Nullity of cassation for failure to articulate specific illegality in moral damages quantum dispute

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal (veche), la data de 14 august 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea parţială a Deciziei de respingere parţială a cererii sale de plată a despăgubirilor, admiterea cererii de despăgubire astfel cum aceasta a fost formulată de către reclamant, respectiv pentru suma de 100.000 euro, reprezentând daune morale ca urmare a propriei vătămări suferite în urma evenimentului rutier din data de 17.06.2015.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1586 din 24 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal (veche), s-a admis în parte acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, având ca obiect "anulare act administrativ", a fost anulată Decizia nr. 16104/30.07.2018, emisă de pârâtul FGA, a fost obligat pârâtul la admiterea cererii de plată a reclamantului pentru suma de 40.000 de euro, în echivalent în RON la data plăţii efective, cu titlu de daune morale, s-au respins restul pretenţiilor reclamantului şi a fost obligat pârâtul la pentru plata către reclamant a sumei de 500 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1586 din 24 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal (veche), pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În contextul prezentării situaţiei de fapt expusă şi prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond, recurentul-pârât a precizat că îşi menţine apărările formulate în faţa primei instanţe, susţinând, în esenţă, că Fondul de Garantare a Asiguraţilor este o persoana juridica de drept public, conform art. 1 din Legea nr. 213/2015, iar Legea nr. 213/2015, respectiv Norma ASF nr. 16/2015, care reglementează procedurile de administrare şi de utilizare a resurselor financiare ale fondului de garantare, precum şi procedura şi condiţiile de efectuare a plăţilor din disponibilităţile acestuia. Aşadar, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a adoptat, prin Decizia nr. 142/26.05.2016, procedura de soluţionare pe cale amiabila a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese adoptând criterii proprii de determinare a unor praguri valorice, pentru a-se evita săvârşirea unor discriminări intr-un domeniu atat de sensibil, in care nu exista criterii legale de individualizare a sumelor acordate, cu atat mai mult cu cat Fondul de Garantare a Asiguraţilor gestionează fonduri publice care trebuie repartizate cu toata responsabilitatea pe care situaţia o impune.

In vederea respectării principiului egalităţii de tratament in procesul de soluţionare a pretenţiilor de despăgubire formulate de către părţile vătămate/civile pentru prejudiciul moral suferit in urma accidentelor de circulaţie produse de către asiguraţii B. S.A., despăgubirile cuvenite creditorilor de asigurări, ca urmare a unor vătămări corporale sau decese, sunt stabilite având in vedere procedura de soluţionare a pretenţiilor izvorand din vătămări corporale sau decese adoptata in cadrul FGA, raportat la jurisprudenta in materie si practica societăţii de asigurări. In cadrul procedurii de soluţionare a pretenţiilor izvorand dm vătămări corporale sau decese, au fost stabilite criterii determinante in cazul vătămărilor corporale, fiind stabilite praguri valorice in funcţie de gravitatea vătămării si numărul de zile de îngrijiri medicale. Pentru situaţiile in care despăgubirile sunt solicitate ca urmare a unui deces, la stabilirea despăgubirilor sunt avute in vedere valorile medii precizate in Ghidul FPVS, raportat la gradul de rudenie al petentei cu persoana decedata.

Astfel, Fondul de Garantare a Asiguraţilor se va raporta la consecinţele negative suferite de victima atat pe plan fizic cat si psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecinţe, in măsura in care i-a fost afectata situaţia familiala, sociala, profesionala. In analizarea cererii de plata a petentului, se vor stabili despăgubirile intr-o măsura in care sa nu se ajungă la o imbogatire fara just temei a petentei, cu individualizarea daunelor morale prin raportare la circumstanţele concrete ale producerii evenimentelor.

