Revizuire deadline: Inapplicability of positive res judicata distinction to proceedings commenced before Law 310/2018

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele

I Cererea de revizuire

1. Prin cererea înregistrată la data de 14.06.2019, sub dosar nr. x/2019, pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, intimaţii-pârâţi A. şi S.C. B. S.R.L. Sibiu au solicitat revizuirea Deciziei nr. 464/22.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2018.

2. În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că cererea se fundamentează pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8) şi pct. 1) din C. proc. civ., că Decizia nr. 464/2019 a Curţii de Apel Alba Iulia încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa nr. 630/2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Sibiu, fiind potrivnică acesteia din urmă, întrucât problema "cazului bine justificat", cerinţă obligatorie în soluţionarea cererii de suspendare a efectelor autorizaţiei de construire nr. x/23.08.2018 emisă de Primarul Comunei Şelimbăr în beneficiul revizuenţilor, este abordată în mod potrivnic în cele două hotărâri judecătoreşti.

3. S-a arătat în cererea de revizuire că prin sentinţa nr. 630/CA/2018 pronunţată de Tribunalul Sibiu a fost respinsă cererea de suspendare a efectelor autorizaţiei de construire nr. x/23.08.2018, formulată de reclamanţii intimaţi în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.

II Decizia pronunţată de instanţa de revizuire

4. Prin Decizia nr. 820 din 4 septembrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., a constatat nulă cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., formulată de revizuenţii A. şi S.C. B. S.R.L. Sibiu împotriva deciziei nr. 464/22.04.2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2018.

5. A respins, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., formulată de revizuenţii A. şi S.C. B. S.R.L. Sibiu împotriva aceleiaşi hotărâri. A obligat revizuenţii să plătească intimaţilor C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., S.-Iulian, U., V., W. şi X. suma de 1.300 de RON cheltuieli de judecată.

III Recursul formulat de revizuenţi

6. Împotriva acestei decizii au formulat recurs revizuenţii A. şi S.C. B. S.R.L. Sibiu, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., aplicarea greşită a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8), prin raportare la art. 513 alin. (4) indice 1 din C. proc. civ., au solicitat casarea deciziei cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. şi, în conformitate cu prevederile art. 497 din C. proc. civ., trimiterea spre rejudecare în vederea soluţionării pe fond a cererii de revizuire a Deciziei nr. 464 din 22 aprilie 2019, pronunţată în dosar nr. x/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia, pentru încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat faţă de Sentinţa definitivă nr. 630/CA/2018 a Tribunalului Sibiu

7. În motivarea recursului, au arătat că prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. nu pot fi privite decât în strânsă legătură cu modificările pe care Legea nr. 310/2018 le-a adus dispoziţiilor art. 513 alin. (4) din C. proc. civ.. Astfel, în reglementarea anterioară a Legii nr. 134/2010, soluţia pe care instanţa de revizuire putea să o dea avea în vedere strict încălcarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, care putea fi constatat în momentul pronunţării hotărârii definitive. Prin urmare, termenul în care se putea face o cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. (o lună de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri) era în deplină corelare cu alin. (4) al art. 513, deoarece aspectele legate de identitatea de părţi, obiect şi cauză (efectul negativ al autorităţii de lucru judecat), puteau fi identificate la momentul pronunţării celei de-a doua hotărâri definitive, nefiind necesar să sa cunoască motivele (considerentele) care au stat la baza acesteia.

8. Prin modificările aduse alin. (4) al art. 513 din C. proc. civ., legiuitorul a făcut o distincţie între încălcarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat al unei hotărâri judecătoreşti, care atrage anularea ultimei hotărâri, şi încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat care are drept consecinţă anularea ultimei hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

