Nullity of cassation appeal for failure to articulate grounds of unconstitutionality
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice definitively declared null and void the appellant's appeal against the May 12, 2021 decision that had dismissed his request to refer a question of unconstitutionality to the Constitutional Court. The dispute arose from a civil/administrative case where the initial proceedings and subsequent appeals were dismissed for lack of stamp duty, leading the appellant to file an exception of unconstitutionality against specific provisions of Emergency Governmental Ordinance No. 80/2013; the lower instance had rejected this exception as inadmissible because it lacked the necessary connection to the main subject matter. Relying on Articles 486 and 489 of the Civil Procedure Code, the Court held that the appeal was null because the appellant failed to articulate specific grounds for cassation as required by Article 488, merely claiming procedural irregularities and lack of jurisdiction without substantively developing the legal arguments or challenging the specific reasoning of the appealed decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 248 C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to articulate grounds of unconstitutionality: The dispute arose from a civil/administrative case where the initial proceedings and subsequent appeals were dismissed for lack of stamp duty, leading the appellant to file an exception of unconstitutionality against specific provisions of Emergency Governmental Ordinance No. 80/2013; the lower instance had rejected this exception as inadmissible because it lacked the necessary connection to the main subject matter. Relying on Articles 486 and 489 of the Civil Procedure Code, the Court held that the appeal was null because the appellant failed to articulate specific grounds for cassation as required by Article 488, merely claiming procedural irregularities and lack of jurisdiction without substantively developing the legal arguments or challenging the specific reasoning of the appealed decision.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to establish the legal foundation for the decision on the nullity of the appeal.
Main ground for the verdict, cited to declare the appeal null due to a lack of specific grounds for cassation.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 16.01.2017, sub nr. x/2014 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, să se constate lipsa răspunsului pârâtului la petiţia formulată de reclamant în data de 29.06.2016, să se dispună sancţionarea disciplinară a funcţionarilor responsabili, prezentarea de către pârât a copiilor de pe competenţele profesionale a celor 22 de persoane din cadrul IGSU şi anularea sesiunilor de examen din data de 21-22.06.2016.1.2.
1.2. Prin încheierea de şedinţă din data de 30 mai 2017, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de recuzare a domnului judecător B. formulată de reclamantul A..
Prin sentinţa civilă nr. 94 din data de 28 iunie 2017, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
1.3. Împotriva încheierii de şedinţă din data de 30 mai 2017 şi a sentinţei nr. 94 din 28 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., pentru încheiere, şi art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 6 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 2549 din 16 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A..
Împotriva Deciziei nr. 2549 din 16 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020.
2. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale
În cursul soluţionării contestaţiei în anulare, contestatorul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, apreciind că textul acestui articol încalcă dispoziţiile Constituţiei României.
Pentru soluţionarea cererii contestatorului de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, s-a format dosarul asociat nr. x/2020
3. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs
Prin încheierea din 12 mai 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte a respins cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalite a art. 39 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, ca inadmisibilă.
A reţinut instanţa, în esenţă, în raport cu circumstanţele cauzei, în care atât recursul, cât şi contestaţia în anulare au fost anulate ca netimbrate, urmare a admiterii excepţiei lipsei timbrajului, că nu este îndeplinită cerinţa legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
4. Recursul formulat împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale
Împotriva acestei încheieri, petentul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, solicitând casarea hotărârii recurate.
A arătat recurentul că nu a fost respectată procedura impusă de prevederile art. 29 alin. (2), (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992, completul de judecată care a soluţionat cererea de sesizare neavând competenţa de a răspunde la excepţia de neconstituţionalitate invocată, întrucât cererea era ataşată altui înscris care a fost considerat reexaminare taxă judiciară de timbru.
5. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului ridicată din oficiu.
Astfel, instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
5.1. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).
Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
5.2. Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recurentul A. nu a înţeles să invoce niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar cererea sa de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.
Recurentul s-a mărginit la a susţine că nu ar fi fost respectată procedura impusă de art. 29 alin. (2), (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992, şi că nu avea competenţă de a soluţiona cererea de sesizare completul care a pronunţat încheierea recurată.
Or, excepţia de neconstituţionalitate a fost formulată de recurent prin notele scrise depuse în Dosarul nr. x/2020, având ca obiect contestaţie în anulare, dosar aflat pe rolul completului care a soluţionat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Urmare a invocării acestei excepţii, a fost format dosarul asociat, nr. x/2020, potrivit art. 148 alin. (12) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe rolul aceluiaşi complet, învestit cu soluţionarea contestaţiei în anulare.
În ceea ce priveşte soluţia asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, recurentul nu a formulat nicio critică.
Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei, astfel că lipsa motivării atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
5.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 12 mai 2021a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în Dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea greferi instanţei.