Sturgeon telemetry databases classified “service secret”; declassification and delivery to claimant ordered.

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, sub nr. x/2018*, reclamanta R.A. Administraţia Fluvială a Dunării de Jos Galaţi în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Mediului Bucureşti a solicitat:

- admiterea excepţiei de nelegalitate a clasificării, şi pe cale de consecinţă, anularea actului administrativ unilateral prin care s-a realizat clasificarea documentelor, datelor şi informaţiilor care sunt rezultatul executării Contractului de servicii nr. x/30.03.2011;

- admiterea acţiunii formulate şi anularea actului administrativ unilateral prin care s-a realizat clasificarea;

- obligarea pârâtului la declasificarea bazelor de date de telemetrie (bază de date rezultată în urma monitorizării ihtiofaunei în perioada iunie 2011 - martie 2018 - partea I şi partea II) privind migraţia sturionilor, rezultate din implementarea Contractului de servicii nr. x/30.03.2011, transmise reclamantei în regim de secret de serviciu;

- obligarea pârâtului să remită reclamantei informaţiile declasificate, în format accesibil, în termen de maxim 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate pe parcursul procesului.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 255 din 23 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche a dispus următoarele:

- a admis excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a clasificării;

- a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a actului administrativ unilateral prin care s-a realizat clasificarea documentelor, datelor şi informaţiilor care sunt rezultatul executării Contractului de servicii nr. x/30.03.2011;

- a admis în rest acţiunea şi a anulat Decizia nr. 399/30.03.2018 emisă de pârât;

- a obligat pârâtul la declasificarea bazelor de date de telemetrie (bază de date rezultată în urma monitorizării ihtiofaunei în perioada iunie 2011 - martie 2018 - partea I şi partea II) privind migraţia sturionilor, rezultate din implementarea Contractului de servicii nr. x/30.03.2011, transmise reclamantei în regim de secret de serviciu;

- a obligat pârâtul să remită reclamantei informaţiile declasificate, în format accesibil, în termen de maxim 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 255 din 23 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Mediului Bucureşti a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât a formulat, în esenţă, următoarele critici de nelegalitate în privinţa sentinţei atacate:

În ceea ce priveşte obligarea pârâtului la declasificarea bazei de date de telemetrie, sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea reglementărilor naţionale şi europene referitoare la excepţiile privind accesul la informaţiile de mediu şi cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la accesul la informaţii clasificate.

Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Mediului a secretizat parola de acces la baza de date colectată în cadrul Contractului nr. x/2011, în baza prevederilor art. 12 alin. (1) lit. h) din H.G. nr. 878/2005, potrivit căror autorităţile publice pot refuza o cerere privind solicitarea de informaţii privind mediul, în cazul în care divulgarea informaţiilor afectează protecţia mediului la care se referă astfel de informaţii, cum ar fi localizarea speciilor rare.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, clasificarea informaţiilor nu încalcă dreptul de proprietate asupra acestor informaţii, care sunt şi rămân în proprietatea Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos Galaţi, conform contractului de servicii. Singura limitare priveşte circulaţia informaţiilor, care nu este nerestricţionată.

Declasificarea bazei de date de telemetrie va avea ca efect accesul oricărei persoane la informaţiile brute cuprinse în respectiva bază de date. Astfel, nu numai reprezentanţii organizaţiilor non-guvernamentale interesate, dar şi braconierii vor avea acces nerestricţionat la baza de date.

Prin urmare, punerea la dispoziţie în mod nerestricţionat a datelor care permit localizarea sturionilor, va produce un prejudiciu direct României, care şi-a asumat inclusiv obligaţii internaţionale de a proteja aceste specii.

Mai mult, Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Mediului, în calitate de deţinător al informaţiei protejate, va suferi un prejudiciu, întrucât pârâtul continuă, conform atribuţiilor şi prerogativelor sale, să monitorizeze sturionii marcaţi, în scopul de a creşte şi dezvolta gradul de protecţie al acestor specii. Prin publicarea datelor brute de telemetrie, exemplarele marcate de Institut vor fi în pericol, fiind astfel pe deplin îndeplinite prevederile art. 8 din H.G. nr. 585/2002.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă R.A. Administraţia Fluvială a Dunării de Jos Galaţi a invocat, în principal, excepţia tardivităţii recursului şi excepţia nulităţii acestei căi de atac, atât sub aspectul netimbrării, cât şi în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că prima instanţă a interpretat în mod corect reglementările naţionale şi europene referitoare la asigurarea accesului la informaţiile de mediu, sens în care intimata a reiterat susţinerile formulate pe parcursul judecării litigiului în primă instanţă.

