Nullity of civil appeal for failure to specify cassation grounds and lack of statutory basis for unconstitutionality challenge against a government decree

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea atacată

1.1. Prin sentinţa civilă nr. 261/CA din 3 august 2020, Tribunalul Satu Mare a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca şi excepţia decăderii din dreptul de a promova acţiune, invocată de către pârâta ANAF.

A respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ formulată de S.C. A. S.R.L., B. şi C. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, având ca obiect obligarea pârâtei ANAF să respecte prevederile din Dosarul tehnic pentru fabricarea D. şi a palincii, cu privire la posibilitatea folosirii butoaielor din lemn în procesul tehnologic ca parte integrantă din acesta, respectiv să aplice un tratament unitar în ce priveşte regimul de lucru în fabricarea produselor din categoria băuturilor tradiţionale, rachiuri din fructe, atât la fabricarea lor în antrepozite fiscale, cât şi pentru consumul propriu.

1.2. Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii B. şi C., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 05.10.2020.

În cursul soluţionării recursului, recurenţii au solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a pct. 30 din Subsecţiunea a 3-a din H.G. nr. 1/2016.

Prin decizia civilă nr. 345 din 26 aprilie 2021, Curtea de Apel Oradea a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate formulată de recurenţii B. şi C..

A respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, formulată de recurenţi.

A admis excepţia tardivităţii formulării recursului şi a respins ca tardiv recursul formulat de S.C. A. S.R.L..

A respins ca nefondat recursul formulat de recurenţii-reclamanţi B. şi C. împotriva sentinţei nr. 261 din 3 august 2020 pronunţate de Tribunalul Satu Mare, pe care a menţinut-o în totul.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei decizii, sub aspectul soluţiei de respingere a sesizării Curţii Constituţionale, recurenţii-reclamanţi B. şi C. au formulat recurs, solicitând casarea parţială a deciziei şi, în rejudecare, sesizarea Curţii Constituţionale cu cererea de neconstituţionalitate a textelor invocate.

Au susţinut recurenţii că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv excepţia a fost ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti naţionale, excepţia are ca obiect o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, excepţia are ca obiect dispoziţii care nu au fost declarate neconstituţionale, excepţia are ca obiect dispoziţii legale care au legătură cu soluţionarea cauzei şi excepţia este motivată.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata Administraţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi nemotivat.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului ridicată din oficiu.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

4.1. Din lecturarea susţinerilor recurenţilor, rezultă că aceştia nu au evidenţiat niciun element de nelegalitate a deciziei atacate care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de procedura civilă.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea recurenţilor B. şi C. de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

Recurenţii s-au limitat la a susţine că ar fi îndeplinite condiţiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, fără, însă, a invoca niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la soluţia instanţei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi nici nu au combătut în niciun fel considerentele instanţei.

Or, instanţa a reţinut neîndeplinirea condiţiei prevăzute de articolul menţionat, respectiv ca obiectul sesizării Curţii Constituţionale să fie reprezentat de o lege, o ordonanţă sau o dispoziţie din acestea, de vreme ce recurenţii-reclamanţi au solicitat sesizarea instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii dintr-o hotărâre de guvern, H.G. nr. 1/2016.

Astfel, Înalta Curte constată că recurenţii nu şi-au circumstanţiat în niciun mod criticile, în sensul invocării unuia dintre cazurile prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar alegaţiile lor nu combat în niciun fel legalitatea hotărârii ce face obiectul căii de atac.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de recurenţii-reclamanţi B. şi C. împotriva Deciziei nr. 345 din 26 aprilie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.