Valuation of unfinished construction assets in wealth verification: rejection of permit-estimated value in favor of expert-appraised stage value.

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 01.11.2018 sub nr. x/2018 reclamanta Agenţia Naţională pentru Integritate Bucureşti în contradictoriu cu pârâta Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi pârâtul A. a solicitat:

- în principal, anularea Ordonanţei nr. 1/18.04.2018 emisă de pârâta Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi pe cale de consecinţă confiscarea diferenţei semnificative în cuantum de 135.988 RON

- în subsidiar, anularea actului administrativ reprezentat de Ordonanţa nr. 1/18.04.2018 emisă de către Comisia de Verificare a averilor si transmiterea prezentului dosar Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Galaţi pentru efectuarea evaluării averii persoanei cercetate.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin Decizia nr. 82/2019 din 23 aprilie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Integritate ca nefondată, şi a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 1.150 RON către pârâtul A. cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 82/2019/din 23 aprilie 2019 a formulat recurs reclamanta Autoritatea Naţională pentru Integritate criticând hotărârea atacată pe considerentul că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod eronat atât dispoziţiile Legii nr. 176/2010 cât şi ale Legii nr. 115/1996, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

O primă categorie de critici vizează împrejurarea că instanţa de fond în mod eronat a reţinut ca fiind justificate sumele primite de la tatăl persoanei cercetate, precum şi sumele primite cu titlu de dar de nuntă, sens în care arată:

- suma de 100.000 RON reprezentând dar de nuntă se susţine că, deşi această sumă a fost declarată în declaraţia de avere pentru anul 2008, nu s-a făcut nicio dovadă că această sumă ar fi fost primită ca dar de nuntă şi nu o altă sumă mai mare sau mai mică,

- suma de 56.000 RON reprezentând dar bănesc de la tatăl persoanei cercetate, se susţine că nu există în cuprinsul raportului de expertiză o analiză cu privire la posibilitatea ca această persoană să dispună de sumele respective la data remiterii având în vedere că veniturile lunare realizate de acesta sunt medii ca mărime şi nu oferă certitudinea economisirii acestei sume. Arată recurenta că expertul a prezentat în raport veniturile brute realizate de tatăl persoanei evaluate - cheltuieli care sunt cu mult mai mari decât veniturile nete încasate.

În raport de aceste susţineri, consideră recurenta că aceste sume nu trebuiau luate în considerare nici de către Comisia de Cercetare a Averilor şi nici de instanţa de fond.

O a doua categorie de critici vizează natura juridică şi efectele juridice pe care procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, înscris întocmit în temeiul dispoziţiilor art, 37 din Legea nr. 50/1991 le produce. Susţine recurenta că, în raport de dispoziţiile legale anterior arătate precum şi în raport de dispoziţiile art. 1 din H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie la terminarea lucrărilor de construcţii şi instalaţii eferente acestora procesul-verbal de recepţie atestă efectuarea lucărilor, caz în care dacă persoana cercetată A. a semnat procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi-a însuşit conţinutul acestuia, inclusiv în ceea ce priveşte valoarea lucrărilor. Ca atare, susţine recurenta că procesul-verbal care nu a fost contestat şi-a produs efectele juridice pentru care a fost încheiat, situaţie în care persoana cercetată nu mai poate să susţină că valoarea lucrărilor este alta decât cea menţionată în cuprinsul actului juridic semnat, situaţie în care Comisia de Cercetare a Averilor trebuia să ia în considerare suma de 178.080 RON reprezentând contravaloarea construirii imobilului.

În esenţă, ceea ce critică recurenta este împrejurarea că valoarea ce trebuia luată în considerare de instanţa de fond era valoarea de 178.080 RON atâta vreme cât la data de 02.03.2011 a fost încheiat procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor.

4. Apărările efectuate în cauză

Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat susţinând, în esenţă, că recurenta reia aceeaşi argumentaţie folosită în raportul de evaluare care a stat la baza sesizării iniţiale a Comisiei de Cercetare a Averilor.

Arată, în acest sens, intimatul pârât că sunt ignorate de către recurentă probatoriile administrate, respectiv declaraţia persoanei cercetate, a martorului auditat B., ingnoră înscrisurile depuse, relaţiile comunicate, rapoartele de expertiză întocmite.

În plus, se arată de către intimatul-pârât împrejurarea că a fost efectuat în faţa Comisiei de Cercetare a Averilor o expertiză care atestă faptul că veniturile realizate în perioada 2002 - 02.03.2011 sunt în sumă totală de 535.902,40 RON iar cheltuielile sunt în suma de 426.722,23 RON.

