Status as Securitate collaborator under O.G. 24/2008: sufficiency of trivial reports and prospective restriction of fundamental rights

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1040 din 18 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea, şi a constatat că pârâtul A. a fost colaborator al Securităţii în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, a solicitat respingerea acţiunii în constatare formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

După o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, criticile aduse hotărârii atacate sunt fundamentate pe interpretarea şi aplicarea în mod eronat de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Cu prioritate se arată de către recurent împrejurarea că toate materialele depuse, notele informative aflate în arhiva intimatul-pârât CNSAS nu au fost niciodată asumate de recurent, şi nici datate de acesta.

Apoi, se arată de către recurent că din toate materialele/note furnizate, niciuna nu conţine vreo referire la ... acţiuni, activităţi potrivnice, periculoase vizând încălcarea, suprimarea drepturilor omului şi nici la susţinerea regimului totalitar comunist sau de încălcare, îngrădire a vieţii private.

Se critică hotărârea atacată sub aspectul neîndeplinirii, în mod cumulativ, a condiţiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, în ce priveşte prima condiţie, se arată că aceasta nu este îndeplinită sub nicio formă, susţinând că informaţiile furnizate au avut un caracter banal (că au fost simple relatări), sens în care arată:

- relatarea unor discuţii între persoane anonime ... că nu se ajunge cu uleiul şi cu zahărul ... în timp ce se afla pe scaunul de frizer şi se tundea la B. în frizerie, că nivelul de viaţă în occident este superior şi mai bun, revolta şi indignarea altuia că trebuie să stea la coadă la cumpărături, iar altul din Suceviţa, C., nomenclaturist de vârf, i se aducea totul de-a gata acasă ... de la casa de comenzi în timp ce noi trebuie să suferim, comentarii în cazul preoţilor ortodocşi care sunt toţi şarlatani şi cei penticostali sunt adevăraţii creştini

- cele 9 note furnizate în debutul activităţii din 1981-1982 se refereau strict la ... starea de spirit în rândul populaţiei ... fără a concretiza la nivel de identificare vreo persoană anume ... deci nu afecta şi nici nu îngrădea viaţa privată a vreunui subiect sau individ

- la analiza activităţii din 1983, adică evaluarea potenţialului său informativ, a eficienţei operative a datelor furnizate s-a stabilit că un singur sătean poate fi avertizat dar nu rezultă că această măsură a fost sau nu pusă în aplicare, deci ... supoziţii şi dubiul evident care profită recurentului

- altă semnalare se referă la munca în CAP Bîlca şi se referă generic la organele în drept care nu-şi fac datoria în funcţiile ocupate ... la vociferări şi nemulţumiri ... la modul defectuos în care este asigurat transportul de călători şi navetişti ... la bancuri politice spuse la bufetul din dat.

În ce priveşte reţinerea de către instanţa de fond a notelor marginale făcute de ofiţerul de legătură arată recurentul că nu pot fi primite întrucât acestea au fost făcute cu scopul de a da aparenţa de ... eficienţă şi importanţă operativă unor simple şi banale relatări ..., de a justifica în notele de analiză şi control ierarhic, menţinerea sa în reţeaua informativă, de a sublinia că stăpâneşte situaţia operativă din zona comunei Bîlca.

Cu referire la acea de-a doua condiţie, arată recurentul că nici aceasta nu este îndeplinită, întrucât pe de o parte, nu există la dosar procese-verbale prin care să se arate că a fost luată măsura avertizării, sau că vor fi semnalaţi pentru internare la spitalul de boli psihiatrice, nu există nicio măsură luată sau aplicată ca urmare a banalităţilor lipsite de esenţă operativă furnizate de recurent.

Pe de altă parte, colaborarea avută cu organele de securitate şi relatările scrise sau verbale furnizate nu aveau nimic de a face cu activităţi de îngrădire, acte de suprimare sau imixtiune în viaţa intimă/art. 17/sau privată, nici cu libertatea de exprimare/art. 12/sau de atingere a libertăţii celor ce comentau politica statului totalitar.

Arată recurentul că informaţiile furnizate Secutirăţii au avut "mai mult un caracter de mici bîrfe, caracterizări, referintă sau comentarii răutăcioase făcute pe marginea vieţii sociale din CAP, lipsuri, proastă organizare, dezinterese pentru sectorul zootehnic productiv, etc.".

De asemenea, arată recurentul că din analiza notelor informative depuse de intimatul CNSAS apar numai relatări banale, favorabile, chiar elogioase cu vizibil caracter pozitiv, unele laudative, nicidecum de natură a produce neplăceri sau repercusiuni de orice natură pentru cei prezentaţi şi descrişi în viaţa de zi cu zi.

