Taxability of wind turbine towers as buildings under the pre-2018 Fiscal Code definition

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 25.01.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Comuna Cogealac şi Primăria Comunei Cogealac, a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. x/19.05.2015, emise de Comuna Cogealac - Primăria Comunei Cogealac, anularea înştiinţării de plată nr. x/19.05.2015, emise de Comuna Cogealac - Primăria Comunei Cogealac, anularea Deciziei privind soluţionarea contestaţiei nr. 7296/28.07.2015 şi obligarea pârâtelor, în temeiul art. 453 C. proc. civ., la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 341 din 25 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea reclamantei fiind anulată Decizia de impunere nr. x/19.05.2015, Înştiinţarea de plată nr. x/19.05.2015 şi Decizia privind soluţionarea contestaţiei nr. 7296/28.07.2015, emise de Comuna Cogealac - Primăria Comunei Cogealac.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 341 din 25 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs pârâtele Comuna Cogealac prin primar şi Primăria Comunei Cogealac prin primar, precum şi Primarul Comunei Cogealac, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, în ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., enunţând prevederile art. 249 alin. (5) din Codul fiscal, recurenţii au arătat că este nelegală soluţia primei instanţe de anulare a deciziei de impunere pe motiv că turnurile de susţinere nu erau construcţii supuse impozitării anterior anului 2018.

În opinia recurenţilor, turbinele eoliene reprezintă clădiri pentru care se percep impozite, iar anularea Deciziei Comisiei Fiscale nr. 5/2014 nu influenţează cu nimic soluţionarea prezentei cauze.

Menţionând că turnuri au acelaşi plan, aceeaşi structură, construcţie şi utilitate în prezent aşa cum aveau şi la momentul la care au fost ridicate şi puse în funcţiune, structura şi modalitatea de proiectare a lor rămânând neschimbată, s-a arătat că este absurd a considera că nu erau construcţii supuse impozitării anterior anului 2018, dar după decembrie 2018, când s-a prevăzut clar în Codul fiscal că în categoria de clădiri sunt incluse şi turnurile de susţinere ale turbinelor eoliene, să se reţină că acestea sunt supuse impozitării.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului formulat de către Primarul Comunei Cogealac şi excepţia nulităţii recursului formulat de Primăria Comunei Cogealac şi Comuna Cogealac, prin primar.

Pe fond a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 4 februarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 15 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În şedinţa publică din 15 septembrie 2021 Înalta Curte a respins excepţiile invocate de intimata-reclamantă prin întâmpinare, respectiv excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de Primarul Comunei Cogealac şi excepţia nulităţii recursului formulat de Primăria Comunei Cogealac şi Comuna Cogealac, prin primar.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt relevante

La data de 19.05.2015, pârâta Primăria Comunei Cogealac a emis Decizia de impunere privind creanţele datorate bugetului local nr. 4591, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale în cuantum total de 2.746.389 RON, cu titlul de impozit clădiri aferent turnurilor de susţinere a turbinelor eoliene.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestaţie fiscală, aceasta fiind respinsă prin Dispoziţia de soluţionare a contestaţiei nr. 7296/28/07/2015 emisă de Comuna Cogealac - Primăria Comunei Cogealac, în cuprinsul căreia s-a reţinut, în esenţă, pe de o parte că "Art. 249 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu face diferenţă între materialele din care sunt construite aceste clădiri, iar pe de altă parte, că în Monitorul Oficial al României nr. 682/8.09.2014 a fost publicat Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1210/2014 privind aprobarea Deciziei nr. 5/2014 a Comisiei fiscale centrale, prin care s-a interpretat că turnurile de susţinere a turbinelor eoliene se încadrează în categoria clădirilor aşa cum sunt acestea definite la art. 249 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită de reclamanta A. S.R.L. cu controlul de legalitate al Deciziei de impunere nr. x/19.05.2015, emise de Comuna Cogealac - Primăria Comunei Cogealac, al Înştiinţării de plată nr. x/19.05.2015, emise de Comuna Cogealac - Primăria Comunei Cogealac şi al Deciziei privind soluţionarea contestaţiei nr. 7296/28.07.2015, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale în cuantum total de 2.746.389 RON, cu titlul de impozit clădiri aferent turnurilor de susţinere a turbinelor eoliene.

Prima instanţă a admis acţiunea reclamantei şi a anulat Decizia de impunere nr. x/19.05.2015, Înştiinţarea de plată nr. x/19.05.2015 şi Decizia privind soluţionarea contestaţiei nr. 7296/28.07.2015, emise de Comuna Cogealac - Primăria Comunei Cogealac, apreciind în esenţă că turnul turbinei, în perioada de referinţă, nu poate fi considerat clădire, având în vedere că nu întruneşte elementele de bază ale clădirii, respectiv nu are încăperi bine delimitate prin pereţi şi nici acoperiş, astfel cum reclamă dispoziţiile art. 249 alin. (5) Codul fiscal.