9. Modificarea acestui text de lege era necesară prin raportare la prevederile art. 430 din C. proc. civ., Legea nr. 310/2018 nu a adaptat însă textul art. 511 alin. (1) pct. 8) la modificările aduse alin. (4) al art. 512, devenind, prin urmare, neclar, incert, incomplet şi lipsind de orice eficienţă juridică teza a doua a alin. (4) din art. 513, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018. Incontestabil, încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu poate fi cunoscută decât în momentul în care revizuentul ia cunoştinţă de conţinutul motivării ultimei hotărâri, neavând posibilitatea să constate acest lucru la momentul pronunţării ultimei decizii. Aceasta ar însemna ca partea care ar putea sa invoce încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat să fie lipsită de acest drept procesual. Ar însemna ca aceasta să aibă această posibilitate doar în situaţia în care hotărârea atacabilă pentru încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat cu revizuire a fost motivată înăuntrul termenului de o lună. Este cunoscut faptul că termenul de motivare al deciziei este de 30 zile, însă acesta este un termen de recomandare şi greu de respectat, în raport de volumul de muncă şi numărul de dosare aflate pe rolul instanţelor de judecata. În plus, partea interesata nu ar putea să introducă o cerere de revizuire, intuind o încălcare a efectului pozitiv al unei autorităţi de lucru judecat, deoarece este obligată să-şi motiveze cererea înăuntrul termenului de revizuire, sub sancţiunea nulităţii revizuirii în conformitate cu prevederile art. 511 alin. (4) din C. proc. civ.

10. Aşa fiind, chiar în ipoteza motivării deciziei atacabile cu revizuire în cea de-a 30-a zi, partea interesată nu mai dispune de timp pentru a constata încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat şi pentru a depune o cerere de revizuire motivată în termen de 30 zile.

11. În opinia instanţei de fond, revizuenţii nu au invocat motive temeinic justificate pentru întârzierea cu care au depus cererea de revizuire, reţinere nefondată. Fiind vorba despre o încălcare a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, aceasta nu putea fi constatata de revizuenţi decât în momentul în care au luat cunoştinţă de conţinutul hotărârii care a încălcat acest efect, întârzierea depunerii cererii fiind prin urmare justificată de întârzierea cu care a fost motivată hotărârea atacată.

12. Pe de altă parte, în opinia instanţei de fond "insuficienta diligenţă" sau "lipsă de solicitudine" a personalului instanţei din cauza căreia persoana interesata nu a putut intra în posesia hotărârii atacate în interiorul termenului de revizuire reprezintă situaţii neimputabile reglementării instituite de art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.. Cu alte cuvinte, în opinia instanţei, indiferent că hotărârea a fost motivată sau nu înăuntrul termenului de 30 zile, partea interesată să formuleze cererea de revizuire era obligata să o declare şi să o motiveze înăuntrul acestui termen. Din această perspectivă, în opinia instanţei, nemotivarea hotărârii în termenul de 30 zile nu ar reprezenta un motiv de repunere în termen, de vreme ce s-a reţinut că indiferent de data la care se motivează hotărârea atacată şi de încălcarea efectului negativ/pozitiv al autorităţii de lucru judecat, cererea de revizuire trebuie depusă în termen de 30 zile de la pronunţarea ultimei hotărâri, acesta fiind un termen peremptoriu şi absolut.

13. Această interpretare lipsită de orice flexibilitate a textului art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., lipsa oricărei distincţii între efectul pozitiv şi cel negativ al autorităţii de lucru judecat sub aspectul momentului la care acestea au putut fi constatate, anihilează efectul oricărei repuneri in termen. În ipoteza în care instanţa ar fi reţinut că nemotivarea de către instanţa de judecată a ultimei hotărâri în termen de 30 zile ar fi putut reprezenta un motiv de "repunere în termen" ar fi trebui să accepte că, de principiu, pentru ipoteza încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, termenul trebuie să curgă de la data la care partea interesată a luat cunoştinţă de motivarea acesteia, partea fiind împiedicată să formuleze cererea înaintea motivării ultimei hotărâri.

14. Or, au arătat recurenţii, aceasta este chiar interpretarea pe care a solicitat să o dea prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8) pentru ipoteza încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, ce nu poate fi constatată decât după motivarea ultimei hotărâri, astfel că sub acest aspect s-ar impune ca această chestiune de drept sa fie dezlegată de instanţa supremă, deoarece, în cazul încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, partea interesată nu poate să cunoască această încălcare decât în momentul în care ia cunoştinţă de conţinutul ultimei decizii, în caz contrar ea fiind pusă în imposibilitatea de a uza de aceasta cale procesuală.