În finalul cererii de recurs, recurentul susţine că prin astfel de acţiuni formulate de intimatul-pârât CNSAS încalcă deliberat art. 6 din Convenţie Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, privind netroactivitatea legii drepturi înscrise prin Constituţia României din anul 1991 respectiv art. 21 alin. (3) şi art. 15 alin. (2) din acest act normativ.

În plus, susţine recurentul că "activităţile informative prezentate de către CNSAS drept acţiuni prin care s-ar fi încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, nu erau incriminate de nicio lege în vigoare în momentul derulării lor (conform unui vechi principiu de drept "nulla poena sine lege" - nicio faptă în afara legii)".

4. Apărările formulate în cauză

În cauză, intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate.

În esenţă, se arată prin întâmpinare că instanţa de fond a făcut o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, reţinând că pentru stabilirea calitătii de colaborator se cer a fi întrunite condiţiile privitoare la natura informaţiilor, respectiv acestea să se refere la activităţi sau atitutini potrivnice regimului totalitar comunist şi să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Arată, de asemenea, intimatul-pârât că din conţinutul notelor informative aceste condiţii sunt îndeplinite.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în raport de faptul că nu a fost dezvoltată nicio critică pe aceste temei de drept, instanţa de judecată constată că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 487 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., astfel că Înalta Curte va analiza prezentul recurs din perspectiva criticilor întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentinţa recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte menţionează că O.U.G. nr. 24/2008 instituie condamnarea regimului totalitar comunist, prin deconspirarea foştilor lucrători de securitate şi a colaboratorilor acesteia, ca o componentă importantă a perturbării regimului menţionat.

Actul normativ urmăreşte deconspirarea, prin consemnare publică, a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără însă să promoveze răspunderea juridică sau politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică cu caracter colectiv, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a unei încălcări a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, aspecte rezultate într-o manieră lipsită de echivoc din jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional.

În acest registru, prevederile art. 2 lit. b) din actul normativ definesc noţiunea de "colaborator al securităţii", respectiv persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, prin care au fost îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Din conţinutul normei evocate se pot desprinde condiţiile legale obligatorii care, îndeplinite fiind cumulativ, determină calitatea de colaborator al securităţii.

Astfel, persoana trebuie să fi furnizat informaţii într-una din formele menţionate în cuprinsul art. 2 lit. b) din ordonanţă, prin informaţiile respective să fi fost denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acestea să conducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, apreciază că în speţă sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securităţii:

1. să furnizeze informaţii, precum note şi rapoarte scrise, către lucrătorii Securităţii (deci, indiferent sub orice formă) prin care să se denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

2. furnizarea informaţiilor să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă întrunirea primei cerinţe, respectiv furnizarea de către recurentul-pârât organelor de securitate a unor informaţii privind activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Prioritar, Înalta Curte constată că recurentul nu a contestat nici scrisul şi nici semnătura din cuprinsul angajamentului, şi nici faptul că nu ar fi furnizat informaţii Securităţii.

În esenţă, ceea ce se impută hotărârii atacate vizează caracterul informaţiilor furnizate Securităţii de către recurent, susţinând că acestea au avut un caracter de mici bîrfe, simple relatări situaţie în care nu este îndeplinită prima condiţie respectiv, prin informaţiile furnizate nu au fost denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Constată Înalta Curte că susţinerea este şi nefondată şi făcută cu rea-credinţă, în condiţiile în care vreme de 6 ani de zile (perioada 1981-1987) recurentul a furnizat "un număr important de note informative care au fost exploatate în procesul muncii fiind verificate prin surse de legătură proprie ale Secutiăţii" aşa cum, se reţine, de altfel, în Raportul întocmit de Securitatea Oraşului Rădăuţi din data de 28.09.01986 cânds recurentul a fost trecut în rândul "informatorilor".

Înalta Curte reţine că instanţa de fond în mod corect a stabilit îndeplinirea acestei condiţii în prezenta cauză, aratând în mod clar şi concis, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, că informaţiile furnizate au vizat activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist.

Astfel:

- Nota-Raport din 04.12.1982 până la data acesteia recurentul a furnizat 9 note informative care se referă "la starea de spirit în rândul populaţiei, precum şi la unele fapte negative comise în sectorul alimentaţiei publice din comună

- Nota de analiză din anul 1983 în care se arată că de la momentul recrutării şi până la finalul anului 1983 recurentul a furnizat note informative referitoare "în principal la starea de spirit în rândul populaţiei, la numitul D., profesor în comună, cunoscut ca auditor şi colportor al ştirilor transmise pe postul de radio "E.", avertizat în anul 1983, precum şi unele aspecte negative din cadrul CAP din comună.

- Nota de analiză din anul 1984, recurentul a furnizat un număr de 11 note informative, referitoare la starea de spirit a populaţiei

- Nota din anul 1985, recurentul sub numele conspirativ "F." a mai furnizat un număr de 9 Note informative, referitoare la starea de spirit în rândul populaţiei, "dar şi unele elemente aflate în preocupare, cum ar fi: G., lucrat în SI pe linia probleme P.F.A şi H., fost membru P.N.T, aflat în C.D.G.

