Lack of interest in appeal against dismissal of salary claims as premature under scheduled public debt repayment

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 04.05.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., consilier de probaţiune în cadrul Serviciului de Probaţiune Constanţa, a chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune din cadrul Ministerului Justiţiei, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

1. Anularea dispoziţiilor din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 603/C/08.02.2018 în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor salariale ale acesteia,

2. Obligarea Ministerului Justiţiei să emită un nou Ordin prin care să fie stabilite drepturile salariale ale acesteia în concordanţă cu dispoziţiile Legii nr. 153/2017 privind salarizarea peresonalului plătit din fonduri publice, respectiv la salariul de bază ce i-a fost stabilit cu începere de la 01.01.2018 să se adauge un cuantum total al sporurilor de 30%din acest salariu de bază,

3. Obligarea Ministerului Justiţiei (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune (în calitate de ordonator secundar de credite) a sumelor necesare plăţii drepturilor salariale, inclusiv a celor restante, în conformitate cu dispoziţiile noului ordin de salarizare ce va fi emis în temeiul hotărârii care va fi pronunţată în cauză, precum şi a dobânzilor legale şi a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflaţiei,

4. Obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata drepturilor salariale ale reclamantei în conformitate cu noul ordin ce va fi emis, sume actualizate cu rata inflaţiei,

5. Obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la acordarea, la sumele cuvenite, a dobânzii legale calculate conform art. 3 alin. (1) şi alin. (2)1 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/24.08.2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar

6. Obligarea Ministerului Justiţiei şi a Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 04.12.2018, reclamanta a trimis prin email o cerere de modificare a acţiunii iniţiale arătând că primul şi al doilea capăt de cerere din acţiunea introductivă de instanţă au rămas fără obiect întrucât pârâtul Ministerul Justiţiei a emis ordine noi pe parcursul judecăţii, şi că înţelege să modifice petitul al treilea în sensul "Obligarea Ministerului Justiţiei (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune (în calitate de ordonator secundar de credite) a sumelor necesare plăţii drepturilor salariale restante, în conformitate cu dispoziţiile noului ordin ce a fost emis (prin care i se acordă un cuantum total al sporurilor de 30% începând din ianuarie 2018), precum şi a dobânzilor legale şi a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata infraţiei".

De asemenea, a modificat reclamanta şi petitiul al patrulea în sensul de a obliga Direcţia Naţională de Probaţiune la plata drepturilor salariale restante în conformitate cu noul ordin ce a fost emis (în care a fost prevăzut un cuantum total al sporurilor de 30% începând din ianuarie 2018), sume actualizate cu rata inflaţiei, cu menţinerea petitului al cincilea, respectiv acela de "Obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la acordarea la sumele cuvenite a dobânzii legale calculate conform art. 3 alin. (1) şi alin. (2)1 din O.G. nr. 13/24.08.2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar".

A arătat reclamanta că urmare emiterii Ordinului nr. 3396/C/30.08.2018 Ministerul Justiţiei a alocat o parte din banii necesari plăţii drepturilor salariale conform acestui act normativ, iar Direcţia Naţională de Probaţiune a efectuat plata restanţelor, însă nu a plătit drepturile salariale restante actualizate cu rata inflaţiei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1120 din 22 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins ca rămas fără obiect capetele 1şi 2 ale cererii introductive de instanţă, a respins ca prematur formulate pretenţiile aferente capetelor 4 şi 5 ale cererii de chemare în judecată, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei relativ la capătul 3 ale cererii ca nefondată, şi a respins în rest cererea formulată de reclamanta A. ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa în acest sens a reţinut instanţa de fond împrejurarea că prin O.U.G. nr. 3/2019 plata tuturor sumelor băneşti reprezentând drepturi de natură salarială restante în favoarea personalului din sistemul de justiţie aferente perioadei 09.04.2015 - 30.06.2018 a fost eşaloonată fiind stabilite procente de plată de 5% pentru anul 2019, din totalul sumei cuvenite respectiv 10% pentru anul 2020, 25% pentru anul 2021, 25% în anul 2022 şi 35% în anul 2023. A considerat Curtea de Apel Bucureşti că din această perspectivă cererea reclamantei este prematur formulată aceasta neputând solicita plata uno ictu la acest moment, în raport de eşalonarea realizată prin actul normativ sus indicat.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1120/22.03.2019 a formulat recurs pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune criticând pentru nelegalitate sentinţa atacată, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs invocat vizează aspectul actualizării cu indicele de inflaţie la data plăţii a sumelor achitate, precum şi obligarea la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe avându-se în vedere că prin hotărârea dată instanţa a încălcat normele de drept material respectiv dispoziţiile art. 1357 alin. (1) C. civ. care obligă creditorul la repararea prejudiciului doar în situaţia întrunirii condiţiilor răspunderii civile.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata reclamantă A. nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a recursului invocată din oficiu de instanţa de judecată, urmează a o admite, pentru următoarele considerentele:

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiţie de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuie să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Recurenta nu mai justifică un folos practic, legitim, şi actual în obţinerea unei soluţii de admitere a recursului.

Înalta Curte constată că prin petitele 4 şi 5 din cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost modificată la data de 04.12.20218, intimata reclamantă a solicitat:

"4. Obliga Direcţia Naţională de Probaţiune la plata drepturilor salariale restante în conformitate cu noul ordin ce a fost emis (în care a fost prevăzut un cuantum total al sporurilor de 30% începând din ianuarie 2018), sume actualizate cu rata inflaţiei,

5. Obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la acordarea la sumele cuvenite a dobânzii legale calculate conform art. 3 alin. (1) şi alin. (2)1 din O.G. nr. 13/24.08.2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar".

Cu referire la aceste petite, instanţa de fond a dispus respingerea acestora ca fiind prematur formulate.

Prin recursul formulat, criticile aduse hotărârii atacate vizează petitele 4 şi 5 în sensul că recurenta nu poate fi obligată la plata sumelor actualizate cu indicele de inflaţie, şi de asemenea, nu poate fi obligată la plata dobânzii legale calculată în baza O.U.G. nr. 13/2011

În condiţiile în care petitul cererii de chemare în judecată ce viza obligarea recurentei-pârâte la plata sumelor actualizate cu indicele de inflaţie precum şi cel ce viza obligarea recurentei la plata dobânzii legale calculată conform O.G. nr. 13/2011 au fost respinse de instanţa de fond ca fiind prematur formulate, recurenta-pârâtă nu mai justifică un interes determinat, legitim, personal, născut şi actual în formularea recursului.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că prezentul recurs este lipsit de interes, atâta vreme cât Curtea de Apel Bucureşti a respins capetele 4 şi 5 din cerere ca prematur formulate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei civile nr. 1120 din 22 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lispit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2021.