Prosecutorial notice not an actionable measure: appeal dismissed and judicial costs imposed on appellant
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, upholding the appellate court's order rejecting the complaint and ordering the appellant to pay 1,200,000 lei in judicial costs. The dispute concerned a complaint filed against a communication from the prosecutor’s office stating that the elements of a criminal offense were not met, which the lower court had initially dismissed as inadmissible due to alleged untimeliness. The Supreme Court confirmed the dismissal but on different grounds, holding that a mere informational communication from the prosecutor does not constitute a "measure or act of criminal investigation" subject to judicial review; rather, appeals are admissible only against formal resolutions or orders denying prosecution. The decisive legal basis is Articles 230 and 2781(1) of the Code of Criminal Procedure, which define the scope of actionable prosecutorial decisions.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 alin. (1) C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Prosecutorial notice not an actionable measure: appeal dismissed and judicial costs imposed on appellant: Dar soluția de respingere, ca inadmisibilă, este corectă, reținându-se însă o altă motivare și anume aceea că petentul s-a plâns împotriva unei comunicări primite de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, comunicare care nu constituie măsură sau act de urmărire penală, în sensul art. 230 și art. 2781 C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 49 din 3 iunie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca inadmisibilă, plângerea petentului V.Șt. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nr. 983/VIII/1/2004.
Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că, petentul s-a plâns împotriva soluției în afara termenului de 20 zile de la data comunicării, prevăzută de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul, solicitând admiterea plângerii.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare;
Curtea de Apel Ploiești a respins, ca inadmisibilă, plângerea petentului, motivat de faptul că aceasta a fost depusă peste termenul de 20 zile, prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., respectiv la data de 14 mai 2004, iar comunicarea lucrării nr. 983/2004 s-a efectuat la data de 5 aprilie 2004. Soluția adoptată de instanță este corectă, însă nu pentru motivul reținut întrucât pe de o parte, data de 5 aprilie 2004 reținută de instanță ca dată a comunicării, este data la care a fost expediată lucrarea și nu data la care petentul a luat la cunoștință (și care nu rezultă din dosar), astfel încât nu i se poate imputa petentului depunerea tardivă a plângerii, situație în care s-ar fi respins plângerea ca tardivă și nu ca inadmisibilă, cum a procedat instanța.
Dar soluția de respingere, ca inadmisibilă, este corectă, reținându-se însă o altă motivare și anume aceea că petentul s-a plâns împotriva unei comunicări primite de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, comunicare care nu constituie măsură sau act de urmărire penală, în sensul art. 230 și art. 2781 C. proc. pen.
Potrivit acestor texte de lege se poate face plângere la instanță numai împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată date de procuror prin rezoluție sau ordonanță și nu împotriva unor comunicări prin care se aduce la cunoștință petenților că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni, fără ca aceasta să fie precedată de pronunțarea unei rezoluții sau ordonanțe.
Așa fiind, recursul împotriva sentinței penale nr. 49 din 3 iunie 2004, va fi respins, ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.Șt. împotriva sentinței penale nr. 49 din 3 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești.
Obligă recurentul să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2005.