- în cursul anului 1986 recurentul a furnizat un număr de 7 note informative,

- în anul 1987 recurentul a furnizat un număr de 19 Note informative, cele mai multe cu privire la "elemente aflate în preocupare" şi cu privire la starea de spirit a populaţiei.

Se constată astfel că informaţiile furnizate au vizat, în principal starea de spirit a populaţiei, dar şi aspecte ce vizau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist: D., profesor în comună, cunoscut ca auditor şi colportor al ştirilor transmise pe postul de radio "E.", avertizat în anul 1983, G., lucrat în SI pe linia probleme P.F.A şi H., fost membru P.N.T, aflat în C.D.G., dar şi unele elemente aflate în preocupare.

Nici critica recurentului ce vizează neîndeplinirea condiţiei instituită de textul de lege referitoare la efectul informaţiilor furnizate, respectiv informaţiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului nu este fondată.

Sub acest aspect se critică hotărârea atacată pe considerentul că informaţiile furnizate "nu aveau nimic de-a face cu activităţi de îngrădire, acte de suprimare sau imixtiune în viaţa intimă (art. 17) sau privată, nici cu libertatea de exprimare (art. 12) sau de atingere a libertăţii celor ce comentau politica statului totalitar". Pe de altă parte, critica vizează şi faptul că nu există nicio dovadă a faptului că urmare informaţiilor firnizate de către recurent au fost luate măsuri de către Securitate, respectiv nu există la dosar procese-verbale prin care să se arate că a fost luată măsura avertizării sau că vor fi semnalaţi pentru internare la spitalul de boli psihiatrice.

Constată Înalta Curte că Notele informative aflate la dosar atestă, fără putinţă de tăgadă, că urmare informaţiilor furnizate au avut drept efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale atâta vreme cât, ofiţerul din Securitate a dispus în sensul că "se va proceda la documentarea cazului şi se vor face propuneri de avertizare a celui în cauză", şi de asemenea, cu referire la Nota din 11.06.1981 ofiţerul de Securitate a dispus ca "în cazul în care acesta va mai avea astfel de manifestări se vor face propuneri de internare a lui la un spital de specialitate, el fiind şi bolnav din punct de vedere psihic. Sursa îl va avea în atenţie şi pe mai departe, pentru a stabili ce comentarii face pe marginea unor evenimente ce au loc atât în ţară cât şi peste hotare"

Prin urmare, furnizarea acestor informaţii nu a rămas fără urmări atâta vreme cât ofiţerul de legătură a dispus în sensul că se va proceda la documentarea cazului, sau se vor face propuneri de avertizare a celui în cauză, sau se vor face propuneri de internare a lui într-un spital de specialitate. Mai mult, urmare dispoziţiei ofiţerului de legătură, recurentul avea obligaţia de a urmări persoana respectivă "şi pe mai departe" cu scopul de a stabili ce comentarii face pe marginea unor evenimente ce au loc atât în ţară cât şi peste hotare.

Pe de altă parte, instanţa de control judiciar apreciază că, pentru corecta soluţionare a cauzei, este relevant faptul că informaţiile furnizate de recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria de colaborator al Securităţii, nu este necesar ca activitatea acesteia să fie adus efectiv atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi şi libertăţi şi să fi fost de natură, aptă să le aducă atingere, cerinţă îndeplinită în cauză, după cum s-a demonstrat anterior.

Prin urmare, toate activităţile care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale sau au urmărit să o facă, conduc la constatarea calităţii de lucrător în sensul prevăzut de dispoziţiile legale anterior enunţate.

Curtea Constituţională a reţinut consecvent în jurisprudenţa sa (spre exemplu, în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009), faptul că "deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor/…/contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti", şi că "scopul ordonanţei răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României".

Apărările recurentului-pârât potrivit cărora "activităţile informative prezentate de către CNSAS drept acţiuni prin care s-ar fi încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, nu erau incriminate de nicio lege în vigoare în momentul derulării lor", sunt neîntemeiate.

Instanţa de control judiciar reţine că erau considerate ca fiind ostile regimului total comunist orice critici aduse ideologiei oficiale, iar măsurile luate de către recurent au urmărit anihilarea acestor demersuri ale persoanei vizate, pentru susţinerea sistemului totalitar comunist.

Pe de altă parte, activitatea desfăşurată de recurent reprezintă o delaţiune ce nu va fi niciodată o virtute morală, şi chiar dacă la momentul săvârşirii ei nu era sancţionată de nicio lege, exista şi există o obligaţie morală în sensul de a se urmări un ideal etic, de a se urmări binele, integritatea morală.

Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 1040 din 18 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2021.