II. Soluţia instanţei de recurs.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prioritar, Înalta Curte constată că motivele de recurs au fost subsumate de recurenta cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 respectiv când au fost interpretate sau aplicate greşit normele de drept material. Parte din critici au vizat însă temeinicia sentinţei nu legalitatea ei, aşa cum se va arăta în continuare, situaţie în care acestea nu pot fi analizate în recurs.

Recursul este o cale extraordinară de atac care se poate formula doar pentru motivele de legalitate prevăzute în mod limitativ de lege. Nu este posibil ca în cadrul acestei căi de atac instanţa de control judiciar să reevalueze probele şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea reţinută de instanţa de fond, aceste aspecte ţinând de temeinicia hotărârii atacate şi nu de legalitatea ei stricto sensu.

În această situaţie, instanţa de control judiciar nu mai poate analiza în recurs dacă suma de 100.000 RON reprezentând dar de nuntă precum şi suma de 56.000 RON reprezentând dar bănesc de la tatăl persoanei cercetate au fost efectiv remise către intimatul-pârât A., întrucât acest fapt a fost stabilit de instanţa de fond în baza probatoriului administrat.

Astfel, critica ce vizează modalitatea de interpretare şi apreciere a probelor este incompatibilă cu natura recursului devreme ce vizează aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate.

Legea nr. 115/1996 şi Legea nr. 176/2010 instituie un mecanism de control al averii dobândite de anumite categorii de funcţionari cu scopul de a preveni dobândirea de venituri în mod nelegal dar nu instituie limitări ale drepturilor civile ale acestora de natură să le împiedice să primească o sumă de bani de la o rudă de gradul I în cadrul unor raporturi fireşti de familie - tată-fiu.

Referitor la cea de-a doua critică, Înalta Curte constată că şi aceasta este nefondată.

În esenţă, prin acest motiv de recurs se critică hotărârea pe considerentul că valoarea ce trebuia luată în considerare de instanţa de fond era valoarea de 178.080 RON menţionată în autorizaţia de construire, atâta vreme cât, la data de 02.03.2011, a fost încheiat procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, proces-verbal care, în opinia recurentei, atestă valoarea totală a lucrărilor.

În susţinerea acestui motiv de recurs invocă recurenta dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 50/1991 şi art. 1 din H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie la terminarea lucrărilor de construcţii şi instalaţii.

Motivul de recurs invocat de recurentă nu poate fi primit.

Cu prioritate, Înalta Curte observă că recurenta invocă dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 50/1991 - forma în vigoare la data declarării recursului.

În baza principiului tempus regit aqtum, Înalta Curte constată însă că legea aplicabilă prezentei cauze este legea în vigoare la data de 02.03.2011, având în vedere împrejurarea că perioada supusă evaluării a fost perioada 06.08.2002 - 31.12.2011, iar data la care s-a încheiat procesul-verbal de recepţie adus în discuţie de recurentă a fost data de 02.03.2011.

Conform dispoziţiilor art. 37 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 (forma în vigoare la data de 02.03.201) "(2) Lucrările de construcţii autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizaţie şi dacă s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcţii autorizate, inclusiv în situaţia realizării acestor lucrări în regie proprie. Recepţia la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administraţiei publice, desemnat de emitentul autorizaţiei de construire".

Dispoziţia legală stabileşte că o lucrare este considerată finalizată în situaţia în care au fost realizate toate elementele prevăzute în autorizaţie.

Înalta Curte constată că la data de 02.03.2011, dată la care a fost încheiat procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, lucrările nu erau executate în totalitate.

Că este aşa rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei respectiv raportul de expertiză întocmit în faza cercetării şi care atestă executarea următoarelor lucrări la data de 02.03.2011: săpături pentru fundaţii, (excavaţii), cofraje (pentru fundaţii, stâlpi, grinzi, planşee), confecţionat şi montat armătura pentru elementele de beton armat, turnat beton armat, închideri perimetrale, (cu zidărie din cărămidă) acoperişul din lemn şi învelitoarea din tablă, tâmplărie exterioară.

În condiţiile în care lucrările nu erau finalizate în totalitate, nu poate fi avută în vedere valoarea lucrării finale menţionată în autorizaţie în cuantum de 178.080 RON, aşa cum a solicitat recurenta prin cererea de recurs.

În plus, în susţinerea acestui motiv de recurs, au fost invocate de către recurentă şi dispoziţiile Hotărârii nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, numai că instanţa de recurs constată că recurenta deşi invocă Hotărârea nr. 273/1994 redă conţinutul juridic al dispoziţiilor art. 1, art. 3 şi art. 15 din Hotărârea nr. 343/2017 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora.

În raport de acest aspect, Înalta Curte constată că nu poate fi analizată o critică întemeiată în drept pe dispoziţii legale ce nu erau în vigoare la data de 02.03.2011.

