Lack of interest in contesting temporary electoral bureau composition after voting concluded

Şedinţa publică din data de 1 iulie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.09.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2020, anularea Hotărârii nr. 77/04.09.2020 şi obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri care să dispună constituirea birourilor electorale ale secţiilor de votare prin includerea reprezentanţilor partidelor care participă la alegeri în respectivele circumscripţii în condiţii care să respecte egalitatea de şanse.

La data de 22.09.2020, reclamantul a depus cerere de suspendare a Hotărârii nr. 77/04.09.2020, astfel cum a fost modificată prin Hotărârea nr. 110/21.09.2020, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 133 din 12 octombrie 2020, Curtea a admis excepţia lipsei de interes, ridicată din oficiu, şi a respins ca lipsită de interes acţiunea formulată şi completată de reclamant.

A respins ca lipsită de interes cererea de suspendare formulată şi completată de reclamant.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

După ce a prezentat situaţia de fapt şi procedura derulată în faţa primei instanţe, a susţinut recurentul-reclamant, în ceea ce priveşte incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că instanţa a refuzat să primească şi să se pronunţe asupra unei completări la acţiune, pe care a depus-o la data de 05.10.2020, anterior şedinţei de judecată.

Astfel, instanţa fiind legal sesizată de la data începerii şedinţei cu cererea de completare, cerere care, implicit, făcea şi dovada interesului în ceea ce priveşte acţiunea iniţială.

A apreciat recurentul că este irelevant momentul în care completarea a ajuns fizic la dosar, în condiţiile în care instanţa avea obligaţia de a se asigura că ora la care a fost trimisă era ulterioară rămânerii în pronunţare. Astfel, judecătorul avea obligaţia de a repune cauza pe rol şi de a dispune comunicarea acesteia către pârât.

Or, socotind că nu a fost sesizată şi cu completarea la acţiune, instanţa a încălcat normele de procedură imperative, respectiv art. 5 alin. (1) şi art. 22 alin. (6) din C. proc. civ.

A mai susţinut recurentul că instanţa i-a încălcat dreptul la apărare. La data de 23.09.2020, instanţa a pus în discuţie interesul în promovarea cauzei, dacă se pune problema dizolvării Biroului Electoral Central. Ca atare, s-a raportat din această perspectivă asupra excepţiei lipsei de interes şi, având în vedere că la data de 05.10.2020 Biroul Electoral Central pentru alegeri locale încă funcţiona, nu a mai făcut nicio precizare cu privire la dizolvarea BEC şi, implicit, la interes.

Din motivarea hotărârii, rezultă că instanţa a avut în vedere alte motive legate de lipsa de interes pe care nu le-a pus în discuţie şi în raport cu care nu a avut cum să se apere.

A mai susţinut recurentul că interesul de a acţiona este strict legal de o vătămare pretins produsă printr-un act administrativ al unei autorităţi publice şi, odată ce această vătămare este pretins produsă, interesul de a acţiona subzistă pe tot parcursul cauzei.

A arătat în mod expres în ce constă vătămarea produsă, şi anume încălcarea dreptului de a participa la alegeri în condiţii de egalitate cu restul partidelor, de a nu fi discriminat şi de a-i fi respectat dreptul la imagine.

A continuat recurentul că hotărârea de fond conţine motive străine de natura pricinii, motiv prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ.

Instanţa a motivat excepţia din oficiu pe faptul că nu a făcut dovada că o acţiune în anulare a alegerilor locale va fi în viitor declarată admisibilă şi întemeiată. O astfel de argumentaţie este nu doar absurdă, ci şi vădit nelegală. Acest motiv este unul complet străin pricinii, deoarece doar instanţa de judecată sesizată cu o eventuală cerere de anulare a alegerilor va putea decide dacă acţiunea este admisibilă sau nu, dacă este întemeiată sau nu şi doar acea instanţă va putea pretinde să facă dovezi în susţinerea unei asemenea cereri.

3. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

3.1. Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte nu poate reţine încălcarea regulilor de procedură care ar atrage sancţiunea nulităţii prin sentinţa atacată.

Recurentul-reclamant susţine că instanţa ar fi refuzat să primească şi să se pronunţe asupra unei cereri de completare a acţiunii, pe care a depus-o la data de 05.10.2020, înaintea începerii şedinţei de judecată.

Constată Înalta Curte că, potrivit art. 204 alin. (1) C. proc. civ.,

"(1) Reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei."

Or, la primul termen la care a fost legal citat, din 23.09.2020, şi la care, de altfel, a fost prezent în şedinţa de judecată, reclamantul A. a formulat o completare la acţiune, o cerere de suspendare a hotărârii atacate şi o excepţie de neconstituţionalitate.

