Review of leave allowance recalculation judgment inadmissible for exceeding the one-month procedural deadline

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea contestată pe calea de atac a revizuirii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2019, reclamanţii - toţi membri ai Sindicatului Solidaritatea, în contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul Ploieşti şi Ministerul Justiţiei, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor să recalculeze indemnizaţiile cuvenite reclamanţilor - persoane fizice - aferente concediilor de odihnă din anii 2016, 2017 şi 2018 şi obligarea pârâţilor să plătească reclamanţilor - persoane fizice - diferenţa dintre indemnizaţia cuvenită în temeiul legii, aşa cum a fost recalculată şi cea efectiv plătită, diferenţa indexată cu indicele de inflaţie, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1703 din 4 decembrie 2019, Tribunalul Prahova a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei, invocată prin întâmpinare, şi a respins acţiunea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă; s-a luat act că reclamanta A. renunţat la judecată.

De asemenea, a admis acţiunea formulată de către reclamantii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH. lonuţ, III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., reprezentaţi prin Sindicatul Solidaritatea Ploieşti, în contradictoriu cu Penitenciarul Ploieşti, şi în consecinţă: a obligat pârâtul Penitenciarul Ploieşti să recalculeze indemnizaţiile de concediu de odihnă pentru anii 2016, 2017 şi 2018 cuvenite membrilor de sindicat reclamanţi, prin includerea sporurilor care le-au fost incluse fiecăruia în parte în salariul de care au beneficiat pentru timpul normal de lucru în anii 2016, 2017 şi 2018, a obligat pârâtul Penitenciarul Ploieşti să plătească membrilor de sindicat reclamanţi diferenţa dintre indemnizaţia de concediu plătită şi cea cuvenită ca urmare a recalculării, indexată cu indicele de inflaţie începând cu data scadenţei şi până la data plăţii efective şi a respins cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acesteia a formulat recurs pârâtul Penitenciarul Ploieşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în sensul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Hotărârea contestată cu revizuire

Prin decizia nr. 854 din 13 octombrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019 s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Ploieşti şi a fost obligat recurentul-pârât la plata către intimatul reclamant a sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei nr. 854 din 13 octombrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, revizuentul a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, în contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, şi a trimiterii la decizia nr. 589/11.08.2019 a Curţii de Apel Ploieşti pronunţată în dosarul nr. x/2019, revizuentul a solicitat ca prin decizia pronunţată în revizuire să se asigure o practică unitară în speţa supusă revizuirii coroborată cu deciziile nr. 23/2016 şi nr. 51/2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015.

3. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii solicitării de a se asigura o practică unitară prin hotărârea pronunţată în revizuire; excepţia tardivităţii cererii de revizuire, fiind formulată cu depăşirea termenului de o lună de la data rămânerii definitive a hotărârii a cărei anulare se solicită şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire fiind vorba de dosare diferite, reclamanţi diferiti, raporturi juridice diferite, neexistând autoritate de lucru judecat, în realitate revizuentul manifestându-si nemultumirea faţă de o practică neunitară.

4. Procedura de soluţionare a cererii de revizuire

Prin decizia nr. 298 din 23 februarie 2021 pronunţă de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus declinarea soluţionării cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin raportare la dispoziţiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că temeiul de drept invocat de revizuent este art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluţia din data de 14.04.2021, s-a fixat termen de judecată la data de 17 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele şi soluţia asupra cererii de revizuire

Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepţia tardivităţii declarării cererii de revizuire, invocată de intimaţii-reclamanţi, întrucât nerespectarea termenului de declarare a căii de atac determină, ca efect al decăderii, pierderea dreptului nevalorificat în termenul legal.

Aminteşte instanţa că cererea de revizuire este o cale de atac de retractare reglementată de dispoziţiile art. 509 - 513 C. proc. civ. care poate fi exercitată numai în condiţiile şi cazurile expres prevăzute de art. 509 - 511 C. proc. civ.

Conform art. 511 alin. (1) C. proc. civ. "termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: (…) (8) în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Aşadar, textul legal precitat, instituie termenul de o lună, care în cazul de faţă curge de la data pronunţării Deciziei nr. 854 din 13 octombrie 2020 a Curtii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport de care revizuentul îşi întemeiază cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de revizuire dedusă judecăţii este formulată de revizuent la data de 29 decembrie 2020 cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de art. 511 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Această sancţiune se aplică şi în cazul nerespectării termenului de formulare a cererii de revizuire, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, care are caracter imperativ şi absolut.

Prin urmare, apreciind că termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale au ca scop stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor, constatând că cererea de revizuire este formulată cu depăşirea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea acesteia, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală C. proc. civ. şi va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.

Prin constatarea decăderii dispare cadrul procesual pentru realizarea controlului judiciar, astfel încât admiterea excepţiei tardivităţii exclude analizarea excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire.

Faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., constatând culpa procesuală a revizuentului, care a înţeles să formuleze tardiv cererea de revizuire împotriva hotărârii pronunţată în recurs, ceea ce a necesitat din partea intimatilor-reclamanti avansarea unor cheltuieli pentru asistenţă juridică calificată, Înalta Curte reţine caracterul întemeiat al cererii formulate de obligare a revizuentului la plata cheltuielilor de judecată, urmând a o încuviinţa, conform dovezilor depuse de apărătorul acestora (chitanţele privind onorariul de avocat în cuantum de: 1400 RON - dosar ÎCCJ şi 600 RON - dosar revizuire Curtea de Apel Ploieşti).

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii invocată de intimatii-reclamanţi şi va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată; va obliga revizuentul la plata către intimaţi a sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii invocată de intimatii-reclamanţi.

Respinge cererea de revizuire formulată de Penitenciarul Ploieşti împotriva deciziei nr. 854 din 13 octombrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, ca tardiv formulată.

Obligă revizuentul la plata către intimaţi a sumei de 3000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.