Casco theft claim denial based on failure to replace vehicle locks after key loss and requirement for original registration documents

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.06.2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 14616/17.05.2018 emise de pârât şi obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care să admită cererea de plată formulată pentru suma de 143.781,00 RON, reprezentând contravaloarea vehiculului B., proprietatea A., asigurat cu poliţa Casco x emisă de Societatea de asigurare-C. S.A., ca urmare a survenirii riscului asigurat, constând în furtul autovehiculului, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1016 din 15 martie 2019, Curtea a respins cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii introductive de instanţă.

Referitor la cele reţinute de prima instanţă, în sensul că nu ar fi respectat prevederile art. 4.16 din condiţiile de asigurare, că nu ar fi procedat la schimbarea încuietorilor, ci la recodarea cheilor rămase în posesia sa şi a încuietorilor, a susţinut recurenta că această clauză îşi găseşte raţiunea doar din prisma prevenirii posibilităţii pătrunderii în autovehicul.

Or, la data la care s-a pierdut cheia autovehiculului, a luat legătura cu reprezentanţa B. din Szeged cu solicitarea recodificării încuietorilor şi cheilor rămase şi s-a procedat la recodarea tuturor celorlalte chei şi a încuietorilor, accesul în autovehicul nemaiputându-se realiza decât cu cheile recodate, fiind exclusă posibilitatea de a avea acces la vehicul cu cheia pierdută anterior.

În aceste condiţii, prevederile din condiţiile generale invocate de FGA nu sunt aplicabile, întrucât însăşi raţiunea introducerii acestei clauze nu mai subzistă de la momentul recodificării cheilor şi înlăturării oricărui risc. Astfel, nu se mai poate invoca şi reţine, în mod legitim, incidenţa vreunei clauze de excludere de la plata despăgubirii cuvenite pentru acest considerent.

A admite contrariul, ar presupune să se dea eficienţă unui formalism exagerat, în care nu ar conta diligenţele asiguratului în vederea remedierii situaţiei ivite în sensul recodificării cheilor şi a încuietorilor, cu eliminarea accesului la vehicul cu cheia pierdută şi a oricărui risc decurgând dintr-o eventuală folosire subsecventă a acesteia.

Conform art. 6.2 din Condiţiile de asigurare, "În vederea prevenirii furtului, în obligaţia Contractantului/Asiguratului de prevenire a daunelor intră şi ... schimbarea şi/sau recodarea încuietorilor şi instrumentelor electronice de protecţie, în cazul defectării, respectiv deteriorării acestora".

Astfel, dacă în cazul deteriorării încuietorilor este suficientă recodarea acestora, în cazul pierderii cheilor trebuie de asemenea considerată ca îndeplinire a obligaţiei de prevenire a daunelor în sensul pentru care a fost inclusă în Condiţiile de asigurare clauza prevăzută la art. 4.16.

A continuat recurenta-reclamantă, referindu-se la împrejurarea că nu ar fi depus documentele de înregistrare în original, întrucât se aflau în vehicul la data furtului, că, în primul rând, o asemenea clauză este prin esenţa ei abuzivă şi contrară obligaţiilor pe care asigurătorul şi le asumă prin semnarea poliţei Casco, atât timp cât a depus documentele în copie iar organele abilitate cu instrumentarea dosarului au putut face verificările necesare cu privire la identificarea autovehiculului, fără ca inexistenţa originalului să impieteze finalizarea dosarului şi soluţionarea cererii.

Astfel, îndrituirea sa de a beneficia de acordarea despăgubirii în condiţiile survenirii riscului asigurat (furtul autovehiculului) nu poate fi condiţionată de depunerea unor înscrisuri în original. Esenţa încheierii poliţei Casco este tocmai angajamentul asigurătorului de a acoperi valoarea bunului asigurat în caz de producere a risului asigurat (furtul fiind un atare risc).

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, "O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor."

