Jurisdiction over administrative acts by locally-ranked central authorities: institutional rank determines competent court

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta Ai A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Timişoara, a solicitat anularea notei de constatare înregistrată la Garda Forestieră Caraş - Severin cu nr. X/11.06.2020, precum şi a procesului-verbal de control al exploatării forestiere înregistrat la Garda Forestieră cu nr. X/11.06.2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 364 din 31 martie 2021, Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că obiectul cauzei îl constituie revocarea unor acte administrative emise de autorităţi publice centrale (respectiv, pârâta Garda Forestieră Timişoara se află în subordinea autorităţii publice centrale, nefiind o autoritate publică judeţeană cu personalitate juridică proprie), astfel încât, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, criteriul care operează la stabilirea competenţei este cel al autorităţii publice centrale chemate în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.04.2021, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 311 din 26 mai 2021, Curtea de Apel Timişoara a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că litigiul dedus judecăţii priveşte acte administrative emise de entitatea administrativă pârâtă, entitate care, potrivit O.U.G. nr. 32/30.06.2015 privind înfiinţarea Gărzilor forestiere şi a H.G. nr. 743/9.09.2015 privind organizarea şi funcţionarea Gărzilor forestiere, este o autoritate de rang local (respectiv judeţean) în sistemul autorităţilor publice.

Astfel, fiind irelevant din punct de vedere al competenţei instanţei faptul că Garda Forestieră Timişoara este sau nu subordonată unei autorităţi centrale, câtă vreme competenţa instanţei se determină după rangul instituţiei pârâte, aplicând criteriul rangului autorităţii, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, privită problema competenţei prin prisma pragului valoric, curtea de apel a observat că valoarea actelor contestate vizează suma de 2.356,19 RON, reprezentând prejudiciu (tăieri ilegale de arbori), ceea ce conduce la competenţa materială a tribunalului, în acord cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Notei de constatare nr. x/11.06.2020 şi a Procesului-verbal de control al exploatării nr. x/11.06.2020, ambele emise de Garda Forestieră Timişoara.

Prin întâmpinarea depusă în dosarul Tribunalului Timiş, pârâta Garda Forestieră Timişoara a arătat că reclamanta Ai A. S.R.L. a formulat plângere prealabilă împotriva Notei de constatare nr. x/11.06.2020 şi împotriva Procesului-verbal de control al exploatării forestiere nr. x/11.06.2020, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la care autoritatea publică pârâtă i-a răspuns prin adresa nr. x/08.07.2020, aflată la dosarul Tribunalului Timiş.

Înalta Curte constată că, în cauză, se solicită anularea unor acte care, în opinia reclamantei Ai A. S.R.L., sunt supuse Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar emitentul actelor contestate este Garda Forestieră Timişoara.

Aspectul emiterii actelor de către pârâta Garda Forestieră Timişoara este necontestat în cauză de această pârâtă, rezultând inclusiv din cuprinsul adresei nr. x/08.07.2020, că i-a comunicat în mod expres reclamantei că actele a căror revocare o solicită au fost întocmite de reprezentanţii Gărzii Forestiere Timişoara. În plus, în antetul lor, este menţionată tot Garda Forestieră Timişoara.

În cadrul unui litigiu de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă are autoritatea publică emitentă a actului administrativ contestat, iar Garda Forestieră Timişoara, în calitate de emitentă a Procesului-verbal de control nr. x/11.06.2020 şi a Notei de constatare nr. x/11.06.2020, este o instituţie publică teritorială, cu personalitate juridică, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 din H.G. nr. 743/2015 privind organizarea şi funcţionarea Gărzilor forestiere şi art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 32/2015 privind înfiinţarea Gărzilor forestiere (act normativ în vigoare la data de 11.06.2020).

În aceste condiţii, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, conform cărora "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene/…/se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".

Împrejurarea că, potrivit aceloraşi dispoziţii legale mai sus menţionate, pârâta Garda Forestieră Timişoara se află în subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, nu este de natură a atrage competenţa materială a curţii de apel.

Cum în mod corect a reţinut şi instanţa învestită prin declinare, din punct de vedere al competenţei instanţei, este irelevant că Garda Forestieră Timişoara este sau nu subordonată unei autorităţi centrale, câtă vreme competenţa instanţei se determină după rangul instituţiei pârâte, aplicând criteriul rangului autorităţii, conform art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, în considerarea calităţii de autoritate publică locală a pârâtei Garda Forestieră Timişoara, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere material să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Ai A. S.R.L. şi pe pârâta Garda Forestieră Timişoara, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2021.