Moral damages quantification in insurance guarantee cases: application of statutory wage baselines versus internal administrative guidelines

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 08.04.2019, sub nr. x/2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., şi K. l-au chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând anularea:

a. Deciziei nr. 19476/21.03.2019 (A., F., E., G., I.)

b. Deciziei nr. 19443/21.03.2019 (D.)

c. Deciziei nr. 19480/21.03.2019 (B.)

d. Deciziei nr. 19475/21.03.2019 (J.)

e. Deciziei nr. 19455/21.03.2019 (L.)

f. Deciziei nr. 19454/21.03.2019 (K.)

g. Deciziei nr. 19478/21.03.2019 (C.)

h. Deciziei nr. 19453/21.03.2019 (H.)

emise de către pârâtul Fondul de garantare a Asiguraţilor, precum şi obligarea acestuia la plata sumelor de:

• 450.000 RON cu titlu de daune morale, pentru numita A., in calitate de persoana vatamata, ca urmare a accidentului rutier produs in data de 16.06.2016;

• 12.797 RON cu titlu de daune materiale pentru numita A., in calitate de persoana vatamata, ca urmare a accidentului rutier produs in data de 16.06.2016;

• 450.000 RON cu titlu de daune morale, pentru numita E., in calitate de persoana vatamata, ca urmare a accidentului rutier produs in data de 16.06.2016;

• 450.000 RON cu titlu de daune morale, pentru numita F., in calitate de persoana vatamata, ca urmare a accidentului rutier produs in data de 16.06.2016;

• 450.000 RON cu titlu de daune morale, pentru numita G., in calitate de persoana vatamata, ca urmare a accidentului rutier produs in data de 16.06.2016;

• 450.000 RON cu titlu de daune morale, pentru numita I., in calitate de persoana vatamata, ca urmare a accidentului rutier produs in data de 16.06.2016.

De asemnenea, in ceea ce îi priveşte pe reclamanţii B., C., D., H., J., L. si K., aceştia au solicitat şi anularea deciziilor care-i privesc si obligarea pârâtului la reanalizarea cererilor de plată formulate de aceştia.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 941 din 10 decembrue 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, contestaţia formulată de reclamanţii A., F., E., G. I., a anulat, în parte, Decizia nr. 19476/21.03.2019 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în sensul că sumele admise la plată sunt pentru A. 11.834,63 RON cu titlu daune materiale şi 100.000 RON cu titlu de daune morale, pentru F. suma de 80.000 RON daune morale, pentru E. suma de 80.000 RON daune morale, penbtru G. suma de 80.000 RON daune morale, pentru I. suma de 80.000 RON daune morale.

De asemenea, prin aceeiaşi hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata următoarelor sume către reclamanţi: către A. suma de 47.490 RON, către F. suma de 36.121 RON, către E. suma de 36.121 RON, către G. suma de 36.121 lei‚ către I. suma de 36.121 RON.

A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 350 RON către reclamanţii mai sus menţionaţi.

În ceea ce priveşte ceilalţi reclamanţi, instanţa de fond a respins contestaţia acestora ca neîntemeiată

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva sentinţei civile nr. 941 din 10 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei civile nr. 941 din 10.12.2019, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată formulată de părţile reclamante.

Criticile aduse hotărârii atacate sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se arată de către recurent că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, contradictorialitate ce rezultă din aspectele reţinute de Curtea de Apel Bucureşti, care deşi apreciază ca fiind firesc ca, la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale să se utilizeze anumite criterii obiective şi rezonabile, şi să se aibă în vedere şi Ghidul elaborat de Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii la nivelul anului 2011, totuşi admite cererea intimaţilor reclamanţi şi consideră în mod incorect faptul că subscrisa "a valorificat prin decizie un punctaj superior celui stabilit în Ghid pentru descendenţii majori".

Sub acest aspect arată recurentul că suma acordată de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor pentru descendenţii majori nu este superioară celei prevăzute în Ghidul elaborat de Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii la nivelul anului 2011 ci este suma medie dintre despăgubirea acordată copilului minor şi despăgubirea acordată copilului major prevăzută în Ghid, rezultând o sumă superioară celei stabilite prin Ghid.

În acest sens, susţine recurentul că prin raportare la Ghidul elaborat pentru Protecţia Victimelor Străzii la nivelul anului 2011 despăgubirea medie calculată pentru copilul major (descendent de gradul I - fiu/fiică) ca urmare a decesului părintelui său (mamă/tată) este de 36.434 RON, iar despăgubirea medie calculată pentru copilul minor este de 51.324 RON. Astfel, suma medie dintre acestea este de 43.679 RON sumă achitată de recurent descendeţilor majori.