Or, în mod neechivoc, un astfel de dezechilibru s-a produs în cauză, câtă vreme i s-a refuzat acordarea despăgubirilor pentru simplul fapt al nedepunerii în original a actelor de înregistrare a autovehiculului.

Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate. O asemenea clauză, cu titlu de exemplu, ar fi obligarea consumatorului la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteză îndeplinită în speţă.

La data semnării contractului, nu a avut posibilitatea de negociere a clauzelor întrucât contractul este unul preformulat, astfel încât singura opţiune era de a încheia sau de a refuza încheierea contractului.

Se poate astfel constata ineficacitatea clauzei abuzive raportat la prevederile art. 6 din Legea nr. 193/2000, conform căruia "Clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personale, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produse efecte asupra consumatorului ...", în acest sens fiind şi cele reţinute de Curtea Europeană de Justiţie prin Decizia nr. 93/13, în sensul că instanţa naţională poate verifica chiar şi din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecăţii are caracter abuziv.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii de fond ca temeinică şi legală.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a argumentelor invocate în apărare de către intimatul-pârâtt, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Criticile recurentei-reclamante vizează, în esenţă, greşita interpretare şi aplicare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 4.16 şi ale art. 6.2 din Condiţiile de asigurare Casco pentru poliţa Casco x emisă de Societatea de asigurare-C. S.A., apreciind că în mod eronat i-a fost respinsă cererea de plată, pentru că nu ar fi aplicabil art. 4.16 şi pentru că ar fi abuzivă clauza prevăzută la art. 6.2.

5.1. Pe lângă considerentele primei instanţe, pe care Înalta Curte le validează, se mai reţine că, potrivit art. 4.16 din Condiţiile de asigurare Casco,

"În acea perioadă în care, autovehiculul are încuietorile defecte, deteriorate, respectiv schimbarea încuietorilor nu se realizează după pierderea, respectiv sustragerea cheilor, telecomenzii, cardului de pornire, Asigurătorul nu îşi asumă să acorde acoperire din cauza furtului nici măcar în schimbul plăţii taxei achitate pentru această acoperire".

Înalta Curte nu poate primi argumentele recurentei, în sensul că nu ar fi aplicabilă această prevedere şi că însăşi raţiunea introducerii clauzei nu ar mai subzista, din momentul în care a recodificat cheile.

Dispoziţia cuprinsă la articolul anterior citat este cât se poate de clară şi fără echivoc, impunând în sarcina clientului asigurat ca, în cazul sustragerii cheilor, să schimbe încuietoarea, şi nu să procedeze la recodarea cheilor rămase în posesia sa şi a încuietorilor.

Nu sunt fondate alegaţiile recurentei, care consideră că, dacă în cazul deteriorării încuietorilor şi instrumentelor electronice de protecţie (condiţia prevăzută de art. 6.2 din Condiţiile de asigurare) este suficientă recodarea acestora, trebuie considerată îndeplinită obligaţia de prevenire a daunelor şi în cazul în care după pierderea unei chei a procedat la recodarea cheilor rămase şi a încuietorilor.

În cazul sustragerii/pierderii cheii se presupune că respectiva cheie ar fi putut intra în posesia unei alte persoane, în acest sens prevăzându-se înlocuirea încuietorilor autovehiculului. Însă, în cazul deteriorării, de vreme ce nu se presupune implicarea unei persoane străine, este prevăzută operaţiunea de recodare a încuietorilor şi instrumentelor electronice de protecţie.

Astfel, Înalta Curte apreciază că, în cazul în care este sustrasă/pierdută o cheie, obligaţia înlocuirii încuietorilor prevăzută prin art. 4.16 din Condiţiile de asigurare Casco în sarcina asiguratului (proprietarul vehiculului asigurat) este pe deplin aplicabilă.

5.2. De asemenea, nu pot fi avute în vedere nici aprecierile recurentei în sensul că art. 6.2 din Condiţiile de asigurare ar reprezenta o clauză abuzivă.