Trecând, însă, peste acest aspect, toate susţinerile cu referire la procesul-verbal de recepţie nu pot fi primite, constatând Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, că valoarea imobilului la data de 02.03.2011 este de 107.547 RON.

Înalta Curte constată că valoarea construcţiei până la data de 02.03.2011 este în cuantum de 107.547 RON aşa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în faţa Comisiei de Cercetare a Averilor prin care s-a constatat că procesul-verbal de recepţie atestă efectuarea următoarelor lucrări: săpături pentru fundaţii, (excavaţii), cofraje (pentru fundaţii, stâlpi, grinzi, planşee), confecţionat şi montat armătura pentru elementele de beton armat, turnat beton armat, închideri perimetrale, (cu zidărie din cărămidă) acoperişul din lemn şi învc’elitoarea din tablă tâmplărie exterioară.

De asemenea, s-a arătat prin acelaşi raport de expertiză că după data de 02.03.2011, intimatul-pârât A. a efectuat lucrări de finalizare construcţie, lucrări de finalizare a căror valoare a fost de 194.439 RON.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală constatând, în raport de actul normativ Hotărârea nr. 273/1994 - forma în vigoare la data de 02.03.2011, că "valoarea de 178.080 RON menţionată în autorizaţia de construire reprezintă o valoare estimativă a costului total al imobilului finalizat ("la cheie"), ori din cuprinsul raportului de expertiză tehnică în construcţii rezultă că la momentul 02.03.2011 construcţia nu era finalizată "la cheie" existând în stadiul descris în raport, astfel cum a fost reţinut şi de Comisia de Cercetare a Averilor - pârâtă"

Astfel, dispoziţiile art. 15 din Hotărârea 273/1994 prevăd:

"La terminarea examinării, comisia va consemna observaţiile şi concluziile în procesul-verbal de recepţie, care va cuprinde obligatoriu valoarea declarată a investiţiei, al cărui model este prezentat în anexa nr. 1 la regulament, şi îl va înainta în termen de 3 zile lucrătoare investitorului împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecţii, a recepţiei, amânarea sau respingerea ei.

Valoarea declarată a investiţiei reprezintă valoarea declarată de investitor la momentul solicitării emiterii autorizaţiei de construire a valorii investiţiei, însă acceastă valoare nu este una ce nu se poate schimba atâta vreme cât pe parcursul executării pot apărea modificări în executarea lucrării, modificări care pot creşte valoarea investiţiei sau care pot scădea această valoare.

În atare situaţie, procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor atestă efectuarea lucrărilor, aşa cum de altfel susţine şi recurenta, însă această atestare vizează doar existenţa lucrărilor la data de 02.03.2011 (dată la care investiţia nu era finalizată în totalitate) a căror valoare a fost stabilită prin expertiză la suma de 107.547 RON.

De altfel, concluziile raportului de expertiză tehnică în construcţii în privinţa stadiului de construire a imobilului se coroborează şi cu relaţiile furnizate de Primăria Comunei Cazasu precum şi cu înscrisurile enumerate în raport din care rezultă efectuarea altor numeroase lucrări după data de 02.03.2011.

În raport de prevederile art. 18 din legea nr. 176/2010 se constată că mecanismul de control al averilor este reglementat parţial prin Legea nr. 115/1996 şi parţial prin Legea nr. 176/2010 astfel încât aceste două legi se completează.

Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 "(1) Dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, sunt identificate în continuare, pe baza datelor şi informaţiilor existente la dispoziţia inspectorului de integritate, diferenţe semnificative în sensul prevederilor art. 18, inspectorul de integritate întocmeşte un raport de evaluare."

Potrivit art. 18 din acelaşi act normativ "Prin diferenţe semnificative, în sensul prezentei legi, se înţelege diferenţa mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în RON al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă."

Art. 17 alin. (4) din legea 176/2010 prevede că "(4) Raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activităţii de evaluare şi, după caz, organelor fiscale, celor de urmărire penală şi celor disciplinare, precum şi comisiei de cercetare a averilor prevăzute în Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege."

Aşadar procedura reglementată de Legea nr. 115/1996 se derulează în continuarea procedurii derulate în condiţiile Legii nr. 176/2010 în faţa Autorităţii Naţionale de Integritate, confiscarea averii fiind condiţionată de constatarea unei diferenţe semnificative în lipsa căreia sesizarea Comisiei de cercetare a averilor prevăzute în Legea nr. 115/1996 nu era posibilă.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În consecinţă, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 din legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă Agenţia Naţională de Integritate împotriva Deciziei nr. 82/2019 din 23 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2021.