Challenge to judicial salary determination; admissibility barred by failure to complete mandatory pre-judicial administrative complaint procedure

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.11.2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Caraş Severin şi Ministerul Finanţelor Publice, -anularea Deciziei nr. 123/RU din 19.09.2018 emise de Preşedintele Curţii de Apel Timişoara, -obligarea acestuia la emiterea unei noi decizii prin care să le stabilească drepturile salariale prin aplicarea art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, respectiv prin stabilirea procentului de 30 pe angajator şi nu pe angajat şi prin acordarea nivelului maxim al sporurilor (45%), -obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului cauzat prin neaplicarea sporurilor şi la acordarea sumelor cuvenite în urma recalculării corecte, raportat la VRS 463,5 RON, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, -obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să pună la dispoziţia Curţii de Apel Timişoara sumele necesare, -obligarea Ministerului Economiei şi Finanţelor la alocarea fondurilor necesare plăţii sumelor cuvenite şi -obligarea pârâţilor 1, 2 şi 3 să facă menţiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanţilor.

Prin sentinţa nr. 1380 din 10 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii ridicată din oficiu şi a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii A., B. şi alţii au formulat recurs solicitând casarea hotărârii şi, rejudecând, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Au arătat recurenţii-reclamanţi că, într-adevăr, în prima parte a petitului acţiunii au făcut vorbire despre anularea Deciziei nr. 123/RU/19.09.2019, dar, având în vedere petitul acţiunii, este evident că au fost nemulţumiţi de modul de stabilire a drepturilor salariale, astfel cum această nemulţumire a fost finalizată prin Hotărârea nr. 14/18.10.2018 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Timişoara, petitul putând fi extins şi cu privire la această hotărâre.

Au arătat că au primit doar extrasul din Hotărârea nr. 14/18.10.2018 şi au respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 din Anexa V din Legea nr. 153/2017 faţă de această hotărâre, şi nu faţă de comunicarea Deciziei nr. 123/RU/19.09.2019, astfel că s-au îndreptat corect cu cererea la instanţă, fiind vorba de efectele Hotărârii nr. 14/18.10.2018.

Au mai apreciat că instanţa avea posibilitatea de a rezolva pe fond celelalte capete ale acţiunii şi că sunt discriminaţi faţă de alţi colegi din sistem.

3. Apărările formulate

3.1. Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

3.2. Intimata-pârâtă Curtea de Apel Timişoara a depus întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului, ca nemotivat, în condiţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4. Decizia instanţei de recurs

4.1. Preliminar, în ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată de intimata-pârâtă Curtea de Apel Timişoara prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază a fi neîntemeiată, constatând că, din punct de vedere formal, deşi nu au indicat în mod expres, susţinerile recurenţilor expuse în cuprinsul cererii de recurs se pot circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., când instanţa ar fi încălcat sau aplicat greşit normele de drept material.

4.2. Însă, Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare menţionat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 7 din Anexa V din Legea nr. 153/2017, împotriva hotărârilor prin care s-au stabilit drepturile salariale, personalul salarizat poate face contestaţie la organele de conducere, în speţă la Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Timişoara, iar împotriva hotărârilor organelor de conducere se poate face plângere la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Textul legal instituie o procedură administrativă prealabilă obligatoriu de parcurs înaintea sesizării instanţei de judecată, concretizată prin obligaţia reclamanţilor de a formula, anterior sesizării Curţii, contestaţie împotriva Deciziei nr. 123/RU/19.09.2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Timişoara adresată Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Timişoara.

Prin urmare, actul administrativ atacat în instanţă nu este actul iniţial prin care s-au stabilit drepturile salariale ale recurenţilor-reclamanţi, ci hotărârea prin care se soluţionează contestaţia administrativă.

Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, ceea ce reprezintă manifestarea, în concret, a principiului disponibilităţii, deoarece partea are posibilitatea de a aprecia ce solicită instanţei de judecată şi de asemenea care sunt limitele învestirii instanţei de judecată.

Obiectul procesului este determinat de pretenţiile exprimate prin cererea de chemare în judecată sau este dat de situaţia juridică a cărei a cărei rezolvare în justiţie, se urmăreşte, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 29 C. proc. civ., care defineşte acţiunea civilă. Cu alte cuvinte, instanţa nu poate depăşi limitele acţiunii fixate de reclamant, pentru că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.

Reţine Înalta Curte că instanţa nu este legată de sensul literal al termenilor folosiţi de reclamant, însă rolul activ al instanţei nu poate fi exercitat astfel încât să creeze un dezechilibru între părţi în folosirea drepturilor procedurale.

Astfel, judecătorul nu se poate substitui părţilor în stabilirea obiectului acţiunii, ci este ţinut a se pronunţa şi a analiza asupra obiectului cererii astfel cum a fost formulat.

Deci, instanţa de fond a reţinut în mod temeinic şi legal că reclamanţii nu au înţeles să atace hotărârea colegiului de conducere, ci doar decizia prin care le-au fost stabilite drepturile salariale.

De altfel, recurenţii-reclamanţi au şi recunoscut că au făcut vorbire doar despre Decizia nr. 123/RU/19.09.2018, fără a solicita şi anularea deciziei emise de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Timişoara prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva deciziei.

Referitor la alegaţiile recurenţilor-reclamanţi, în sensul că instanţa ar fi lăsat nesoluţionate celelalte capete de cerere, Înalta Curte reţine că petitul principal al acţiunii l-a constituit anularea deciziei menţionate, nr. 123/RU/19.09.2018 emise de Preşedintele Curţii de Apel Timişoara, prin care le-au fost stabilite drepturile salariale. Celelalte capete de cerere, privind, în esenţă, emiterea unei noi decizii de stabilire a drepturilor salariale şi repararea prejudiciului, sunt, în mod evident, petite accesorii faţă de capătul principal, a căror soluţionare depindea de legalitatea/nelegalitatea deciziei de salarizare.

4.3. Soluţia instanţei de recurs

Faţă de aceste argumente, Înalta Curte apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanţa de fond reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge excepţia nulităţii recursului şi va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Curtea de Apel Timişoara.

Respinge recursul formulat de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W. împotriva sentinţei nr. 1380 din 10 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.