Cu referire la critica întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în esenţă, arată recurentul-pârât că acordarea unei majorări a cuantumului daunelor morale este neîntemeiată întrucât instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că Fondul de Garantare a Asiguraţilor este o instituţie publică, înfiinţată prin lege, care nu se identifică cu asigurătorul aflat în faliment şi care are rolul de a asigura un mecanism de despăgubire în situaţia intrării în faliment a unui asigurător.

Arată, de asemenea, că soluţia pronunţată de către instanţa de fond este greşită şi prin prisma faptului că nu a luat în considerare situaţia Fondului de Garantare a Asiguraţilor care, pentru a evita arbitrariul, se orientează şi după un criteriu obiectiv de cuantificare a daunelor morale ce se pot acorda în caz de deces în urma accidentelor de circulaţie în care este atrasă răspunderea asigurătorului de răspundere civilă fapt pentru care nu se poate da curs unei cereri de plată în integralitatea sa fără o analiză în prealabil.

În acest sens, invocă recurenta dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 213/2015 şi dispoziţiile art. 16 şi 21 din Norma nr. 16/2015, dispoziţii legale ce prevăd că Fondul de Garantare a Asiguraţilor are obligaţia de a realiza propria analiză a cererilor de plată şi a înscrisurilor depuse în susţinerea acestora.

În plus, susţine recurentul că practica judecătorească a stabilit că daunele morale se judecă în echitate şi trebuie să asigure o reparaţie justă, iar repararea prejudiciului în domeniul daunelor morale trebuie să urmărească realizarea unei compensări materiale cu efect în sfera morală, fără a genera venituri nejustificate şi fără a conduce la o sancţionare a asigurătorlui care, potrivit legii, poate fi obligat şi la plata acestui tip de daune.

Tot în cadrul acestui motiv de recurs înţelege recurentul să arate, pe de o parte, că în baza dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 213/2015 Fondul de Garantare a Asiguraţilor are obligaţia de a verifica dacă petentul are calitatea de creditor de asigurare, dacă suma de bani solicitată reprezintă creanţă de asigurare şi care este cuantumul care se justifică a fi acordat la plată din disponibilităţile Fondului, iar pe de altă parte, arată că Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu plăteşte în baza unei răspunderi contractuale, neavând niciun raport contractual cu creditorul de asigurare, Fondul nu preia riscul neexecutării contractelor încheiate de către asigurătorul falit.

Susţine recurentul că instanţa de judecată trebuia să aibă în vedere necesitatea adoptării unei proceduri la nivelul FGA cu privire la acordarea daunelor morale rezultate din cazuri de vătămare corporală şi/sau deces, precum şi criteriile obiective cuprinse în cadrul acesteia - Decizia FGA nr. 74/02.08.2018. Nici intimaţii-reclamanţi şi nici instanţa de judecată nu au criticat procedura FGA sub aspectul temeiniciei şi legalităţii sale cu atât mai mult cu cât această procedură a fost validată de către lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanţă formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală a asigurătorului aflat în faliment, aspect consfinţit şi prin adresa nr. x/17.01.2017.

Cu referire la această procedură, susţine recurentul că s-a impus adoptarea unei proceduri interne de acordare a daunelor morale având în vedere numărul foarte mare de cereri de despăgubire ca urmare a decesului şi tendinţa creditorilor privind cuantumul solicitat a fost limita maximă de 450.000 RON indiferent de gradele de rudenie. Această procedură a fost stabilită de Fond în baza analizei procedurii interne de acordare de daune morale ale asigurătorului M. S.A. în faliment prin raportare la Ghidul Fondului Victimelor Străzii şi prin raportare la practica judiciară în materie.

Susţine recurentul că această procedură, la nivelul Curţii de Apel Bucureşti în cauze similare a fost validată memnţinându-se actele administrative emise de recurent.

