Jurisdictional conflict over border police salary recalculation resolved in favor of the workplace court

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 31.12.2020, sub nr. x/2020, urmare a disjungerii dispuse prin încheierea din data de 18 noiembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, reclamantul A., prin Sindicatul National al Politistilor şi Personalului Contractual din MAI, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, a solicitat următoarele:

- obligarea pârâtului să recalculeze salariul de bază şi sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanţi la nivelul maxim al funcţiei ocupate şi al acestor drepturi salariale acordat pentru funcţii similare prevăzute in aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în legislaţia de salarizare, în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, începând cu 21.11.2015 şi pentru viitor, conform art. 1 alin. (5)1, art. 5 alin. (1)1 şi 12 din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 precum şi art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015, Decizia ICCJ. Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 23 din 26 septembrie 2016, Decizia CCR nr. 794 din 15 decembrie 2016;

- obligarea pârâtului să plătească reclamanţilor diferenţele de drepturi salariate dintre sumele primite de reclamanţi şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 21.11.2015, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 935 din 17 martie 2021 a Tribunalului Ilfov, secţia civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Ilfov şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., prin Sindicatul National al Politistilor şi Personalului Contractual din MAI, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, în favoarea Tribunalului Maramureş.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, raportat la domiciliul reclamantului, a apreciat că Tribunalul Maramureş este competent să soluţioneze cauza.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 863 din 2021 pronunţată de Tribunalului Maramureş, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa, făcând trimitere la observaţiile în legătură cu modificările aduse art. 10 alin. (3) al Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, menţionate în Expunerea de motive a Legii nr. 212/2018 şi la considerentele Deciziei nr. 815/2020 a Curţii Constituţionale a României. Astfel, într-o interpretare a textului de lege în sensul determinării competenţei teritoriale în raport de domiciliul din acte al reclamantului, în mod evident nu mai este vorba de o facilitare a accesului la justiţie, de o facilitare a administrării probelor decurgând din legătura instanţei cu domiciliul/sediul părţilor litigante sau de o reducere a cheltuielilor procedurale, câtă vreme nu doar reclamantul, ci chiar şi instituţia pârâtă îşi au domiciliul/sediul la sute de kilometri distanţă. Dezideratul ce a stat la baza modificărilor aduse art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ ar deveni astfel, cel puţin în parte, nesocotit.

Prin urmare, având în vedere că prin răspunsul reclamantului la adresa instanţei se atestă faptul că reclamantul A. locuieşte în Otopeni, jud. Ilfov, precum şi faptul că reclamantul deţine calitatea de angajat al IGPF - Centrul de Supraveghere şi Controlul Trecerii Frontierei Aeroporturi Bucureşti Otopeni, instanţa a ajuns la concluzia potrivit căreia reclamantul A. locuieşte în realitate în oraşul Otopeni, jud. Ilfov, motiv pentru care Tribunalul Ilfov este competent să soluţioneze cauza.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamanti prin Sindicatul National al Politistilor şi Personalului Contractual din MAI privind obligarea pârâtului Inspectoratul General al Politiei de Frontiera să recalculeze salariul de bază şi sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanţi la nivelul maxim al funcţiei ocupate şi al acestor drepturi salariale acordat pentru funcţii similare şi obligarea pârâtului să plătească reclamanţilor diferenţele de drepturi salariate dintre sumele primite de reclamanţi şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 21.11.2015, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective.

Prin încheierea din data de 18 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Ilfov, s-a constatat că instanţa este competentă general, material şi teritorial pentru soluţionarea cauzei, în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii cu domiciliile în judeţul Ilfov; s-a dispus disjungerea cauzei şi formarea unui dosar privind pe reclamanţii ale căror domicilii nu au putut fi indicate de Sindicat, acordându-se termen de judecată; s-a dispus disjungerea cauzei şi formarea a 11 dosare în funcţie de domiciliile reclamanţilor.

În aceste condiţii, instanţele aflate în conflict s-au declarat necompetente teritorial în raport de domiciliu al reclamantului A., prin Sindicatul National al Politistilor şi Personalului Contractual din MAI, respectiv adresa din cartea de identitate ori adresa la care acesta locuieşte în fapt.

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018, care stipulează că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (...).

Totodată, în considerentele expuse de către Curtea Constituţională a României în cuprinsul Deciziei nr. 815/2020, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, s-a reţinut că stabilirea instanţei de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat ca fiind competentă teritorial reprezintă un beneficiu instituit în sensul facilitării accesului la justiţie.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că din răspunsul la adresa instanţei formulat de reclamantului Sindicatul National al Politistilor şi Personalului Contractual din MAI, depus la dosarul Tribunalului Maramureş, rezultă că reclamantul A. locuieşte în Otopeni, jud. Ilfov, str. x, aspect confirmat şi de pârâtul Inspectoratul General al Politiei de Frontiera prin adresa aflată la fila x din acelaşi dosar, în care se face referire la contractul de închiriere al reclamantului încheiat la 24.09.2020.

Având în vedere şi faptul că reclamantul deţine calitatea de angajat al IGPF - Centrul de Supraveghere şi Controlul Trecerii Frontierei Aeroporturi Bucureşti Otopeni, Înalta Curte constată că reclamantul A. locuieşte în fapt în oraşul Otopeni, jud. Ilfov, unde se află şi locul său de muncă, în cadrul instituţiei pârâte, astfel că în considerarea dispoziţiilor legale antereferite, faţă de împrejurarea că niciuna dintre părţile litigante nu are legătură cu instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul din cartea de identitate a reclamantului, apreciază că instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este Tribunalul Ilfov.

4. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea în favoarea Tribunalului Ilfov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. şi pe pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, în favoarea Tribunalului Ilfov.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.