Salary Rejection for Court Clerks: Applicability of Transitional Salary Maintenance Clause and Equal Pay in Job Mergers

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată, iniţial, la data de 06.12.2017, pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Timişoara, Ministerul Justiţiei şi Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, -anularea în parte a Deciziei nr. 151/A/21.09.2017 emise în baza art. 36 din Legea-cadru nr. 153/2017, şi anume anularea în parte a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) în ceea ce priveşte salarizarea reclamanţilor, -anularea în parte a Hotărârii Colegiului de Conducere a Curţii de Apel Timişoara nr. 21 din 30.10.2017, respectiv anularea art. 2 din hotărâre ce vizează soluţia de respingere a contestaţiei înregistrate la data de 19.10.2017, -obligarea pârâtei Curtea de Apel Timişoara să emită noi decizii de reîncadrare individuale către fiecare reclamant în baza art. 36 din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017, care să cuprindă nivelul salariului de bază existent în cadrul pârâtei Curtea de Apel Timişoara pentru noile funcţii de grefieri prevăzute în anexa nr. V, capitolul II din Legea nr. 153/2017, -obligarea pârâţilor Curtea de Apel Timişoara şi Ministerul Justiţiei să recalculeze drepturile salariale datorate reclamanţilor şi să le achite diferenţele salariale rezultate între drepturile salariale încasate efectiv şi cele de care ar fi trebui să beneficieze conform noilor decizii de reîncadrare individuale, începând cu data de 01.07.2017 şi până la data pronunţării sentinţei, actualizate cu rata inflaţiei precum şi cu dobânda legală aferentă acestor drepturi de la fiecare scadenţă şi până la momentul plăţii efective.

La data de 13.04.2018, reclamanţii au formulat cerere modificatoare, prin care au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Tribunalului Timiş.

Prin sentinţa nr. 236 din 17 aprilie 2018, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (2) din Cap. VIII, Secţiunea I, Anexa V din Legea nr. 153/2017.

2. Soluţia instanţei de fond

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 04.06.2018.

Prin sentinţa civilă nr. 1374 din 10 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a respins acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curţii de Apel Timişoara în ceea ce priveşte petitul 4 al cererii de chemare în judecată şi a respins acest petit în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins, în rest, acţiunea reclamanţilor formulată în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Timiş, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. au formulat recurs, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Timiş, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Au solicitat casarea în parte a hotărârii recurate şi, rejudecând cauza, -anularea în parte a Deciziei nr. 151/A/21.09.2017, în ceea ce priveşte art. 1 alin. (2) referitor la salarizarea lor, -anularea în parte a Hotărârii Colegiului de Conducere a Curţii de Apel Timişoara nr. 21/30.10.2017, şi anume a art. 2 din hotărâre ce vizează respingerea contestaţiei formulate, -obligarea pârâţilor la emiterea unor noi decizii de reîncadrare individuale către fiecare reclamant, în baza art. 36 din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu 01.07.2017, care să cuprindă nivelul salariului de bază existent în cadrul pârâtului Tribunalul Timiş pentru noile funcţii de grefieri prevăzute în Anexa nr. V, Cap. II din Legea-cadru nr. 153/2017, -obligarea pârâtului Tribunalul Timiş la a le recalcula drepturile salariale şi a le achita diferenţele salariale rezultate dintre drepturile salariale încasate efectiv şi cele de care ar fi trebuit să beneficieze conform noilor decizii de reîncadrare individuale, începând cu 01.07.2017 şi până la data pronunţării sentinţei, actualizate cu rata inflaţiei precum şi cu dobând legală aferentă acestor drepturi, de la fiecare scadenţă şi până la momentul plăţii efective.

Au susţinut recurenţii-reclamanţi că prima instanţă a apreciat greşit că în cauză ar fi aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 153/2017, pentru că, în cazul grefierilor arhivari/registratori, aceste dispoziţii legale nu sunt aplicabile, având în vedere că, urmare a reîncadrării, nu mai ocupă aceeaşi funcţie sau, mai exact, nu mai ocupă o funcţie salarizată diferit faţă de ceilalţi grefieri, încadrarea noii funcţii de grefier-arhivar/registrator fiind una reglementată similar celei generice/unice de grefier.

