Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3965/2021 AI generated

Priority of specific 15-day limitation in public asset inspections over general six-month administrative litigation deadline

Case Number Decizia nr. 3965/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s dismissal of the plaintiff's action for administrative litigation. The dispute arose when a public research institution challenged an inspection report and a subsequent decision by the Ministry of Public Finance, which had rejected the institution's objection to findings of legal violations regarding the management of public assets; the institution sought to annul these acts in court. The decisive legal issue was the applicable statute of limitations for filing the annulment action. The court ruled that the specific 15-working-day deadline established by Article 22(8) of Government Ordinance No. 119/1999, governing internal and preventive financial control, took precedence over the general six-month limit under Article 11 of Law No. 554/2004 pursuant to the *lex specialis* principle; because the plaintiff filed the lawsuit approximately five months after the decision was communicated, the action was barred by limitation.

Legislator headnote

AI generated

art. 11 din Legea nr. 554/2004, art. 46 din Legea nr. 207/2015, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 22 alin. (8) din O.U.G. nr. 119/1999, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Priority of specific 15-day limitation in public asset inspections over general six-month administrative litigation deadline: Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, în nume propriu şi în reprezentarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică, apreciind că prima instanţă a reţinut în mod corect incidenţa în cauză a prevederilor art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, faţă de care a respins acţiunea ca prescrisă.

Keywords

AI generated
statute of limitations action for annulment administrative assets filing priority public works public-law institution

Cited Legislation

AI generated
art. 11 din Legea nr. 554/2004
În ceea ce priveşte soluţia de respingere ca prescrisă a acţiunii, a arătat că instanţa de fond nu a ţinut seama de prevederile art. 11 din Legea nr.
art. 46 din Legea nr. 207/2015
113/2018 şi art. 46 din Legea nr. 207/2015.
art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
art. 486 C. proc. civ
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art.
art. 22 alin. (8) din O.U.G. nr. 119/1999
13/C/10.10.2019 s-a făcut după expirarea termenului de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 22 alin. (8) din O.U.G. nr. 119/1999.
art. 496 alin. (1) C. proc. civ
554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 20 martie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Miniş, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul de Inspecţie Economico Financiară, a solicitat instanţei anularea Deciziei nr. 13/C/10.10.2019 emise de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor şi a Procesului Verbal de Inspecţie nr. TMR-AIF 2302/05.07.2019 încheiat de Serviciul Inspecţie Economico Financiara din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara, respectiv anularea măsurilor dispuse la pct. 5.1 - 5.8 din procesul-verbal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 183 din 13 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia necompetenţei teritoriale, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a fost respinsă ca prescrisă acţiunea formulată de reclamanta Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Miniş, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul de Inspecţie Economico Financiară.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 183 din 13 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Miniş a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând casarea sentinţei şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere ca prescrisă a acţiunii, a arătat că instanţa de fond nu a ţinut seama de prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, ce stabilesc că termenul de introducere a acţiunii prin care se solicită anularea actului administrativ individual este de 6 luni, pronunţând astfel hotărârea cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În continuare, recurenta-reclamantă a prezentat pe larg motivele pentru care apreciază că, pe fondul cauzei, decizia de soluţionare a contestaţiei şi procesul-verbal de control sunt netemeinice şi nelegale, susţinând în esenţă că: reluarea verificărilor, după suspendare, a fost făcută cu încălcarea prevederilor art. 127 alin. (2) şi (6) din Legea nr. 207/2015; sumele stabilite de organul fiscal pentru anul 2011 erau prescrise, fiind încălcate astfel prevederile art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003; măsurile trasate de organele de control la pct. 5.1 - 5.8 sunt netemeinice şi nelegale, fiind încălcate prevederile art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 113/2018 şi art. 46 din Legea nr. 207/2015.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, în nume propriu şi în reprezentarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică, apreciind că prima instanţă a reţinut în mod corect incidenţa în cauză a prevederilor art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, faţă de care a respins acţiunea ca prescrisă.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare recurenta-reclamantă a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimaţii-pârâţi, susţinând că potrivit art. 11 din Legea nr. 554/2004 termenul de introducere a acţiunii prin care se solicită anularea actului administrativ individual este de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 15 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

La solicitarea Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Programare Bugetară, organul de inspecţie economico-financiară din cadrul D.G.R.F.P. Timişoara a efectuat o inspecţie la instituţia reclamantă, Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Miniş, în condiţiile O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, având ca obiectiv "Verificarea respectării prevederilor legale cu privire la bunurile din domeniul public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ teritoriale, deţinute sub orice formă, pentru perioada 2012 - 31.03.2018".