O ultimă susţinere a recurentul vizează faptul că sumele solicitate de către intimaţii-reclamanţi trebuiau raportate la faptul că recurentul nu este un asigurător şi nu preia funcţiile societăţii de asigurări aflată în faliment, situaţie în care instanţa trebuia să aibă în vedere dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 213/2015, normă juridică prin care a fost instituit un plafon pentru acordarea despăgubirilor în cuantum maxim de 450.000 RON raportat la faptul că prin poliţele RCA limita maximă în ce priveşte daunele morale este de 5.000.000 RON potrivit Ordinului CSA 14/2011 aplicabil contractului de asigurare RCA.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimaţii-reclamanţi solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând în esenţă că hotărârea atacată este legală întrucât, în mod eronat recurentul, la acordarea daunelor morale, nu a avut în vedere criterii obiective şi rezonabile cu luarea în calcul a particularităţilor speţei. Susţin intimaţii-reclamanţi că recurentul a aplicat în mod eronat chiar şi prevederile din Ghidul elaborat de Fondul pentru Protecţia Victimelor Strazii în sensul că recurenta s-a raportat la nivelul câştigului salarial mediu net lunar utilizat la elaborarea Ghidului la nivelul anului 2011, respectiv la valoarea de 1.419 RON, când, în baza art. VI.1 lit. b) despăgubirile se stabilesc prin raportare la nivelul câştigului salarial mediu lunar determinat de INS pentru anul anterior celui în care a fost soluţionată cererea de plată, în cazul de faţă anul 2018 (2.688 RON).

II. Soluţia instanţei de recurs.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii, judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor. Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost amplu motivată şi nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, prima instanţă motivând în sensul admiterii acţiunii, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Raportat la acest motiv de recurs, recurentul-pârât susţine în esenţă faptul că în considerentele hotărârii atacate, instanţa de fond cu toate că a reţinut aplicarea în cauză a Ghidului elaborat de Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii la nivelul anului 2011, admite cererea intimaţilor reclamanţi şi consideră în mod incorect faptul că recurentul a "valorificat prin decizie un punctaj superior celui stabilit in Ghid pentru descendenţii majori"

Arată recurentul că suma acordată de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor pentru descendenţii majori nu este superioară celei prevăzute în Ghidul elaborat de Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii la nivelul anului 2011 ci este suma medie dintre despăgubirea acordată copilului minor şi despăgubirea acordată copilului major prevăzută în Ghid, rezultând o sumă superioară celei stabilite prin Ghid.

În acest sens, susţine recurentul că prin raportare la Ghidul elaborat pentru Protecţia Victimelor Străzii la nivelul anului 2011 despăgubirea medie calculată pentru copilul major (descendent de gradul I - fiu/fiică) ca urmare a decesului părintelui său (mamă/tată) este de 36.434 RON, iar despăgubirea medie calculată pentru copilul minor este de 51.324 RON. Astfel, suma medie dintre acestea este de 43.679 RON sumă achitată de recurent descendeţilor majori.

Analizând motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că acestea este nefondat.

Cu prioritate, Înalta Curte în acord cu instanţa de fond constată că în cauză, recurentul-pârât a motivat Decizia atacată pe prevederile Ghidului elaborat de Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii la nivelul anului 2011.

Curtea de Apel Bucureşti în mod corect a reţinut că deşi recurentul-pârât şi-a motivat soluţia de admitere, în parte, a cererii de despăgubire pe prevederile Ghidului menţionat anterior, a făcut o aplicare eronată a prevederilor acestuia în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, sens în care arată în mod clar şi neechivoc:

"Curtea are în vedere că pentru determinarea prejudiciului, pârâtul s-a raportat la nivelul câştigului salarial mediu net lunar utilizat la elaborarea Ghidului, de 1.419 RON. Or, potrivit prevederilor art. VI.1 lit. b) din Ghid, despăgubirile se stabilesc prin raportare la nivelul câştugului salarial mediu net lunar determinat de INS pentru anul anterior celui în care a fost soluţionată cererea de plată, deci 2018".

Împrejurarea că instanţa de fond la soluţia pronunţată a arătat şi faptul că recurentul a valorificat prin decizie un punctaj superior celui stabilit în Ghid pentru descedenţii majori la nivelul anului 2011, punctaj care în urma calculului efectuat de recurent prin cererea de recurs apare ca nefiind superior celui din Ghid la nivelului anului 2011, nu are nicio relevanţă în raport de faptul că în temeiul prevederilor art. VI.1 lit. b) din Ghid, despăgubirile se stabilesc prin raportare la nivelul câştigului salarial mediu net lunar determinat de INS pentru anul anterior celui în care a fost soluţionată cererea de plată, deci 2018, norme aplicare în mod corect de Curtea de Apel Bucureşti.

Cu alte cuvinte, ceea ce se susţine că reprezintă motiv contradictoriu reprezintă, în realitate, aplicarea de către instanţa de fond a prevederilor art. VI.1 lit. b) care dispun că despăgubirile se stabilesc prin raportare la nivelul câştugului salarial mediu net lunar determinat de INS pentru anul anterior celui în care a fost soluţionată cererea de plată, deci 2018.