15. S-ar impune, prin urmare, ca textul art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. privitor la momentul de la care se calculează termenul de 30 zile pentru depunerea cererii de revizuire să fie clarificat, în funcţie de invocarea încălcării efectului negativ sau pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

16. Corelarea prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8) cu prevederile art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. se impune prin urmare şi în raport de dispoziţiile art. 6 CEDO, art. 20 din Constituţie, art. 4 şi art. 5 din C. proc. civ.:

17. În conformitate cu prevederile art. 6 CEDO, rap. la art. 20 din Constituţie, revizuenţii au dreptul la un proces echitabil, iar acest drept ar putea fi încălcat în ipoteza interpretării stricte a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., care au devenit incomplete, neconforme cu prevederile art. 513 alin. (4), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, şi în contradicţie cu dreptul persoanei îndreptăţite de a invoca încălcarea efectului pozitiv al unei hotărâri judecătoreşti şi care în mod evident nu poate fi constatat decât după comunicarea ultimei hotărâri.

18. Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) raportat la art. 5 alin. (2) din C. proc. civ., în ipoteza unui text de lege neclar, incomplet (sau neadaptat ipotezei încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat), judecătorul va trebui sa aibă în vedere normele europene, principiile generale ale dreptului şi cerinţele echităţii, deoarece, în caz contrar, partea îndreptăţită este lipsită de un drept procesual, ea fiind în imposibilitatea exercitării lui, în condiţiile literei legii.

19. Prin cerere depusă la dosar, recurenţii au precizat că menţin cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prin care să se rezolve chestiunea de drept legată de termenul în care se poate introduce o cerere de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., în ipoteza încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri judecătoreşti.

IV Apărările formulate în cauză

20. Primarul Comunei Şelimbăr a depus întâmpinare întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu cererea de recurs formulată de către revizuenţi, în sensul admiterii recursului, casării deciziei recurate cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. şi trimiterii spre rejudecare, în temeiul art. 497 C. proc. civ., în vederea soluţionării pe fond a cererii de revizuire a Deciziei nr. 464/2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, pentru încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa nr. 630/2018 a Tribunalului Sibiu.

21. Cu privire la pronunţarea unei hotărâri pentru dezlegarea unei chestiuni de drept legată de termenul în care se poate introduce o cerere de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., a arătat că nu se opune cererii formulate de revizuenţi.

22. Intimaţii C., D., E., F., G., H., I. J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., S. Iulian, U., V., W. şi X. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

23. Cu privire la cererea de înaintare a unei solicitări în vederea pronunţării unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept legată de termenul în care se poate introduce o cerere de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., în ipoteza încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, formulată de recurenţii revizuenţi, au solicitat respingerea acestei cereri, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate pentru cererea recurenţilor, întrucât soluţionarea pe fond a cauzei pendinte nu depinde de rezolvarea chestiunii de drept invocate şi nu este necesară lămurirea chestiunii pusă în discuţie de recurenţi, iar norma legală este clară, lipsită de echivoc şi nu necesită dezlegare de drept.

V Considerentele instanţei de recurs

24. Înalta Curte reţine că prin decizia recurată a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire formulată de recurenţii revizuenţi împotriva Deciziei nr. 464/22.04.2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

25. Cererea de revizuire a fost formulată în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

26. Instanţa de fond a constatat tardivitatea cererii de revizuire raportat la dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., care prevăd că "(1) Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

27. Cererea formulată de revizuenţi de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

28. Revizuenţii solicită să fie clarificate, în funcţie de invocarea încălcării efectului negativ sau pozitiv al autorităţii de lucru judecat, dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., în ceea ce priveşte momentul de la care se calculează termenul de 30 zile pentru depunerea cererii de revizuire, susţinând că ipoteza încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu poate fi constatată decât după motivarea ultimei hotărâri, că partea interesată nu poate să cunoască această încălcare decât în momentul în care ia cunoştinţă de conţinutul ultimei decizii, în caz contrar ea fiind pusă în imposibilitatea de a uza de această cale procesuală.

