Peremption of administrative appeal after suspension lapses without timely resumption

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 06 mai 2015, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 219.582,82 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară pentru suprafataţa de pădure de 281,7 ha cu titlu de compensaţii/despăgubiri datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă aferente anilor 2010-2013.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 331/2015 din data de 08 iulie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, a admis acţiunea formulată de reclamanta A. şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 219.582,82 RON reprezentând contravaloarea compensaţiilor aferente anilor 2010-2013. S-a luat act de către instanţa de judecată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 331/2015 din data de 08 iulie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a sentinţei atacate şi, pe cale de consecinţă, rejudecând cauza în fond, a solicitat respingerea acţiunii intimatei-reclamante A. ca inadmisibilă şi netemeinică.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Încheierea de suspendare a judecăţii

Prin încheierea de şedinţă din 26 ianuarie 2018, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor (fost Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor) în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., constatând că de soluţionarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie depinde soluţionarea prezentei cauze.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"(1) Instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 26 ianuarie 2018, a fost admisă cererea intimatei-reclamante A. fiind dispusă suspendarea judecării recursului până la soluţionarea dosarului nr. x/2016 întrucât de soluţionarea acestui dosar depindea soluţionarea prezentei cauze.

Dosarul nr. x/2016 a fost soluţionat în mod definitiv prin Decizia nr. 5161/30 octombrie 2019, înscris aflat la dosar recurs.

La termenul de judecată din data de 23 aprilie 2021, Înalta Curte a dispus amânarea soluţionării cererii de repunere pe rol a cauzei, cerere formulată de recurentul pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, observând instanţa că prezenta cauză a stat în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni.

În vederea punerii în discuţia părţilor a excepţiei perimării, a fost acordat termen la data de 18 iunie 2021.

Cu privire la excepţia perimării, Înalta Curte constată, pe de o parte, că dosarul nr. x/2016 a fost soluţionat în mod definitiv la data de 30 octombrie 2019, iar pe de altă parte, că după data de 30 octombrie 2019 nu s-a formulat în cauză niciun act de procedură de către părţile prezentului litigiu care să aibă ca efect întreruperea termenului de perimare.

Suspendarea facultativă a judecăţii dăinuie, astfel cum dispune în mod expres art. 413 alin. (2) din C. proc. civ., până când hotărârea pronunţată în cauza ce a determinat suspendarea a rămas definitivă. Odată cu rămânerea definitivă a acestei hotărâri, suspendarea încetează, iar termenul de perimare îşi reia cursul său firesc şi curge împotriva părţii recurente, care ar fi trebuit - fiind în cunoştinţă de cauză - ca, în termenul prevăzut de art. 417 din acelaşi cod, să ceară redeschiderea judecăţii.

Practica judecătorească a decis în mod constant că instanţa de judecată are posibilitatea, iar nu obligaţia de a dispune repunerea cauzei pe rol, de îndată ce cunoaşte că hotărârea pronunţată în cauza ce a determinat suspendarea a rămas definitivă. Aşadar, revine părţilor implicate în judecarea procesului ce a cauzat suspendarea, obligaţia de a încunoştinţa instanţa despre rămânerea definitivă a hotărârii ce a constatat existenţa sau inexistenţa dreptului de care atârnă dezlegarea pricinii.

În speţă, cauza ce a constituit obiectul suspendării a fost soluţionată în mod definitiv la data de 30 octombrie 2019, prin decizia nr. 5161 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar până la 16 noiembrie 2020, când dosarul a fost repus pe rol în vederea perimării, a stat în nelucrare din vina părţilor, neefectuându-se niciun act de procedură în vederea judecării.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată. Din cuprinsul articolului menţionat rezultă că rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii sunt cele două elemente esenţiale care definesc perimarea ca pe o sancţiune procedurală, dar şi ca o prezumţie de desistare de la judecată. Cu alte cuvinte, perimarea are, astfel, atât caracter de sancţiune a neglijenţei părţii, cât şi caracterul unei prezumţii de desistare tacită.

Cum în cauză recursul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni raportat la data de la care partea ar fi avut dreptul să solicite redeschiderea judecăţii, respectiv de la momentul soluţionării de către instanţa de judecată a dosarului nr. x/2016 (30 octombrie 2019), dată de la care suspendarea poate fi imputată părţilor, se impune a se constata faptul că cererea de recurs este perimată de drept, potrivit dispoziţiilor legale arătate şi a principiului disponibilităţii specific procesului civil, pricina rămânând în nelucrare din vina recurentului, care nu a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei.

Înalta Curte reţine şi faptul că Notele de şedinţă formulate de recurentul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor prin care a solicitat repunerea pe rol a cauzei cu motivarea că la data de 30 octombrie 2019 a fost soluţionat în mod definitiv dosarul nr. x/2016 situaţie în care nu mai subzistă suspendarea prezentei cauze, au fost formulate la data de 15 ianuarie 2021, cu mult peste termenul de 6 luni instituit de art. 416 C. proc. civ.

În cauză, se constată că părţile interesate în continuarea judecăţii nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ. şi nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

De asemenea, nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată sau vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării recursului

Constată perimat recursul declarat de recurentul - pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (fost Ministerul Apelor şi Pădurilor) împotriva sentinţei nr. 331/2015 din 8 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal,

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2021.