotriva sentinţei nr. 369 din 10 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Recurentul a formulat cerere de ajutor public judiciar pentru plata taxei judiciare de timbru, iar prin încheierea de şedinţă din data de 15 septembrie 2021 a fost admisă cererea sa şi a fost acordat acestuia ajutor public sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a respinge excepţia netimbrării cererii de recurs.

În temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele expuse în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. care prevăd că "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (…) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Totodată, art. 489 din acelaşi cod prevede că " (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).

(2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

(3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică."

Instanţa de control judiciar aminteşte că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita nici la o simplă indicare formală a textului articolului 488 din C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.

În speţă, recursul formulat de reclamantul A. nu conţine critici concrete aduse hotărârii instanţei de fond, ci doar aspecte privind situaţia de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanţă în raport cu raţionamentul logico-juridic al instanţei, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanţei de fond.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului de faţă.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Înalta Curte, în temeiul art. 496 şi art. 489 C. proc. civ., urmează să respingă excepţia netimbrării recursului şi să constate nul recursul declarat de recurentul-reclamant A..

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia netimbrării cererii de recurs.

Constată nulitatea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 369 din 10 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2021.