Procedural nullity for failure to rule on requested evidence in agricultural fund recovery proceedings

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Pescuit - Autoritate de Management pentru POPAM, anularea deciziei nr. 48/23.10.2018 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor POP 2007 - 2013 Bucureşti şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/14.08.2018, precum şi exonerarea reclamantei de la plata sumei de 356.482,82 RON stabilită nelegal în sarcina sa.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 164 din 15 aprilie 2019, Curtea de Apel Craiova a respins excepţia prescripţiei dreptului autorităţii contractante de a efectua controale beneficiarului şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Pescuit - Autoritate de Management pentru POPAM, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Într-o primă critică, circumscrisă art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., susţine că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, prin aceea că a aplicat un act normativ care nu era în vigoare (O.U.G. nr. 66/2011) la data când raportul juridic a luat naştere (contractul de finanţare nr. x/08.09.2010 a fost încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ). Or, potrivit art. 15 din Constituţia României, legea civilă nu retroactivează.

Într-o a doua critică, susţine că instanţa a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, fiind incident cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin cererea de chemare în judecată a solicitat în probaţiune proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei şi expertiza tehnică judiciară. Or, instanţa nu a acordat cuvântul asupra probelor solicitate, aşa cum rezultă din încheierea din 01.04.2019. Prin urmare, instanţa nu s-a pronunţat în vreun fel asupra acestor probe, iar nepronunţarea asupra unei cereri echivalează cu soluţionarea cauzei fără a se intra în cercetarea fondului, încălcând în mod flagrant dreptul la apărare.

De asemenea, a solicitat instanţei să pună în vedere pârâtei să precizeze textul din legislaţia naţională sau comunitară care stabileşte - raportat la data încheierii contractului nr. x/08.09.2021 - că fapta reţinută cu ocazia controlului ar constitui abatere, acesta fiind scopul administrării probei cu interogatoriul pârâtei. Din aceeaşi încheiere de amânare a pronunţării rezultă că instanţa nici măcar nu a interpelat pârâta sub acest aspect, ci doar dacă a fost depusă în integralitate documentaţia ce a stat la baza emiterii actelor contestate. Instanţa nu a lămurit în vreun fel aspectele privind legislaţia aplicabilă contractului din 08.09.2010, care să fie puse în discuţia contradictorie a părţilor, deşi solicitase expres clarificarea acestui aspect.

Pin urmare, instanţa nu a analizat în niciun fel susţinerile sale, ceea ce echivalează cu o nejudecată, încălcând, astfel, dreptul de acces la o instanţă.

Printr-un alt set de critici, circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că instanţa a aplicat greşit legea, respectiv a aplicat dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 unui raport juridic născut anterior anului 2010, când a fost încheiat contractul de finanţare. Cum acesta nu cuprinde nicio clauză care să prevadă ca fiind abatere nerealizarea indicatorilor estimaţi, instanţa a respins în mod greşit acţiunea.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului pârâtelor, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 12.09.2019, s-a fixat termen de judecată la data de 15.09.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Aspecte procedurale

La termenul de judecată din data de 15 septembrie 2021, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului declarat de reclamanta A. S.R.L., invocată prin întâmpinare, apreciind că motivele invocate prin recurs se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. este fondat.

Acest motiv de casare are în vedere neregularităţi procedurale, precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului, în speţă, principiul dreptului la apărare şi principiul dreptului la un proces echitabil.

Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat, la rândul său, administrarea probei cu înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 01.04.2019, instanţa a dat cuvântul reprezentantului pârâtului, prezent în sală, asupra competenţei generale, materiale şi teritoriale în soluţionarea cauzei, în raport de dispoziţiile art. 131 din C. proc. civ., asupra estimării duratei de soluţionare a cauzei, iar apoi, după ce s-a pronunţat asupra acestor aspecte, luând act şi de depunerea la dosarul cauzei, în integralitate, a documentaţiei ce a stat la baza emiterii actelor contestate, instanţa a constatat terminată cercetarea judecătorească şi a acordat cuvântul părţii prezente asupra fondului dedus judecăţii.

Instanţa de control judiciar apreciază că judecătorul fondului, procedând în această manieră, nedând cuvântul şi nepronunţându-se asupra probelor, a încălcat dreptul la apărare al părţilor, precum şi principiul contradictorialităţii, nesocotind, deopotrivă şi dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc."

Totodată, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, care are, în mod necesar, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă şi argumentelor invocate de părţi.

În consecinţă, se constată incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care vizează situaţia în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că vătămarea procesuală cauzată nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Având în vedere soluţia dată în cauză, instanţa de recurs apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acestea urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., va casa sentinţa civilă nr. 164 din 15 aprilie 2019 şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 164 din 15 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2021.