Appeal in insurance indemnity dispute declared inadmissible for late filing, upholding lower court dismissal of claim against Guarantee Fund

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, şi declinată prin sentinţa civilă nr. 6284/2018/19 octombrie 2018 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 13112/13.02.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin care s-a respins parţial cererea de plată nr. x/16.11.2016 depusă de reclamant în dosarul de daună nr. x deschis la B. S.A. - în faliment şi preluat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor solicitând instanţei de judecată anularea în parte a Deciziei nr. 13112/13.02.2018 şi obligarea pârâtului şi la plata diferenţei de sumă neacceptată la plată solicitată prin cererea de plată, respectiv suma de 1.818,92 RON reprezentând diferenţă din contravaloarea reparaţiei efectuată la auto x

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 295 din 29 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii contestaţiei şi a respins contestaţia formulată de reclamantul A. ca tardivă.

3. Cererea de recurs formulată

Împotriva sentinţei nr. 295 din 29 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea dosarului la prima instanţă care a judecat cauza fără a intra în cercetarea fondului.

4. Apărările intimatului-pârât

În cauză a formulat întâmpinare intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin care a invocat excepţia nulităţii recursului susţinând că motivele invocate nu se cricumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. În subsidiar a solicitat şi respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia tarvidităţii formulării cererii de recurs, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 248 alin. (1), aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este tardiv formulat.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunţată în prima instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)"

În ceea ce priveşte recursul formulat de recurentul-reclamant, se constată că sentinţa recurată a fost comunicată acestuia la data de 18 aprilie 2019, iar recurentul A. a formulat recurs la data de 08 mai 2019 aşa cum rezultă din ştampila aplicată de oficiul poştal pe plicul de comunicare a recursului.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

Astfel, în raport cu data comunicării sentinţei recurate - 18 aprilie 2019, termenul de declarare a recursului se împlinea la data de 03 mai 2019, zi care conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu intră în calcul, astfel că ultima zi de formulare a recursului era data de 06 mai 2019.

Cum recursul a fost formulat la data de 08 mai 2019, rezultă că acest act procedural a fost declarat şi motivat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurentul-reclamant la data de 06 mai 2019.

De asemenea, se reţine că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurentul-reclamant, potrivit dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ., şi nici nu s-a contestat sau justificat depunerea tardivă a cererii de recurs.

Prin urmare, având în vedere că termenul de 15 zile de la comunicare era împlinit la data declarării recursului (08 mai 2019), în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 295 din data de 29 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii declarării recursului invocată din oficiu.

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 295 din 29 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2021