În urma inspecţia a fost emis Procesul-verbal nr. TMR-AIF 2302/05.07.2019, contestat de reclamantă, contestaţia sa fiind respinsă prin Decizia nr. 13/C/10.10.2019 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor.

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Miniş a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul de Inspecţie Economico Financiară, anularea Deciziei nr. 13/C/10.10.2019 şi a Procesului Verbal de Inspecţie nr. TMR-AIF 2302/05.07.2019.

Acţiunea reclamantei a fost respinsă de instanţă ca prescrisă, iar prin prezenta cale de atac, aceasta a criticat sentinţa instanţei de fond prin prisma faptului că ar fi ignorat prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, ce stabilesc că termenul de introducere a acţiunii prin care se solicită anularea actului administrativ individual este de 6 luni.

Se constată că, în speţă, temeiul de drept al emiterii actelor administrative contestate este cel prevăzut de art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, aspect care rezultă, de altfel, chiar din conţinutul acestora, în partea introductivă a procesul-verbal nr. TMR-AIF 2302/05.07.2019 fiind menţionat că fost încheiat ca urmare a unei inspecţii realizate în temeiul şi condiţiile O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, la solicitarea Ministerului Finanţelor Publice.

Procedura şi termenele de soluţionare a contestaţiei împotriva procesului-verbal de inspecţie este reglementată prin O.G. nr. 119/1999 privind control intern şi controlul financiar preventiv, forma în vigoare la data emiterii actelor, ordonanţă care reglementează controlul intern/managerial, inclusiv controlul financiar preventiv la entităţile publice, cu privire la utilizarea fondurilor publice şi administrarea patrimoniului public cu eficienţă, eficacitate şi economicitate, aşa cum rezultă din art. 1 din O.G. nr. 119/1999.

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999 " În cazul în care în urma inspecţiei efectuate se constată abateri de la legalitate care au produs pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, se va întocmi proces-verbal de inspecţie. Împotriva procesului-verbal de inspecţie se poate formula contestaţie în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării acestuia. Contestaţia se va depune la structura care a efectuat inspecţia. Contestaţiile vor fi soluţionate prin decizie motivată, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării. Decizia este definitivă. Dacă prin soluţionare contestaţia a fost respinsă, procesul-verbal de inspecţie devine titlu executoriu şi va fi transmis spre executare organului fiscal în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul contestatorul. Împotriva deciziei se poate formula acţiune în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acesteia, conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, la curtea de apel în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul".

Constată Înalta Curte, în analiza criticilor formulate de recurenta-reclamantă, că decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 13/C/10.10.2019 emisă de Ministerul Finanţelor Publice a fost comunicată acesteia la data de 17.10.2019, comunicarea fiind înregistrată cu nr. x/17.10.2019 la această instituţie, astfel cum rezultă din menţiunile efectuate pe adresa de înaintare aflată la dosarul de fond, iar acţiunea formulată de Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Miniş a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 20.03.2020.

Având în vedere textul de lege anterior redat, în raport cu situaţia de fapt reţinută şi confirmată de înscrisurile ataşate la dosarul de fond, Înalta Curte constată că termenul de 15 zile prevăzut de art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999 a fost cu mult depăşit, considerente pentru care instanţa de fond a pronunţat o soluţie temeinică şi legală.

Termenul de 15 zile de contestare a deciziei emise de către Ministerul Finanţelor Publice este unul special, în raport cu termenul instituit de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 (6 luni conform art. 11 din lege), dar şi imperativ având în vedere actul normativ în cadrul căruia este instituit.

Astfel, dispoziţiile O.G. nr. 119/1999, mai sus evocate, constituie norme speciale, de aplicare prioritară, fiind derogatorii de la normele generale, potrivit regulii de drept specialia generalibus derogant.

Susţinerile recurentei-reclamante din cererea de recurs sunt axate pe termenul aplicabil în cauză, în opinia sa, cel de 6 luni de la comunicarea actului administrativ contestat, dar nu combat considerentele expuse de instanţă cu privire la faptul că sesizarea instanţei cu cererea de anulare a Deciziei nr. 13/C/10.10.2019 s-a făcut după expirarea termenului de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 22 alin. (8) din O.U.G. nr. 119/1999.

Prima instanţă a arătat în mod clar că această decizie a fost primită de reclamantă la data de 17.10.2019 iar cererea de anulare a deciziei a fost formulată la 20.03.2020, cu depăşirea termenului sus menţionat.

În aceste condiţii, soluţia primei instanţe este legală, astfel că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă.

2. Temeiul juridic al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei atacate prin prisma dispoziţiilor legale invocate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Miniş împotriva sentinţei nr. 183 din 13 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2021.