Quantum of moral damages for bodily injury: statutory absence of fixed criteria and judicial application of equity

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată, la data de 26.10.2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 17326/18.10.2018 emise de pârât şi obligarea acestuia la plata sumei de 450.000 RON cu titlu de daune morale.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1570 din 23 aprilie 2019, Curtea a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

2. Calea de atac exercitată

2.1. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii recurate şi obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata despăgubirilor în cuantum de 450.000 RON cu titlu de daune morale.

2.2. În argumentarea recursului se arată, în esenţă, că la aprecierea daunelor morale instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 13 alin. (3), (15) alin. (2) şi 18 din Legea nr. 213/2015, precum şi a dispoziţiilor art. 50 din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, care stabilesc că "la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: 1. În caz de vătămare corporală: (..) f) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România", context în care arată că suma de 112.500 RON acordată de FGA cu titlu de daune morale nu acoperă durerile fizice cauzate prin accident şi resimţite pe toată perioada celor 150 de zile de îngrijiri medicale şi nici trauma psihică suferită şi care a dus la alterarea calităţii vieţii sale.

De asemenea, arată că a fost diagnosticat cu impotenţă funcţională pentru care s-a procedat la scurtarea cu 3 cm a membrului inferior stâng, aspect care îi conferă un handicap şi o infirmitate fizică pe viaţă, chiar dacă acest aspect nu este menţionat în certificatul medico-legal. Ca atare, la stabilirea globală a prejudiciului moral trebuia observat că în urma leziunilor suferite este irecuperabil şi nu va mai fi niciodată aceeaşi persoană, fiind şi în prezent imobilizat la pat, fapt ce amplifică sentimentul de depresie şi umilinţă în care se află, aşa încât trebuia luat în considerare prejudiciul de agrement produs prin faptul că a fost privat pentru totdeauna de o viaţă normală şi de capacitatea de auto-îngrijire, necesitând mila şi sprijinul altora pentru a supravieţui, precum şi faptul că, din punct de vedere psihoemoţional, manifestă şi în prezent anxietate, depresie, şi afectarea majoră a funcţionării sociale.

În ceea ce priveşte criteriile utilizate de intimată la stabilirea despăgubirilor, arată că procedura intimatei este exclusiv o procedura internă utilizată pentru soluţionarea amiabilă a dosarelor de daună, instanţa nefiind ţinută de această practică a fostului asigurător, întrucât potrivit Legii 136/1995 privind asigurările, daunele morale se stabilesc pe baza legislaţiei şi jurisprudenţei din România.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata nu a depus întâmpinare, însă prin concluziile orale formulate de consilierul juridic a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece nu există o practică unitară în România privind cuantumul daunelor morale.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis în sensul şi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, instanţa de fond a considerat ca fiind corect cuantumul daunelor morale stabilite prin decizia administrativă atacată, prin raportare la dispoziţiile art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma A.S.F. nr. 23/2014 şi soluţiile instanţelor judecătoreşti invocate de către reclamant.

Înalta Curtea reţine că în legislaţia internă nu a fost elaborat niciun act normativ care să prevadă, în concret, criterii legale de determinare a despăgubirilor morale, astfel că reperul pentru stabilirea acestora este jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti şi principiile care s-au degajat pe această cale.

În acest mod, daunele morale se stabilesc prin apreciere în urma aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, etc. Toate aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs.

Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despăgubiri implică, fără îndoială, şi o doză de aproximare, însă instanţele trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei. Altfel spus, criteriul fundamental în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea.

În speţă, prejudiciul moral invocat de către reclamant se circumscrie prejudiciului legat de suferinţele fizice şi psihice produse în perioada traumatică şi a celei ce a urmat după accident, prejudiciului de agrement din perioada de imobilizare, prejudiciului estetic produs de mersul şchiopătat, prejudiciului psihoemoţional decurgând din schimbarea condiţiilor de viaţă în perioada traumatică până la stabilizare şi în continuare.

Faţă de cuantumul despăgubirilor stabilite prin decizia atacată, Înalta Curte reţine că, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale, la natura şi tipul leziunilor produse şi la faptul că starea sănătăţii reclamantului este în continuare precară, suma acordată de pârât acestuia cu titlu de daune morale este prea mică, atât faţă de circumstanţele concrete ale situaţiei de fapt dovedită în cauză, cât şi faţă de practica instanţelor judecătoreşti în materie.

Astfel, din conţinutul hotărârilor judecătoreşti exemplificate în cererea de chemare în judecată şi în cererea de recurs, respectiv sentinţa civilă nr. 1058/20.04.2016 pronunţată de Tribunalul Ilfov, rămasă definitivă, decizia civilă nr. 852/2016 şi decizia civilă nr. 266/2014 ale Curţii de Apel Bucureşti, se constatată că daunele morale solicitate pentru vătămările corporale produse prin accidente de circulaţie au fost cuantificate la 210.000 RON pentru 50-55 zile de îngrijiri medicale, la 100.000 RON pentru 70-80 de zile de îngrijiri medicale şi la 300.000 RON pentru 90-100 de zile de îngrijiri medicale.

În acest context, faţă de circumstanţele concrete ale cauzei şi de aspectele analizate anterior, Înalta Curte apreciază că un cuantum al daunelor morale de 200.000 RON pentru recurentul-reclamant, reprezintă o reparaţie echitabilă şi efectivă, fără a conduce la o îmbogăţire fără justă cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de recurentul A. şi, rejudecând, va admite în parte acţiunea, urmând a se anula în parte decizia administrativă atacată şi a se obliga pârâtul să emită o nouă decizie prin care să plătească reclamantului suma de 200.000 RON, cu titlu de daune morale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 1570 din 23 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite în parte acţiunea reclamantului A..

Anulează Decizia nr. 17326/18.10.2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Obligă pârâtul să emită o nouă decizie prin care să plătească reclamantului suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.