Instanţa, cu respectarea prevederilor legale, a dispus amânarea judecăţii şi comunicarea cererii modificate pârâtului.

Prin urmare, acesta a fost termenul până la care, potrivit normelor de procedură civilă, se putea formula modificarea cererii de chemare în judecată, respectiv completarea acesteia.

Până la termenul acordat la 05.10.2020, reclamantul a formulat şi o cerere de preschimbare, solicitând soluţionarea de urgenţă, cerere respinsă prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 23 septembrie 2020.

Deşi a solicitat soluţionarea cererii cu celeritate, reclamantul a înţeles să formuleze o nouă cerere completatoare a acţiunii pe care a depus-o chiar în ziua şedinţei de judecată din 05.10.2020.

Astfel, cererea completatoare depusă la data de 05.10.2020, nu mai putea fi luată în considerare, fiind necesar acordul expres al tuturor părţilor.

În fine, trecând peste aceste aspecte, Înalta Curte constată că cererea completatoare nu a ajuns la dosar până la închiderea dezbaterilor şi până la reţinerea cauzei în pronunţare datorită conduitei reclamantului, a modului în care a procedat (deşi avea cunoştinţă de termenul acordat, fiind prezent la primul termen de judecată şi formulând chiar o cerere de preschimbare, a înţeles să depună completarea la acţiune chiar în ziua termenului de judecată).

Conform art. 394 alin. (3) C. proc. civ.,

"(3) După închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă."

De asemenea, potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.".

Prin urmare, nu pot fi avute în vedere alegaţiile recurentului-reclamant în sensul că instanţa de fond ar fi fost legal sesizată cu cererea completatoare şi că ar fi încălcat principiile care guvernează procesul civil, prevăzute la art. 5 şi art. 22 C. proc. civ.

3.2. Nici criticile recurentului, în sensul că i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare, nu pot fi primite.

Prin chiar cererea de recurs, recurentul-reclamant a precizat faptul că instanţa a pus în discuţie interesul cererii de chemare în judecată.

Acest aspect reiese şi din practicaua încheierii de şedinţă din 23 septembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, instanţa punând în vedere reclamantului să precizeze care este interesul în promovarea acţiunii după alegeri, dacă se pune problema dizolvării Biroului Electoral Central.

Cu toate acestea, reclamantul nu a înţeles să formuleze niciun fel de precizare sau să aducă argumente din care să susţină interesul promovării acţiunii astfel cum a precizat-o şi a completat-o până la primul termen.

Nu sunt întemeiate aserţiunile sale, că lipsa de interes invocată de instanţă în şedinţa din 5 octombrie 2020 ar fi privit o altă perspectivă, din considerentele hotărârii de fond reieşind că prima instanţă a avut în vedere faptul că birourile electorale ale secţiilor de votare sunt organe administrative cu existenţă limitată în timp, care funcţionează doar în perioada imediat adiacentă zilei votării şi care se constituie pentru fiecare alegere în parte.

Deci, nu se poate reţine faptul că reclamantul nu cunoştea aspectul lipsei de interes şi nici perspectiva din care a fost ridicată excepţia de prima instanţă.

De asemenea, cu toate că instanţa de fond a amânat pronunţarea, nici cu această ocazie, reclamantul nu a formulat şi nu a depus concluzii scrise.

3.3. Nu sunt fondate nici alegaţiile recurentului-reclamant cu privire la faptul că, în litigiile de contencios administrativ, interesul de a acţiona este legat de o vătămare pretins produsă printr-un act administrativ şi că se naşte în momentul emiterii actului pretins vătămător şi subzistă până la încetarea conflictului prin pronunţarea instanţei.

Conform art. 33 C. proc. civ., "Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara".

Fiind o condiţie esenţială a oricărei acţiuni, interesul trebuie să existe pe toată durata soluţionării cauzei, cu consecinţa respingerii ca lipsite de interes a acţiunii în ipoteza în care interesul, existent iniţial, dispare pe parcursul judecării procesului.

Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.

Or, actele administrative atacate de recurentul-reclamant privesc modalitatea de constituire a birourilor electorale ale secţiilor de votare şi, după cum a constatat şi instanţa de fond, nu mai există interes în contestarea acestora după ce activitatea s-a desfăşurat şi au încetat să existe.

3.4. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţinerile recurentului-reclamant, în sensul că instanţa ar fi motivat excepţia pe aspecte străine pricinii, nu sunt apte să demonstreze incidenţa ipotezei prevăzute de acest articol. Alegaţiile sale, privind admisibilitatea unei eventuale cereri de anulare a alegerilor, nu prezintă nicio relevanţă, având în vedere obiectul acţiunii cu care a înţeles să învestească instanţa de fond.

3.5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 133 din 12 octombrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 mai 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.