Nullity of appeal for lack of legal motivation in challenge to unconstitutionality exception rejection

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 16.01.2017, sub nr. x/2014 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, să se constate lipsa răspunsului pârâtului la petiţia formulată de reclamant în data de 29.06.2016, să se dispună sancţionarea disciplinară a funcţionarilor responsabili, prezentarea de către pârât a copiilor de pe competenţele profesionale a celor 22 de persoane din cadrul IGSU şi anularea sesiunilor de examen din data de 21-22.06.2016.1.2.

1.2. Prin încheierea de şedinţă din data de 30 mai 2017, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de recuzare a domnului judecător B. formulată de reclamantul A..

Prin sentinţa civilă nr. 94 din data de 28 iunie 2017, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

1.3. Împotriva încheierii de şedinţă din data de 30 mai 2017 şi a sentinţei nr. 94 din 28 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., pentru încheiere, şi art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 6 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 2549 din 16 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A..

Împotriva Deciziei nr. 2549 din 16 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020.

2. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

În cursul soluţionării contestaţiei în anulare, contestatorul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii", considerând că textul menţionat încalcă dispoziţiile din Constituţia României.

Pentru soluţionarea cererii contestatorului de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, s-a format dosarul asociat nr. x/2020

3. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs

Prin încheierea din 12 mai 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte a respins cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalite a art. 486 alin. (3) C. proc. civ., ca inadmisibilă.

A reţinut instanţa, în esenţă, în raport cu circumstanţele cauzei, în care atât recursul, cât şi contestaţia în anulare au fost anulate ca netimbrate, urmare a admiterii excepţiei lipsei timbrajului, că nu este îndeplinită cerinţa legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

4. Recursul formulat împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, solicitând casarea hotărârii recurate.

A arătat recurentul că nu a fost respectată procedura impusă de prevederile art. 29 alin. (2), (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992, care impun instanţei obligaţia de a răspunde la o excepţie de neconstituţionalitate ca o garanţie în plus a liberului acces la justiţie.

A arătat că, prin înscrisul depus la 12.05.2020, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 138/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, iar completul de judecată a refuzat nejustificat a răspunde la invocarea acestei excepţii de neconstituţionalitate.

5. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului ridicată din oficiu.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

5.1. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

5.2. Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recurentul A. nu a înţeles să invoce niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar cererea sa de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

Recurentul s-a mărginit la a susţine că nu ar fi fost respectată procedura impusă de art. 29 alin. (2), (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992, şi că, prin înscrisul depus la termenul din 12 mai 2021, ar fi invocat o altă excepţie de neconstituţionalitate, a art. 23 alin. (6) din Legea nr. 138/1997.

Or, în dosarul asociat, format, conform art. 148 alin. (12) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a invocării de către contestatorul A. a excepţiei de neconstituţionalite a art. 486 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a avut a analiza şi a soluţiona cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 486 alin. (3) C. proc. civ., aspect asupra căruia recurentul nu a formulat nicio critică de nelegalitate.

Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei, astfel că lipsa motivării atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

5.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 12 mai 2021a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în Dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea greferi instanţei.