Appeal null for vague grounds; damages claim void and annulment action inadmissible upheld

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 8 iulie 2019 şi precizată în repetate rânduri, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Naţională de Disciplină a Ordinului Arhitecţilor din România şi pe pârâtul B., solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună anularea actului administrativ jurisdicţional cu caracter individual emis de pârâtă în exces de putere sub numărul x/25.06.2019, precum şi a constata refuzul nejustificat al pârâţilor de a răspunde petiţiei adresate de reclamant în legătură cu nelegalitatea acestui act administrativ şi obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor materiale şi morale.

2. Hotărârea recurată

Prin sentinţa civilă nr. 70/CA/2020-P.I din 23 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a constatat nulitatea cererii formulată de reclamantul A. împotriva pârâţilor Comisia Naţională de Disciplină a Ordinului Arhitecţilor din România şi B., având ca obiect despăgubiri materiale şi morale şi a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamant, având ca obiect anulare act administrativ.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 70/CA/2020-P.I din 23 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

A susţinut recurentul-reclamant că prima instanţă a invocat în hotărârea pronunţată prevederi legale neaplicabile materiei contenciosului administrativ şi că actele de procedură întocmite de aceasta sunt lovite de nulitate întrucât au fost emise de un complet specializat în materie de drept civil, fiind încălcat principiul specialia generalibus derogant.

A considerat că în mod greşit prima instanţă a respins cererea sa prevalându-se de prevederile art. 194 C. proc. civ., apreciind că aceste dispoziţii sunt specifice fazei de regularizare a cererii şi că nu pot fi primite la peste un an de la introducerea acţiunii, invocarea acestor dispoziţii fiind tardivă.

Recurentul-reclasmant a menţionat că prima instanţă a respins nemotivat excepţia de nelegalitate a contractelor de asistenţă juridică încheiate de către pârâtă şi a apreciat că pentru acest motiv sentinţa atacată este lovită de nulitate absolută.

Totodată, a arătat că nu au fost respectate dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi că hotărârea atacată nu exprimă adevărul, fiind întemeiată pe prevederi ale C. proc. civ. care nu sunt aplicabile în cauză.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Comisia Naţională de Disciplină a Ordinului Arhitecţilor din România a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării şi excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate, care să se circumscrie prevederilor art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentinţa este data cu corecta aplicare a dispoziţiilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 9 noiembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 15 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Alte aspecte

Prin încheierea din 31 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul cu nr. x/2019 a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petentul A. şi a fost sesizată Curtea Constituţională a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488 din C. proc. civ.

Ulterior soluţionării acestei cereri, petentul a formulat în cadrul precizărilor depuse la dosar, o nouă cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, fiind creat dosarul asociat nr. x/2019 cu termen de judecată la data de 8 decembrie 2021.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Comisia Naţională de Disciplină, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. care prevăd că "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (…) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Totodată, art. 489 din acelaşi Cod prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).

(2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

(3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică."

Instanţa de control judiciar aminteşte că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin sentinţa atacată cu recurs instanţa de fond a argumentat în fapt şi în drept, atât soluţia nulităţii cererii având ca obiect despăgubiri materiale şi morale cât şi soluţia de respingere ca inadmisibilă a acţiunii având ca obiect anulare act administrativ.

Cu toate acestea, în speţă, recursul formulat de recurentul-reclamant A. nu conţine critici concrete aduse hotărârii instanţei de fond, ci doar aspecte privind situaţia de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanţă în raport cu raţionamentul logico-juridic al instanţei, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanţei de fond.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează să admită excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă şi să constate nul recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Comisia Naţională de Disciplină.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 70/CA/2020-P.I din 23 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2021.