5. La termenul de judecată din 10 iunie 2021, intimata-reclamantă a învederat că nu mai susţine excepţia tardivităţii recursului şi excepţia nulităţii acestei căi de atac, sub aspectul netimbrării.

Prin încheierea pronunţată la acelaşi termen de judecată, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului, apreciind că prin cererea de recurs au fost formulate critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile recurentului-pârât circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt neîntemeiate, sentinţa atacată fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Prin Decizia nr. 399/30.03.2018, contestată în prezenta cauză, Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Mediului Bucureşti a decis ca parolele de acces la baza de date de telemetrie (bază de date rezultată în urma monitorizării ihtiofaunei în perioada iunie 2011 - martie 2018 - partea I şi partea II), privind migraţia sturionilor, rezultate din implementarea Contractului nr. x/30.03.2011, se clasifică secret de serviciu, fiind indicate ca temei de drept prevederile H.G. nr. 585/2002 şi ale Legii nr. 182/2002.

Contractul menţionat a fost încheiat între recurenta-reclamantă Regia Autonomă Administraţia Fluvială a Dunării de Jos Galaţi, în calitate de autoritate contractantă şi Asocierea formată din intimatul-pârât Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Mediului, lider al Asocierii, A. S.A. România, B. - Ungaria, Grupul de Diagnoză şi Măsurători România, în calitate de prestator.

Obiectul contractului l-a constituit prestarea serviciilor de "Monitorizare a impactului asupra mediului a lucrărilor de îmbunătăţire a condiţiilor de navigaţie pe Dunăre între Călăraşi şi Brăila, km 375 - km 175", conform prevederilor contractuale pârâtul având obligaţia de a desfăşura activităţi de monitorizare a florei şi faunei acvatice, a ihtiofaunei (sturioni, mreană), a impactului lucrărilor asupra Siturilor Natura 2000, a activităţilor şantierului şi a respectării planului de intervenţie în caz de poluare accidentală, a calităţii aerului, a zgomotului şi a calităţii solului.

Contractul nr. x/30.03.2011 a încetat prin ajungere la termen la data de 31 martie 2018, cu menţiunea că art. 25 din contract prevede efectuarea de verificări de către instituţiile Comunităţii Europene în privinţa implementării proiectului, pe o perioadă de până la 7 ani după realizarea plăţii finale.

Susţinerile recurentului-pârât potrivit cărora sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea reglementărilor naţionale şi europene referitoare la excepţiile aplicate în privinţa accesului la informaţiile de mediu, precum şi a prevederilor referitoare la accesul la informaţii clasificate, sunt neîntemeiate.

Solicitarea formulată de intimata-reclamantă prin adresa nr. x/04.04.2018 s-a întemeiat pe prevederile Contractului nr. x/30.03.2011, care stipulează în mod clar obligaţiile ce revin pârâtului în baza art. 14.1 din Condiţiile generale pentru contractele de servicii, parte integrantă a contractului menţionat.

Conform acestor prevederi contractuale, recurentul-pârâtul are obligaţia de a furniza "toate rapoartele şi datele, precum hărţi, diagrame, desene, specificaţii, planuri, statistici, calcule, baze de date, software, şi înregistrări suport sau materiale obţinute, compilate sau pregătite de către prestator pe parcursul execuţiei contractului", stabilindu-se expres că aceste informaţii şi date "vor deveni proprietatea exclusivă a Autorităţii Contractante, cu excepţia cazului în care este altfel stipulat". Totodată, potrivit aceleiaşi clauze contractuale, "prestatorului îi este interzisă păstrarea unor asemenea documente şi date şi nu le va folosi în scopuri care nu au legătură cu contractul, fără aprobarea prealabilă în scris a Autorităţii Contractante."

De asemenea, art. 14.3 din Condiţiile generale pentru contractele de servicii prevede că "orice rezultate sau drepturi, incluzând dreptul de autor şi alte drepturi de proprietate intelectuală sau industrială, obţinute prin contract, vor deveni proprietatea exclusivă a Autorităţii Contractante, care le poate folosi, publica, ceda sau transfera după cum consideră, fără limitări geografice sau de altă natură, cu excepţia cazului în care drepturile de proprietate intelectuală sau industrială există deja."

În temeiul clauzelor contractuale mai sus redate, intimata-reclamantă, în calitate de proprietar exclusiv al datelor şi documentelor rezultate din implementarea contractului de servicii, a solicitat pârâtului predarea documentelor definite la art. 14.1 din Condiţiile generale ale contractului de servicii, punând accent pe bazele de date de telemetrie privind migraţia sturionilor, cu scopul de a face publice aceste informaţii persoanelor interesate, în speţă, ONG-urilor de mediu care au manifestat interes în legătură cu rezultatele monitorizării privind migraţia sturionilor şi a stării habitatelor acestora.

