Hunting fund assignment contract upheld: Ministry refusal reversed on statutory analogy.

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cadrul procesual. Obiectul acţiunii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.09.2018, reclamanţii Ocolul Silvic Răşinari RA şi Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv "Valea Ştezii" au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Garda Forestieră Braşov (în calitate de succesoare a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Braşov), obligarea administratorului fondului cinegetic naţional să avizeze contractul de cesiune nr. x din 29.06.2018 având ca obiect fondul cinegetic nr. 12 Răşinari şi, pe cale de consecinţă, obligarea administratorului fondului cinegetic să încheie actul adiţional la contractul de gestionare a fondului cinegetic nr. 24/24.06.2011 prin care să fie schimbat titularul de contract cedent Ocolul Silvic Răşinari RA şi înlocuit cu Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv Valea Ştezii în calitate de cesionar.

Prin cererea precizatoare, depusă la data de 16.10.2018, reclamanţii au arătat că pârâtul de rang I pe care înţeleg să-l cheme în judecată este Ministerul Apelor şi Pădurilor, întrucât fostul Minister al Mediului, Apelor şi Pădurilor s-a divizat.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 101 din 18 aprilie 2019, Curtea a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanţi, a obligat pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor să avizeze contractul ce cesiune nr. x din 29.06.2018 dintre cele două reclamante având ca obiect fauna cinegetică din fondul de vânătoare 12 Răşinari.

A obligat pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor să încheie act adiţional la contractul de gesionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 12 Răşinari, judeţul Sibiu, nr. 24/24.06.2011 prin care să fie înlocuit gestionarul iniţial, Ocolul Silvic Răşinar RA, cu gestionarul cesionar, Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv "Valea Ştezii".

3. Cererile de recurs

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Garda Forestieră Braşov.

3.1. Recurentul-pârât Ministerul Apelor şi Pădurilor a invocatul motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamanţilor, în integralitate, ca neîntemeiată.

A susţinut recurentul că dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 407/2006 permit cesiunea contractelor de gestionare doar atunci când calitatea de cedent o are asociaţia de vânătoare şi, pe cale de consecinţă, nu se poate atribui acelaşi drept unei alte entităţi, al cărei regim juridic este distinct de cel al asociaţilor de vânătoare.

Gestionarul fondului cinegetic a cărui cesiune se doreşte este Ocolul Silvic Răşinari RA, entitate care, conform articolului menţionat, nu poate avea calitatea de cedent.

Nu pot fi acceptate reţinerile primei instanţe care încearcă a conferi legalitate acţiunii formulate prin raportare la prevederile C. civ. atât timp cât Legea nr. 407/2006 reprezintă cadrul special în acest domeniu şi reglementările ei sunt lipsite de echivoc.

Astfel, în cauză, legea limitează posibilitatea cesionării contractelor de cesiune a fondurilor cinegetice cu excepţia situaţiei în care această operaţiune juridică este făcută de către o asociaţie de vânătoare şi cu respectarea anumitor condiţii.

Nu poate fi primit raţionamentul instanţei care a interpretat eronat art. 9 alin. (5) din Legea nr. 407/2006, ignorând din interpretare argumentul per a contrario, prin a cărui aplicare concluzia corectă este că, în condiţiile în care textul de lege invocat reglementează posibilitatea cesionării de către asociaţiile de vânătoare, se poate deduce că ceilalţi gestionari de fonduri recunoscuţi ca atare de legea cinegetică nu au posibilitatea cesionării de contracte de gestionare către alţi gestionari licenţiaţi.

Ocolul Silvic Răşinar RA, neavând calitatea impusă de legea specială, de asociaţie de vânătoare, nu poate avea calitatea de gestionar cedent, astfel că refuzul acordării avizului pentru operaţiunea juridică solicitată este pe deplin întemeiat.

Prin urmare, nu poate fi obligat să acorde avizul pentru încheierea contractului de cesiune între cele două intimate şi, implicit, să încheie acte adiţionale la contractul de gestiune nr. x/29.06.2018 şi să încheie actul adiţional la contractul de gestionare a fondului cinegetic nr. 24/24.06.2011, prin care să fie înlocuit gestionarul cedent Ocolul Silvic Răşinari RA cu gestionarul cesionar Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv "Valea Ştezii".

3.2. Recurenta-pârâtă Garda Forestieră Braşov a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului cu consecinţa respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi Ocolul Silvic Răşinari RA şi Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv "Valea Ştezii" au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia tardivităţii recursurilor formulate de recurenţii-pârâţi.

Pe fond, au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

5. Soluţia instanţei de recurs

5.1. Înalta Curte, referitor la recursul pârâtei Garda Forestieră Braşov, urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului.

Deşi s-a pus în vedere recurentei-pârâte, prin adresa instanţei din 03.03.2021, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, aceasta, până la data termenului de judecată, nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Potrivit art. 33 din aceeaşi ordonanţă, taxele de timbru se plătesc anticipat.

Conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Prin urmare, Înalta Curte va anula recursul formulat de pârâta Garda Forestieră Braşov, ca netimbrat.

5.2. Referitor la excepţia tardivităţii recursurilor pârâţilor invocată de intimaţii-reclamanţi prin întâmpinare, Înalta Curte va analiza excepţia doar în ceea ce priveşte pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, asupra recursului Gărzii Forestiere Braşov având prioritate aspectul timbrajului menţionat mai sus.

Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond a fost comunicată recurentului Ministerul Apelor şi Pădurilor la data de 19.06.2019, conform dovezii de înmânare aflate la dosar de fond. Cererea de recurs a fost depusă la instanţa de fond la data de 04.07.2019, prin poştă electronică, după cum rezultă din viza instanţei aplicate pe cerere, aflată la dosar de recurs.

Prin urmare, recursul a fost formulat cu respectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii de fond, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit la data de 05.07.2019.

Astfel, excepţia tardivităţii formulării recursului pârâtului Ministerul Apelor şi Pădurilor, invocată prin întâmpinarea intimaţilor-reclamanţi, urmează a fi respinsă.

5.3. Asupra recursului Ministerului Apelor şi Pădurilor, analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte apreciază că este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurentul-pârât apreciază că prima instanţă ar fi interpretat eronat dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic (în forma în vigoare în perioada de referinţă), potrivit cărora,

"(5) Asociaţiile de vânătoare care au în gestiune fonduri cinegetice pot face, de comun acord, schimb de gestiuni ori cesionări de contracte de gestionare către alţi gestionari licenţiaţi, cu avizul administratorului fondului cinegetic naţional. Schimbul sau cesionarea se realizează cu păstrarea clauzelor cuprinse în contractele iniţiale, modificându-se doar titularii de contracte prin acte adiţionale încheiate între administrator şi gestionarii în cauză."

Instanţa de control judiciar reţine că, având în vedere principiul general de drept potrivit căruia o normă juridică trebuie interpretată în sensul său pozitiv, generator de efecte juridice, modalităţile juridice de interpretare a unei norme legale trebuie să aibă în vedere nu numai litera, ci şi spiritul legii, astfel încât rezultatul aplicării practice a normei juridice să fie cât mai aproape de finalitatea urmărită de legiuitor, care nu poate fi prezumat ab initio că îşi exercită rolul de legiferare în sensul negării drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Din tăcerea legii nu se poate deduce, cu puterea evidenţei, că legiuitorul a înţeles neapărat, în caz contrar celui reglementat, să dea o soluţie contrară celei prevăzute de lege, pentru că limitarea unor drepturi civile printr-o lege specială este posibilă, însă o asemenea menţiune trebuie cuprinsă în mod expres si implicit în lege, neputând fi subînţelesă printr-o interpretare extensivă a legii.

Legea nr. 407/2006, când a legiferat categoriile de persoane juridice care pot avea calitate a de gestionari de fond de vânătoare nu a urmărit avantajarea uneia sau a alteia din aceste categorii si nici nu a dorit să limiteze drepturile civile ale acestora.

Astfel, interpretând art. 9 alin. (5), anterior citat, prin analogie, sintetizat în adagiul ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet (unde este aceeasi ratiune a legii, acolo trebuie aplicata aceeasi dispozitie a legii), în condiţiile în care posibilitatea de a ceda contractul nu a fost interzisă în mod expres celorlalţi gestionari, aceştia păstrează posibilitatea de a cesiona contractul similar ca şi asociaţiile de vânătoare.

De asemenea, mai reţine Înalta Curte că, potrivit art. 1 lit. p) din Legea nr. 407/2006, gestionarul de fond cinegetic este persoana juridică română care a fost licenţiată în condiţiile legii şi căreia i se atribuie în gestiune fauna de interes cinegetic din cuprinsul unui fond de vânătoare.

Conform art. 7 din acelaşi act normativ, "Categoriile de gestionari care pot încheia contracte de gestionare a faunei cinegetice sunt următoarele:

a) organizaţiile vânătoreşti;

b) administratorul pădurilor proprietate publică a statului;

c) administratorii pădurilor proprietate privată;

d) administratorii pădurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale;

e) instituţiile publice care au ca obiect de activitate cercetarea ştiinţifică;

f) instituţiile de învăţământ care au ca discipline de studiu vânatul şi vânătoarea;

g) Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", pentru fondul cinegetic Scroviştea din judeţul Ilfov."

Prin urmare, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale anterior citate, rezultă că Ocolul Silvic Răşinari RA putea încheia contractul de cesiune a fondului cinegetic de vânătoare 12 Răşinari, refuzul recurentului-pârât fiind unul nejustificat.

Nu în ultimul rând, în sensul celor arătate mai sus, Înalta Curte apreciază că este demn de reţinut şi faptul că, alin. (5) al art. 9 din Legea nr. 407/2006 a fost modificat prin Legea nr. 13/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 407/2006 a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic, în prezent având următorul conţinut:

"(5) Gestionarii fondului cinegetic, cu excepţia regiilor publice de stat care au în gestiune fonduri cinegetice, pot face, de comun acord, schimb de gestiuni ori cesionări de contracte de gestionare către alţi gestionari licenţiaţi, cu avizul administratorului fondului cinegetic naţional. Schimbul sau cesionarea se realizează cu păstrarea clauzelor cuprinse în contractele iniţiale, modificându-se doar titularii de contracte prin acte adiţionale încheiate între administrator şi gestionarii în cauză.".

Pentru considerentele expuse, reţinând că soluţia primei instanţe reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului formulat de recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor invocată de intimaţii-reclamanţi Ocolul Silvic Răşinari S.A. şi Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv "Valea Ştezii".

Anulează recursul formulat de recurenta-pârâtă Garda Forestieră Braşov împotriva sentinţei nr. 101 din 18 aprilie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Respinge recursul formulat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.