Acest articol prevede exonerarea asigurătorului de prestarea serviciului în cazul în care " ... la sustragerea autovehiculului, cartea de identitate a vehiculului, certificatul de înmatriculare şi/sau cheile autovehiculului se aflau în autovehicul. În vederea prevenirii furtului, în obligaţia Contractantului/Asiguratului de prevenire a daunelor intră depozitarea în siguranţă a certificatului de înmatriculare şi a accesoriilor care fac posibilă pornirea şi luarea autovehiculului ...".

Clauzele abuzive, reţine Înalta Curte, constituie obiect de reglementare a Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.

În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între profesionişti (asigurători) şi consumatori (asiguraţi) va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate. În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (asiguratului).

Clauzele abuzive sunt enumerate în art. 1 din Anexa la Legea nr. 193/2000, respectiv:

"(1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:

a) dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.

b) obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului;

c) obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi în situaţiile în care profesionistul nu şi le-a îndeplinit pe ale sale;

d) dau dreptul profesionistului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada-limită la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost insuficientă;

e) dau dreptul profesionistului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;

f) dau dreptul profesionistului să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;

g) dau dreptul exclusiv profesionistului să interpreteze clauzele contractuale;

h) restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care profesionistul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale;

i) obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist;

j) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:

- profesionistul a modificat unilateral clauzele prevăzute la lit. e);

- profesionistul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;

- profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale;

k) exclud sau limitează răspunderea legală a profesionistului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acţiuni sau omisiuni a profesionistului privind utilizarea produselor şi serviciilor;

l) exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;

m) permit în mod nejustificat impunerea unor restricţii în administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părţi din contract;

n) dau dreptul profesionistului să transfere obligaţiile contractuale unei terţe persoane - agent, mandatar etc. -, fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator;

o) interzic consumatorului să compenseze o datorie către profesionist cu o creanţă pe care el ar avea-o asupra profesionistului;

p) prevăd că preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preţurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului.

r) permit profesionistului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către profesionist;

s) dau dreptul profesionistului să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru consumator;

t) dau dreptul profesionistului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate."

Or, clauza de la pct. 6.2 din Condiţiile de asigurare nu poate fi considerată a fi abuzivă, fiind cât se poate de explicită în ceea ce priveşte scopul impunerii condiţiei ca asiguratul sa nu păstreze actele autovehiculului (cartea de identitate a vehiculului, certificatul de înmatriculare) în autovehicul, respectiv "depozitarea în siguranţă" a acestora.

Această clauză nu acordă societăţii de asigurare posibilitatea de a modifica unilateral contractul de asigurare, nu limitează răspunderea legală a asigurătorului, nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele anterior citate, ci, prin includerea sa în Condiţiile de asigurare, s-a urmărit ca, în cazul sustragerii autovehiculului, actele originale ale acestuia să nu fie la îndemâna persoanei străine, astfel încât înstrăinarea ulterioară a vehiculului să nu fie posibilă.

În aceste condiţii, nu pot fi reţinute susţinerile recurentei-reclamante, în sensul că s-ar fi creat un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor şi că prezentarea copiilor actelor vehiculului ar fi fost suficientă organelor abilitate pentru verificările necesare identificării autovehiculului.

Cartea de identitate a vehiculului este cel mai important document al maşinii, deoarece conţine datele tehnice şi informaţiile necesare identificării, precum şi date despre proprietar, iar, în cazul pierderii sau distrugerii acesteia, trebuie urmată procedura la Registrul Auto Român, conform O.G. nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate a vehiculului şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere în vederea introducerii pe piaţă, punerii la dispoziţie pe piaţă, înmatriculării sau înregistrării în România, precum şi supravegherea pieţei pentru acestea.

Astfel, nu poate fi considerată abuzivă aceasta clauză, pentru că nu a creat, în detrimentul asiguratului şi contrar cerinţelor bunei credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000.

5.3. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând că soluţia primei instanţe reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 1016 din 15 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.