Prin punerea la dispoziţia publicului interesat a informaţiilor respective, intimata-reclamantă a urmărit să dovedească că prin lucrările pe care le-a realizat în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de navigaţie pe Dunăre, potrivit obligaţiilor asumate prin contractul de servicii, nu au fost aduse prejudicii mediului înconjurător.

Susţinerile recurentului-pârât potrivit cărora a secretizat parola de acces la baza de date colectată în cadrul Contractului nr. x/30.03.2011, în baza prevederilor art. 12 alin. (1) lit. h) din H.G. nr. 878/2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul, sunt neîntemeiate.

Prin prevederile legale enunţate au fost transpuse în aplicare Directiva 2003/4/CE privind accesul publicului la informaţiile despre mediu şi Convenţia de la Aarhus din 25 iunie 1998 privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu. Aceste reglementări europene prevăd şi excepţii de la principiul accesului larg la informaţiile referitoare la mediu, însă aşa cum în mod judicios a arătat judecătorul fondului, excepţiile respective trebuie interpretate în contextul strict al obligaţiilor publice şi private, în temeiul cărora au fost colectate informaţiile în discuţie.

Or, în speţă, prevederile art. 14 din Contractul nr. x/30.03.2011 stabilesc în mod clar dreptul reclamantei, în calitate de autoritate contractantă, de a folosi, publica, ceda sau transfera după cum consideră, orice rezultate sau drepturi, obţinute prin contract, precum şi obligaţia pârâtului de a furniza aceste date şi documente autorităţii contractante, până la data finalizării contractului, obligaţie contractuală ce nu poate fi înlăturată de excepţiile stipulate de reglementările europene în materie.

În contextul evidenţiat, se constată că bazele de date de telemetrie privind migraţia sturionilor, prin prisma informaţiilor de interes public pe care le conţin, îndeplinesc şi criteriile stabilite de legislaţia naţională în vederea informării persoanelor interesate asupra problemelor mediului înconjurător.

În acest sens, potrivit art. 33 din Legea nr. 182/2002, "Este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informaţiilor care, prin natura sau conţinutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetăţenilor asupra unor probleme de interes public (…)".

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, bazele de date de telemetrie care fac obiectul Deciziei 399/30.03.2018, nu prezintă caracterul unor informaţii a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat, în sensul prevăzut de art. 15 lit. e) din Legea nr. 182/2002.

În acord cu judecătorul fondului se constată că în cuprinsul deciziei contestate nu se fac referiri la persoana juridică de drept public sau privat care ar fi prejudiciată prin divulgarea informaţiilor respective şi nici nu se menţionează în ce constă eventualul prejudiciu.

În legătură cu acest aspect, este de menţionat că potrivit susţinerilor recurentului-pârât, acesta a comunicat datele în discuţie reclamantei, în cadrul unui număr de 17 rapoarte intermediare elaborate în baza art. 26 din contractul de servicii, rapoarte care nu au fost clasificate şi care au fost făcute publice de către autoritatea contractantă, cu respectarea clauzelor contractuale.

În condiţiile arătate, întrucât nu s-au prezentat argumente de natură a conduce, în mod rezonabil, la concluzia că divulgarea informaţiilor ar putea prejudicia interesele unei persoane juridice de drept public sau privat, se constată că nu există temei legal pentru clasificarea în regim de secret de serviciu a parolei de acces la DVD-urile cuprinzând bazele de date de telemetrie privind migraţia sturionilor.

Susţinerile recurentului în sensul că punerea la dispoziţie în mod nerestricţionat a informaţiilor referitoare la localizarea sturionilor sunt de natură să prejudicieze statul român, nu pot fi primite, apreciindu-se că raportat la circumstanţele cauzei, nu s-a demonstrat că publicarea acestor date ar contraveni interesului general al statului român.

Afirmaţiile recurentului-pârât potrivit cărora declasificarea bazei de date de telemetrie va avea ca efect accesul oricărei persoane la informaţiile brute cuprinse în această bază de date, cu consecinţe asupra braconajului sturionilor, nu sunt de natură a infirma concluziile arătate anterior, reţinându-se că braconajul speciilor rare şi măsurile care se impun pentru reducerea acestui fenomen, nu fac obiectul analizei instanţei în prezenta cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Mediului Bucureşti, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Mediului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 255 din 23 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal -veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2021.