Enunţând dispoziţiile art. 50 din Norma A.S.F. nr. 23/2014, în forma în vigoare la data emiterii poliţei RCA, a considerat recurentul ca problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea ori suferinţa psihica incercata de cel care le pretinde. Aceasta presupune o apreciere si evaluare complexă a aspectelor in care prejudiciile produse se exteriorizează si pot fi astfel supuse puterii de apreciere. Daunele morale nu reprezintă preţul plătit pentru suferinţele psihice care sunt inestimabile, ci reprezintă o reparaţie simbolica, stabilita din perspectiva consecinţelor in planul vieţii personale si sociale. Prin urmare, chiar daca valorile morale nu pot fi evaluate pecuniar, atingerile aduse acestora imbraca forme concrete de manifestare, având posibilitatea de a aprecia intensitatea si gravitatea lor si de a stabili daca si in ce cuantum, o suma de bani este potrivita pentru a repara prejudiciul moral produs.

Aşadar, pârâtul trebuie sa aprecieze corespunzător sumele ce urmează a se acorda cu titlu de daune morale astfel incat acestea sa reprezinte o justa compensaţie si nu o imbogatire fara justa cauza, cu analiza jurisprudentei locale/nationale/instituţionale si sa acorde sume similare.

Mai mult decât atat, suma solicitata nu constituie o creanţa certa, lichida si exigibila pe care sa o fi diminuat, suma datorata cu titlu de daune materiale trebuie cuantificata corespunzător documentelor justificative depuse si care au legătura directa cu vătămarea suferita, iar suma datorata cu titlu de daune morale trebuie cuantificata in lipsa oricăror criterii legale si asigurând respectarea principiului nediscriminarii celorlalţi creditori de asigurare, in acest proces de cuantificare fiind imperios necesara respectarea principiului proporţionalitatii. În acest sens, despăgubirile nu trebuie sa reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului si nici venituri nejustificate pentru victime.

În prezenta speţă, având in vedere faptul ca nu exista criterii legale de determinare a sumelor datorate cu titlu de daune morale pentru vătămări corporale, pârâtul a avut in vedere următoarele aspecte: petentul a necesitat spre vindecare 75 de zile de îngrijiri medicale, conform certificat medico-legal, care prezintă diagnosticul detaliat, precum şi faptul că, în opinia sa, leziunile suferite, prin ele insele, nu au pus in pericol viata victimei; petentului nu i-a fost afectata capacitatea de munca; petentul nu a fost încadrat in grad de handicap, respectiv vindecarea s-a făcut fara constituirea de sechele morfo-functionale; despăgubirea a fost cuantificata astfel: daune materiale: 0 RON; daune morale: 31.875 RON = 75 x 425 RON/zi de ingrijire medicala Total despăgubire = 31.875 RON.

Or, Fondul de Garantare a Asiguraţilor garantează plata creanţelor de asigurare in virtutea principiului protecţiei consumatorului produselor si serviciilor de asigurări, iar nu ca obligaţii proprii ale sale, obligaţia fiind născuta din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarului asigurării cu asigurătorul.

Fondul de Garantare a Asiguraţilor instrumentează dosarele de dauna, analizează cererile de plata si inscrisurile anexate acestora in conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Legea 213/2015 "in vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă."

De asemenea, art. 21 alin. (2) din Norma ASF nr. 16/2015 reiterează acest aspect si vine in completare "in vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea documentelor justificative anexate de petent în susţinerea cererii de plată, a dosarelor de daună şi a evidenţelor preluate de la asigurător, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare."

Recurentul-pârât a mai menţionat că, la data analizării cererii de plata, petentul in calitate de creditor de asigurare nu a atins plafonul de garantare prevăzut de lege, făcând trimitere la dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. e) coroborat art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015.

Totodată, FGA nu preia ope legis obligaţiile vreunui asigurător în faliment, ci are ca scop protejarea creditorilor de asigurare de ... consecinţele insolvenţei unui asigurător si FGA, tocmai pentru ca funcţionează in baza unor dispoziţii legale, invocate si de reclamant prin avocat, a analizat cererea si a aplicat întocmai dispoziţiile legale. Cererea de plata adresata FGA se face in baza dispoziţiilor Legii nr. 213/2015 si ale Normei 16/2015 a ASF si cererile de înscriere la masa credala a asigurătorului falit sunt supuse dispoziţiilor L 85/2014, invocând art. 2 alin. (3) din 1 213/2015. FGA nu este succesorul in drepturile si obligaţiile vreunui asigurător declarat in faliment, in acest caz, B. S.A. si nu datorează despăgubiri prin "efectul legii", asa cum a înţeles reclamantul.