29. Potrivit dispoziţiilor art. 519 din C. proc. civ., "Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

30. Rezultă din aceste dispoziţii următoarele condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, după cum urmează:

- existenţa unei cauze aflate în curs de judecată în ultimă instanţă pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului;

- soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată depinde de chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită;

- chestiunea de drept a cărei lămurire se cere este nouă;

- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra chestiunii de drept şi nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

31. Prima condiţie este îndeplinită, întrucât prezenta cauza este în curs de judecată, în ultimă instanţă, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, legal învestită să soluţioneze recursul formulate împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel asupra cererii de revizuire formulate de revizuenţi în temeiul dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.

32. Cea de a doua condiţie nu este îndeplinită, însă, întrucât soluţionarea recursului formulat de reclamanţi nu depinde de chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită.

33. Revizuenţii solicită să fie clarificate, în funcţie de invocarea încălcării efectului negativ sau pozitiv al autorităţii de lucru judecat, dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., în ceea ce priveşte momentul de la care se calculează termenul de 30 zile pentru depunerea cererii de revizuire, susţinând că ipoteza încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu poate fi constatată decât în momentul în care partea interesată ia cunoştinţă de conţinutul ultimei decizii, în caz contrar ea fiind pusă în imposibilitatea de a uza de această cale procesuală.

34. Autoritatea de lucru judecat, ca efect al hotărârii judecătoreşti, este reglementată de dispoziţiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească care soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

35. Efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în baza căruia oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, caz în care nu este necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, fiind suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie între aceleaşi părţi o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, astfel încât dezlegarea jurisdicţională precedentă să nu poată fi contrazisă, este prevăzut de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

36. Dispoziţiile Codului de procedură incidente în cauză prevăd, ca motiv de revizuire, că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

37. Din coroborarea acestor dispoziţii cu cele ale art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre", care prevăd soluţia prin care instanţa de revizuire sancţionează încălcarea autorităţii de lucru judecat, rezultă că este avut în vedere exclusiv efectul negativ al lucrului judecat, nu şi efectul pozitiv, întrucât, în situaţia în care printr-o a doua hotărâre se încalcă autoritatea de lucru judecat a unei prime hotărâri, cea de a doua hotărâre se anulează.

38. Aceste dispoziţii au în vedere faptul că în situaţia încălcării efectului negativ al autorităţii de lucru judecat este exclusă posibilitatea instanţei de revizuire de a evalua hotărârea judecătorească contestată, unica soluţie posibilă fiind anularea acesteia. În situaţia încălcării efectului pozitiv, însă, nu este suficientă anularea celei de a doua hotărâri, întrucât prin aceasta situaţie a fost soluţionată o cerere de chemare în judecată distinctă care nu poate rămâne nesoluţionată, fiind necesară rezolvarea raportului juridic litigios.

39. Deşi dispoziţiile art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, în sensul că "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat", fiind prevăzută astfel de legiuitor soluţia pentru încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză.

40. Legea nr. 310/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1074 din 18 decembrie 2018, şi a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018.

41. Potrivit dispoziţiilor art. 24 din C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", art. 25 alin. (1) precizează că "Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi", iar art. 27 subliniază că "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

42. Legiuitorul a prevăzut, astfel, spre deosebire de vechea reglementare, că legea de procedură nouă se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., spre deosebire de vechea reglementare procesual civilă (C. proc. civ. din 1865), potrivit căreia legea nouă se aplica, de la data intrării ei în vigoare, şi proceselor începute sub legea veche.

43. Având în vedere că cererea de chemare în judecată soluţionată în cadrul dosarului nr. x/2018, în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită, a fost formulată la data de 18.10.2018, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nu sunt incidente în cauză dispoziţiile C. proc. civ. modificat prin Legea nr. 310/2018.

44. Pe cale de consecinţă, faţă de împrejurarea că în prezenta cauză nu sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. care prevăd formularea cererii de revizuire pentru încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, soluţionarea recursului formulat de reclamanţi nu depinde de problema de drept a cărei lămurire se solicită, privind momentul de la care se calculează termenul de 30 zile pentru depunerea cererii de revizuire în ipoteza încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

45. Pentru aceste motive, cererea de sesizare va fi respinsă ca inadmisibilă, nefiind întrunită, în conformitate cu dispoziţiile art. 519 din C. proc. civ., condiţia ca soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită.