Reţine Înalta Curte că potrivit art. 249 alin. (5) Codul fiscal "în înţelesul prezentului titlu, clădire este orice construcţie situată deasupra solului şi sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care sunt construite. Încăperea reprezintă spaţiul din interiorul unei clădiri."

Totodată, se reţine că prin Decizia nr. 2958/17.06.2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursurile părţilor interesate, rămânând definitivă sentinţa civilă a Curţii de Apel Bucureşti nr. 3284/25.09.2017, prin care a fost anulată Decizia Comisiei Fiscale Centrale nr. 5/2014, care stabilea că turnul de susţinere al turbinelor eoliene se încadrează în categoria clădirilor aşa cum sunt acestea definite la art. 249 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Decizia de impunere nr. x/19.05.2015, s-a stabilit în sarcina intimatei-reclamante obligaţia de plată a sumei de 2.746.389 RON, reprezentând impozit datorat pe turnurile de susţinere a turbinelor eoliene, aferent anului 2015, dată la care era în vigoare vechiul Codul fiscal.

Constată Înalta Curte că susţinerea recurenţilor în sensul că anularea Deciziei Comisiei Fiscale Centrale nr. 5/2014 prin sentinţa civilă nr. 3284/25.09.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu influenţează cu nimic soluţionarea prezentei cauze este într-o vădită contradicţie cu apărările formulate de aceştia prin întâmpinarea depusă la fond prin care s-au prevalat de această decizie a Comisiei Centrale Fiscale.

Instanţa de fond a făcut o analiză a evoluţiei legislative în materia impozitării turbinelor eoliene făcând referire şi la dispoziţiile din noul Codul fiscal până la modificarea prin Legea 285/2018, însă a reţinut că potrivit principiului neretroactivităţii legii, decizia legiuitorului prin care a decis că şi construcţiile reprezentând turnurile de susţinere a turbinelor eoliene intră în categoria clădirilor din punct de vedere fiscal, produce efecte numai pentru viitor, respectiv începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 285/2018.

Faptul că legiuitorul prin Legea nr. 285/2018 a completat noţiunea de "clădire" din cuprinsul art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015, arătând că aceasta cuprinde "inclusiv construcţiile reprezentând turnurile de susţinere a turbinelor eoliene" pe de o parte, reprezintă o chestiune de oportunitate legislativă, iar pe de altă parte, o modificare legislativă ulterioară emiterii actelor administrativ fiscale contestate şi nu poate constitui "o situaţie absurdă" astfel cum susţin recurenţii, întrucât conform art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Prin urmare, se reţine că potrivit legii fiscale, forma în vigoare la data emiterii actului fiscal contestat, nu orice construcţie este supusă impozitării ci numai acea construcţie care are caracteristicile prevăzute în definiţia citată: construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care sunt construite.

Împrejurarea că soluţia criticată nu coincide cu modul în care recurenţii şi-au structurat apărarea sau cu propriile convingeri în aplicarea legii fiscale, aşa cum rezultă din criticile formulate prin cererea de recurs, nu constituie motiv de nelegalitate care să conducă la casarea deciziei recurate.

Neîntemeiate se reţin şi susţinerile acestora în sensul că turnurile de susţinere a turbinelor eoliene nu au suferit vreo modificare structurală astfel încât, în opinia lor, şi înaintea anului 2018 şi după anul 2018 se califică drept clădiri impozabile, în contextul în care aplicarea dispoziţiilor în materie a necesitat o interpretare a comisiei fiscale centrale, interpretare care a fost invalidată prin hotărâre judecătorească definitivă anterior menţionată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Având în vedere această soluţie, în raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurenţilor, care au formulat recurs privind modul de soluţionare a fondului litigiului de către prima instanţă, ceea ce a necesitat din partea intimatei-reclamante avansarea unor cheltuieli pentru asistenţă juridică calificată, Înalta Curte reţine caracterul întemeiat al cererii de obligare a recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă, urmând a o încuviinţa, conform dovezii depusă de aceasta în dosarul de recurs, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în raport de munca depusă de avocat, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea şi noutatea litigiului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurenţi, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Comuna Cogealac prin primar, Primăria Comunei Cogealac prin primar şi de recurentul Primarul Comunei Cogealac, ca nefondate şi va obliga recurenţii la plata către intimata-reclamantă a sumei de 5000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Comuna Cogealac prin primar şi Primăria Comunei Cogealac prin primar, împotriva sentinţei nr. 341 din 25 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de recurentul Primarul Comunei Cogealac împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.

Obligă recurenţii la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă A. S.R.L., în sumă de 5000 RON, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2021.