În această situaţie, motivul de recurs invocat este nefondat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 16.06.2016, a avut loc un accident rutier din culpa conducătorului autoutilitarei cu numărul de înmatriculare x care, circulând pe pe strada x cel Mare din municipiul Alba Iulia, la intersecţia cu strada x x, nu a acordat prioritate de trecere şi a accidentat pe numitul N., care traversa strada pe trecerea de pietoni. În urma accidentului, a rezultat decesul acestuia.

La data evenimentului, autovehiculul cu nr. de înmatriculare x avea încheiată poliţă de asigurare RCA emisă de M. S.A.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/03.04.2017, reclamanţii, în calitate de rude ale defunctului N. (A. - soţie, F. - fiu, E. - fiu, G. - fiică, I. - fiică) au solicitat acordarea de despăgubiri din disponibilităţile F.G.A., astfel: A. - 12.797 RON daune materiale şi 450.000 RON daune morale, F. - 450.000 RON daune morale, E. - 450.000 RON daune morale, G. - 450.000 RON daune morale, I. - 450.000 RON daune morale.

Prin decizia nr. 19476/21.03.2019, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a admis în parte cererea de plată şi a acordat reclamanţilor A. suma de 11.843,63 RON daune materiale şi 52.510 RON daune morale, F. suma de 43.879 RON daune morale, E. suma de 43.879 RON daune morale, G. suma de 43.879 RON daune morale, I. suma de 43.879 RON.

Se constată de către Înalta Curte că instanţa de fond în mod corect a reţinut că în lipsa unor criterii şi limite legale, stabilirea daunelor morale include o doză de aproximare prin raportare la consecinţele negative suferite pe plan psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, fără ca sumele acordate cu titlu de despăgubiri morale să depăşească sfera unor compensdaţii destinate a alina suferinţa psihică, în caz cintrar ajungandu-se la o îmbogăţire fără just temei.

Observă Înalta Curte că în susţinerea acestei afirmaţii în mod corect instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 1391 alin. (2) C. civ. în temeiul cărora se pot acorda despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi şoţului pentru durerea încercată prin moartea victimei.

Înalta Curte nu poate reţine critica recurenţilor-pârâţi referitoare la împrejurarea că nu a fost luată în considerare situaţia Fondului de Garantare a Asiguraţilor care, pentru a evita arbitrariul, se orientează şi după un criteriu obiectiv de cuantificare a daunelor morale ce se pot acorda în caz de deces în urma accidentelor de circulaţie în care este atrasă răspunderea asigurătorului de răspundere civilă fapt pentru care nu poate da curs unei cereri de plată în integralitatea sa fără o analiză în prealabil, susţinere întemeiată de către recurent pe dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 213/2015 şi ale art. 16 şi 21 din Norma nr. 16/2016.

Este de netăgăduit că dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 reglementează dreptul recurentului de a verifica dosarele de daună precum şi creanţele de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă, însă în ce priveşte acordarea daunelor morale, în prezenta cauză, în urma propriei analize efectuate, recurentul, la stabilirea cuantumului prejudiciului, s-a raportat la Ghidul elaborat de Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii la nivelul anului 2011, ale căror prevederi au fost aplicate în mod eronat de către acesta.

În atare situaţie, susţinerile recurentului referitoare la împrejurarea că nu poate da curs unei cereri de plată în integralitatea sa fără o analiză în prealabil este nefondată. Obligaţia de a verifica şi de a analiza orice cerere de plată a despăgubirilor este o obligaţie legală, obligaţie ce a fost îndeplinită de către recurent în prezenta cauză efectuând o analiză a cererii formulate. Împrejurarea că instanţa de fond a statuat că analiza efectuată de recurent este una eronată nu poate conduce la concluzia că, în cauză, nu a fost efectuată de către recurent ă verificare a cererii intimaţilor-reclamanţi.

De altfel, nici nu s-a contestat dreptul Fondului de Garantare a Asiguraţilor de a efectua verificări cu privire la cererile de plată formulate. Este firesc ca orice sume acordate din fondul recurentului să se efectueze doar după îndeplinirea de către recurent a obligaţiilor impuse de Legea nr. 213/2015.

Însă, în condiţiile în care chiar recurentul, la emiterea deciziei atacate, a avut în vedere prevederile Ghidului elaborat de Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii atunci revine recurentului obligaţia de a proceda la o aplicare corectă a acestuia.

Constată Înalta Curte că, în mod legal, Curtea de Apel Bucureşti pentru determinarea prejudiciului a aplicat prevederile art. VI. 1 lit. b) din Ghid elaborat de Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii, prevederi în temeiul cărora despăgubirile se stabilesc prin raportare la nivelul câştigului salarial mediu net lunar determinat de INS pentru anul anterior celui în care a fost soluţionată cererera de plată. Cum cererea de plată a intimaţilor reclamanţi a fost soluţionată în anul 2019, se aplică câştigul salarial mediu net lunar aferent anului 2018 şi anume suma de 2.688 RON.