În concluzie, raportat la numărul de 75 de zile de îngrijiri medicale, recurentul-pârât a susţinut că leziunile suferite, prin ele însele, nu au pus în pericol viaţa victimei, petentului nu i-a fost afectată capacitatea de muncă, acesta nefiind încadrat în grad de handicap, iar vindecarea s-a făcut fără constituirea de sechele morfo-funcţionale, solicitând instanţei de control judiciar să constate legalitatea deciziei contestate şi, în subsidiar, rejudecarea litigiului pe fond în echitate şi păstrând principiul proporţionalităţii şi a justului echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente circumstanţelor de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 27 ianuarie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 17 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de aceasta este nul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că prin cererea de plată nr. x/15.07.2016 adresată Fondului de Garantare a Asiguraţilor, reclamantul A. a solicitat plata sumei de 100.000 de euro cu titlu de daune morale, pentru repararea prejudiciului suferit în urma accidentului rutier din 17.06.2015, cauzat din culpa conducătorului autovehiculului cu nr. de înmatriculare DB - 08 - CDJ, asigurat RCA la S.C. B. S.A., conform poliţei de asigurare RCA nr. x.

Prin Decizia nr. 16104/30.07.2018, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a admis doar în parte cererea reclamantului, pentru suma de 31.875 RON daune morale, fiind respinse restul pretenţiilor.

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea parţială a Deciziei de respingere parţială a cererii sale de plată a despăgubirilor, admiterea cererii de despăgubire astfel cum aceasta a fost formulată de către reclamant, respectiv pentru suma de 100.000 euro, reprezentând daune morale ca urmare a propriei vătămări suferite în urma evenimentului rutier din data de 17.06.2015.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost admisă în parte, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor formulând critici întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.

Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat.

Or, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declaraţia scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurentul-pârât prezintă situaţia de fapt şi preia aceleaşi texte legale incidente raportului juridic de drept material invocate în apărările formulate în faţa instanţei de fond, fără însă să evidenţieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din motivele limitativ şi expres prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ. chiar dacă această normă a fost invocată expres de recurent.

Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere la apărările de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, ele reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.

În acest context, deşi aşa cum s-a relevat mai sus, recurentul-pârât a indicat expres art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva încălcării textelor de lege de drept material incidente în cauză, se reţine că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată şi dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textul de lege menţionat.

Înalta Curte reţine că sunt date în competenta instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente, cu referire directă în cauza de faţă la prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reţinute ca temei al recursului.

În aceste condiţii, instanţa de recurs nu este îndreptăţită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate.

Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că, în speţă, raportat la obiectul acţiunii, prin cererea de recurs, recurentul-pârât a făcut referire la scopul FGA, la procedura de instrumentare de către Fond a dosarelor de daună, la modul concret în care a calculat cuantumul daunelor morale, respectiv raportat la numărul de 75 de zile de îngrijiri medicale, susţinând că leziunile suferite, prin ele însele, nu au pus în pericol viaţa victimei, petentului nu i-a fost afectată capacitatea de muncă, acesta nefiind încadrat în grad de handicap, iar vindecarea s-a făcut fără constituirea de sechele morfo-funcţionale, solicitând instanţei de control judiciar să constate legalitatea deciziei contestate şi, în subsidiar, rejudecarea litigiului pe fond în echitate şi păstrând principiul proporţionalităţii şi a justului echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate.

Or, aceste aspecte au fost supuse în această formă controlului de legalitate în faţa primei instanţe, fiind analizate de către aceasta, astfel că prin reluarea aceloraşi argumente în cuprinsul cererii de recurs, nu se încearcă decât o efectuare a unei reaprecieri de către instanţa de control judiciar, vizând temeinicia sentinţei recurate, neconstituind, aşadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate.