46. În ceea ce priveşte recursul formulat de revizuenţi, motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", este nefondat.

47. Recurenţii revizuenţi au solicitat revizuirea Deciziei nr. 464/22.04.2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2018, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., invocând faptul că decizia nr. 464/22.04.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a Sentinţei definitive nr. 630/2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Sibiu.

48. În conformitate cu dispoziţiile art. 248 din C. proc. civ., instanţa de fond a examinat cu prioritate excepţia tardivităţii cererii de revizuire, raportat la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., potrivit cărora termenul de revizuire de o lună curge, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8), de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

49. Având în vedere aceste dispoziţii, cum ultima hotărâre este Decizia nr. 464/22.04.2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2018, definitivă de la data pronunţării, 22.04.2019, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5, coroborat cu alin. (2) teza finală din C. proc. civ., care prevăd că sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii, la data pronunţării, în mod corect instanţa de fond a constatat că termenul de exercitare a revizuirii, de o lună, se socoteşte de la data pronunţării deciziei, 22.04.2019, astfel că cererea de revizuire a fost depusă, la data de 14.06.2019, cu depăşirea termenului de o lună care s-a împlinit la data de 22.05.2019, potrivit modului de calcul stabilit de art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

50. S-a menţionat de instanţa de revizuire şi faptul că nu a fost solicitată repunerea în termenul de formulare a căii de atac de către revizuenţi, prin invocarea de motive temeinic justificate. În acest sens, dispoziţiile art. 186 prevăd că "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen".

51. Cum termenul de exercitare a revizuirii este un termen legal, peremptoriu şi absolut, neexercitarea în termenul legal prevăzut de lege atrage decăderea părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac menţionată, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care prevede că atunci "(1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

52. Motivele de recurs privind interpretarea prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. în strânsă legătură cu modificările pe care Legea nr. 310/2018 le-a adus dispoziţiilor art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. sunt nefondate, pentru motivele anterior prezentate, referitoare la faptul că, în conformitate cu prevederile art. 24 şi 27 din C. proc. civ., legea de procedură nouă se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., în prezenta cauză nefiind incidente dispoziţiile C. proc. civ. modificat prin Legea nr. 318/2018.

53. Şi celelalte motive de recurs sunt nefondate. Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă extraordinară şi de retractare, admisibilă numai pentru motivele expres reglementate de dispoziţiile legale, formulată împotriva unei hotărâri definitive, care beneficiază de autoritate de lucru judecat. Normele care guvernează regimul căilor extraordinare de atac sunt supuse unei interpretări şi aplicări restrictive, având în vedere chiar principiul securităţii juridice, care presupune inclusiv respectarea stabilităţii situaţiilor juridice şi a raporturilor juridice consfinţite prin hotărâri judecătoreşti, general consacrat şi recunoscut atât de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât şi de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

54. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a reţinut că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor (Decizia nr. 235 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie 2003), în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21 din Constituţie (Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006). Accesul liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări, competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revenindu-i legiuitorului.

55. Pentru aceste motive, sentinţa recurată, prin care a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenţi, este legală, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8) şi art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.

VI Soluţia instanţei de recurs

56. Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 519 din C. proc. civ., va fi respinsă cererea formulată de revizuenţi de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ca inadmisibilă, şi, nefiind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

57. În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, la cererea intimaţilor C., D., E., F., G., H., I. J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., S. Iulian, U., V., W. şi X., Înalta Curte va obliga recurenţii revizuenţi la plata sumei de 2.300 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform înscrisului depus la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de revizuenţi de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca inadmisibilă.

Respinge recursul formulat de recurenţii S.C. B. S.R.L şi A. împotriva deciziei civile nr. 820 din 4 septembrie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenţii la plata sumei de 2300 RON cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi C., D., E., F., G., H., I. J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., S. Iulian, U., V., W. şi X..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.