Cât priveşte cuantumul daunelor morale acordate de instanţa de fond, Înalta Curte reţine că, spre deosebire de prejudiciul material, a cărui întindere nu poate fi stabilită decât pe baza unui suport probator, în privinţa daunelor morale nu pot fi produse probe materiale în vederea cuantificării pierderii suferite. Daunele morale corespund atingerii aduse cinstei, onoarei, imaginii publice ori prestigiului profesional al persoanei, scopul lor fiind unul compensatoriu, care să nu constituie însă o penalitate excesivă pentru cel care a produs dauna.

În mod evident, nu se poate pretinde că acordarea de despăgubiri morale, oricare ar fi cuantumul acestora, este în măsură să conducă la înlăturarea suferinţei produse intimaţilor-reclamanţi prin pierderea soţului/tatălui, respectiv o astfel de pierdere neputând fi cuantificată în bani. Ceea ce se intenţionează prin acordarea daunelor morale este în primul rând recunoaşterea caracterului vătămător al faptei, precum şi recunoaşterea faptului că aceasta a fost de natură a produce persoanelor vătămate, rude ale victimei, suferinţe psihice/emoţionale imposibil de cuantificat.

Aşadar, scopul acordării daunelor morale este acela de a oferi o compensaţie persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenţia însă ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii, acesta fiind motivul pentru care regulile de evaluare a cuantumului acestora este diferit de modalitatea de stabilire a daunelor materiale.

De asemenea, şi susţinerea din cererea de recurs ce vizează scopul înfiinţării Fondului de Garantare a Asiguraţilor şi faptul că acesta nu plăteşte în baza unei răspunderi contractuale, neavând niciun raport contractual cu creditorul de asigurare este nefondată, având în vedere faptul că, în temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, plata de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor a creanţelor de asigurări stabilite se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment, argumentele care se referă la particularitatea fiinţării fondului în scopul protejării creditorilor de asigurări ar putea fi concludente în evaluarea prejudiciului moral pretins de recurentul-pârât numai în acele situaţii în care se urmărea limitarea sumei acordate la nivelul plafonului maxim stabilit.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în legătură cu repararea prejudiciilor morale s-au statuat următoarele:

"Prejudiciul moral a fost definit ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau/şi morală, pe care le resimte victima. Prejudiciile care alterează sănătatea şi imaginea fizică aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane - dreptul la sănătate, integritate fizică şi psihică (art. 58 noul C. civ.) ca şi componente ale dreptului la viaţă apărat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi trebuie să fie reparate. Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, suferinţele morale (psihice) fiind frica, durerea, ruşinea, tristeţea, neliniştea, umilirea şi alte emoţii negative.

Fiind vorba de lezarea unor valori fără conţinut economic şi de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 1 (dreptul la viaţă) din Convenţia europeană, dar şi de valori apărate de art. 22 din Constituţie şi art. 58 C. civ., existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

În ce priveşte cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc şi nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. Ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu şi să aducă acea satisfacţie de ordin moral celui prejudiciat" (Secţia I civilă, decizia nr. 824 din 06 aprilie 2016).

S-a susţinut prin cererea de recurs că hotărârea atacată este nelegală raportat la faptul ca instanţa de recurs trebuia să aibă în vedere necesitatea adoptării unei proceduri la nivelul FGA cu privire la acordarea daunelor morale rezultate din cazuri de vătămare corporală şi/sau deces, precum şi criteriile obiective cuprinse în cadrul acesteia - Decizia FGA nr. 74/02.08.2018.

Raportat la această susţinere, constată Înalta Curte că este nefondată, întrucât, pe de o parte, analizând Decizia nr. 74/02.08.2018 se constată că aceasta reglementează o procedură aplicabilă soluţionării pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, iar pe de altă parte, analizând Decizia atacată nr. 19476/21.03.2019, recurentul la stabilirea prejudiciului a avut în vedere Ghidul elaborat de Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii sens în care se arată în cuprinsul Deciziei nr. 19476/21.03.2019:

"În prezenta cauză, având în vedere prejudiciul moral suferit de petenţi, ca urmare a decesului rudei acestora, F.G.A. s-a raportat la sumele consemnate în Ghidul elaborat de Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii ...".

În consecinţă, reţinând lipsa de temei legal a criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 941/10.12.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 941 din 10 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2021.