Prima instanţă a reţinut caracterul întemeiat în parte al susţinerilor reclamantului, în ceea ce priveşte daunele morale, constatând, în esenţă, că " (...) este firesc ca, la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, Fondul de garantare a asiguraţilor să tină seama de criterii determinante, iar încadrarea pe praguri valorice, agreate printr-o procedura interna, are în vedere şi practica instanţelor de judecata in situaţii similare.

Astfel de proceduri interne erau folosite şi de asigurătorul B., sunt folosite şi de către lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanţa formulate si depuse de către creditori pentru înscrierea la masa credală, având ca scop soluţionarea transparenta, rapida si echitabila a cererilor de despăgubire formulate de creditori, pe cale amiabilă, iar în caz de litigiu, având în vedere gradul ridicat de generalitate al statisticilor, revine instanţei de judecată sarcina de a stabili cuantumul prejudiciului, în condiţii de contradictorialitate şi nemijlocire, în funcţie de circumstanţele specifice ale fiecărei cauze. (...)"

Prin urmare, instanţa de fond a reţinut şi că "la evaluarea prejudiciului moral suferit, trebuie luate în calcul o serie de elemente, a căror importanţă şi/sau pondere poate să difere de la persoană la persoană, astfel încât raportarea rigidă la un "mercurial" al valorilor medii pentru daunele ce se acordă doar orientativă. (...), în considerarea acestor elemente, raportarea simplistă a FGA strict la numărul de zile de îngrijiri medicale induce instanţei concluzia nelegalităţii deciziei.

Conform prevederilor art. 1387 alin. (1) C. civ., în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală şi, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale celui păgubit, precum şi orice alte prejudicii materiale, iar potrivit art. 1391 alin. (1) C. civ., în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. (...)

În evaluarea suferinţei fizice şi psihice generate de accidentul căruia i-a fost victimă, instanţa va avea în vedere atât raportul de expertiză medico-legală, foarte detaliat, cu referiri la celelalte acte medicale, ale căror concluzii şi statuări le integrează, coroborate cu evaluarea logică şi firească a efectelor unor astfel de traumatisme şi intervenţii subsecvente, pe care instanţa este în măsură să o realizeze in abstracto, cât şi depoziţia martorului C. . (. . . . . . . . . .)

Raportat la întreg materialul probator al dosarului, care relevă dimensiunile şi faţetele prejudiciului moral al reclamantul, precum: suferinţele fizice provocate, trauma fizică şi psihică suferită, dificultatea recuperării dar şi a traiului zilnic, incapacitatea temporară de a munci, cu consecinţe serioase asupra situaţiei sale financiare, urmată de schimbarea tipului muncii, dintr-o muncă activă într-una pasivă, de simplă supraveghere, tristeţea şi angoasa care îl stăpânesc în prezent urmare a celor întâmplate.

Este adevărat că nu există un sistem care să repare pe deplin daunele morale constând din dureri psihice, întrucât plata unei sume de bani abia dacă poate aduce victimei unele alinări sau satisfacţii. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte.

În schimb, se poate acorda victimei o sumă cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenţă, poate fi o sumă de bani, care îi permite să atenueze, prin anumite avantaje, rezultatul prejudiciabil al faptei ilicite. De aceea, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare." (...)

Prin urmare, recurentul-pârât nu a formulat nici o critică concretă de nelegalitate în privinţa motivării reţinute, nearătând modul în care au fost interpretate sau aplicate greşit prevederile legale incidente în cauză, ori regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate, criticând cuantumul daunelor morale, care astfel cum s-a reţinut anterior reprezintă o chestiune de temeinicie, iar nu de legalitate a hotărârii, recurentul-pârât urmărind în realitate prin prezenta cale de atac o reevaluare de către instanţa de recurs a acestui cuantum.

Aşa fiind, instanţa de control judiciar constată că aspectele reţinute de către instanţa de fond în justificarea soluţiei de anulare partială a Deciziei nr. 16104/30.08.2019 nu au fost contestate, pe calea recursului, de către pârât.

Din această perspectivă, aşa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural şi, ca atare, nu satisface exigenţele pentru validarea sa.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere şi faptul că, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C.prov.civ., va constata nulitatea recursului declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1586 din 24 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal (veche). Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.