Astfel, începând cu 01.07.2017, ca urmare a reîncadrării în această categorie unică de funcţii, se impune acordarea salariului de bază aferent funcţiei de grefier menţinută pentru toţi grefierii până la 31.12.2017.

În ceea ce priveşte categoria grefierilor arhivari/registratori, art. 36 din Legea-cadrul nr. 153/2017 trimite la reîncadrare, începând cu 01.07.2017, conform Anexei V, care include în grupa grefierilor şi grefierii arhivari/registratori, astfel că se impune majorarea salariului de bază al grefierilor arhivari/registratori asimilaţi grefierilor la nivelul celui avut de 01.07.2017 de către "grefieri".

Deşi prima instanţă a reţinut că funcţia lor a fost transformată, modificată, în mod eronat şi nelegal a reţinut aplicabilitatea art. 38 din lege, fără a analiza argumentele lor care susţin aplicabilitatea exclusivă a art. 39.

Este eronată susţinerea instanţei că pentru funcţia de grefier de şedinţă condiţia de ocupare era absolvirea studiilor superioare, în condiţiile în care, atât în Legea-cadru nr. 153/2017, cât şi în Legea nr. 567/2004, se prevede existenţa unor funcţii de grefieri de şedinţă cu studii medii.

În mod similar, şi în Anexa V, Cap. II al Legii nr. 153/2017, funcţiile de prim-grefier, grefier-şef secţie, grefier-şef, grefier-arhivar şef, precum şi cele de grefier, grefier statistician, grefier documentarist, grefier arhivar, grefier registrator sunt prevăzute atât pentru nivelul de studii superioare, cât şi pentru studii medii.

Demersul lor judiciar are drept cauză tocmai faptul că, începând cu 01.07.2017, legiuitorul a înţeles să elimine discriminarea existentă privind salariul de bază stabilit pentru aceeaşi categorie profesională, gerfier, reglementând aceeaşi funcţie, de grefier, în aceeaşi rubrică, fără distincţii şi discriminări, în funcţie de titulatură.

Sunt angajaţi ai pârâtului Tribunalul Timiş, ca personal contractual încadrat în funcţiile de grefier arhivar, iar, prin Decizia nr. 151/A/21.09.2017 emisă de Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus în mod colectiv reîncadrarea întregului personal angajat al instituţiei, însă, în mod nelegal, prin art. 1 alin. (2), celor care deţin calitatea de grefier arhivar le-au fost menţinute salariile avute anterior reîncadrării, salarii net inferioare celor acordate celorlalţi grefieri, cu toate că, odată cu reîncadrarea, şi lor trebuia să le fie acordate salarii echivalente cu cele ale celorlalţi grefieri.

Reîncadrarea pe noile funcţii, astfel cum sunt prevăzute în noua Lege-cadru a salarizării, presupunea, implicit, şi acordarea drepturilor salariale aferente noii funcţii, iar noua funcţie de grefier arhivar, respectiv grefier registrator, presupunea acordarea salariului de bază stabilit începând cu 01.07.2017 pentru toate celelalte funcţii din aceeaşi categorie.

În privinţa personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor, scopul legii a fost tocmai de a înlătura diferenţierea nejustificată dintre salarizarea grefierilor de şedinţă şi a grefierilor arhivari sau registratori, scop care s-a concretizat prin reglementarea în cadrul aceleiaşi funcţii a grefierilor, fie ei de şedinţă, arhivar, registratori etc. .

În prezent, unica diferenţiere a salarizării între grefieri, permisă şi prevăzută de lege, se face prin prisma gradului, nivelului de studii şi vechimii, însă salariul nu poate fi diferenţiat pe criteriul titulaturii de grefier simplu/de şediţă sau grefier arhivar/registrator, având în vedere că funcţia de grefeir este unitar reglementată şi salarizată.

Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, funcţia de grefier-arhivar, grefier-registrator, respectiv grefier-arhivar şef, era distinct reglementată de funcţia de grefier, grefier-statistician, grefier-documentarist, respectiv grefier şef.

În aceste condiţii, chiar dacă din punct de vedere al denumirii nu pare o schimbare, funcţia lor rămânând, practic, cu denumirea anterioară de grefier-arhivar/registrator, respectiv grefier arhivar şef, reîncadrarea în noile condiţii legale, începând cu 01.07.2017, conform Anexei V Cap. II din lege, însemna indiscutabil acordarea retroactiv de la data de 01.07.2017 a salariului de bază corespunzător noii funcţii, respectiv a salariului de bază prevăzut la 01.07.2017 pentru funcţia de grefier de şedinţă, cu aceeaşi vechime, treapă de studii, gradaţie.

Au mai susţinut recurenţii-reclamanţi că situaţia de faţă, în care vechile funcţii ale grefierilor arhivari/registratori şi arhivari şefi au fost absorbite de noile funcţii de grefieri, în ceea ce priveşte salarizarea, constituie de facto o promovare, ce se concretizează în faptul că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, îndeplinesc toate condiţiile pentru a fi încadraţi ca grefieri, fiind singurii grefieri "urcaţi" într-o categorie superioară ca urmare a acestei legi.

De asemenea, prin Decizia nr. 151/1/21.09.2017, s-au încălcat principiul nediscriminării şi principiul egalităţii, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Curtea de Apel Timişoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, şi menţinerea hotărârii de fond ca temeinică şi legală.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţi, şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurenţii-reclamanţi susţin că instanţa de fond ar fi aplicat în mod greşit art. 38 din Legea nr. 153/2017 şi că legiuitorul a adoptat aceste dispoziţii în scopul eliminării situaţiilor discriminatorii, înţelegând să majoreze salariul de bază al grefierilor arhivari/registratori, asimilaţi grefierilor, la nivelul avut de grefieri la data de 01.07.2017 şi să înlăture diferenţierea nejustificată dintre salarizarea grefierilor de şediţă şi a grefierilor arhivari/registratori

Este adevărat că obiectul de reglementare al actului normativ menţionat supra constă în stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul consolidat al statului, scopul fiind eliminarea situaţiilor discriminatorii, însă, este de observat că doar în ipoteza în care situaţiile discriminatorii ar privi persoanele care ocupă aceleaşi funcţii şi îndeplinesc aceleaşi activităţi.

Însă, în mod corect a reţinut instanţa de fond aplicabilitatea art. 38 din Legea nr. 153/2017, care se interpretează prin raportare la prevederile Legii nr. 567/2004, mai exact a dispoziţiilor alin. (2) al art. 3 conform cărora "Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT".

Astfel, contrar alegaţiilor recurenţilor, şi prin Legea nr. 153/2017 funcţia de grefier-registrator/arhivar este reglementată distinct, la fel ca şi în Legea nr. 567/2004.

Din cuprinsul tabelului existent în Capitolul II, Anexa V, Capitolul II din Legea nr. 153/2017 privind salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor, rezultă că sunt prevăzute aceleaşi funcţii ca şi în Legea nr. 567/2004, respectiv funcţiile de grefier, grefier-şef, grefier statistician, grefier documentarist, grefier arhivar, grefier-arhivar şef, grefier registrator etc. .

În acest context normativ, procedând la interpretarea dispoziţiilor legale precitate în raport de cauza dedusă judecăţii, rezultă că reîncadrarea grefierilor arhivari şi a grefierilor registratori se efectuează pe aceleaşi funcţii deţinute anterior, având în vedere că aceştia îndeplinesc aceleaşi activităţi şi în aceleaşi condiţii.

Nu pot fi primite susţinerile recurenţilor, în sensul că, prin noua lege a salarizării, legiuitorul a intenţionat să majoreze salariul de bază al grefierilor arhivari şi registratori la nivelul avut de grefieri la data de 01.07.2017, să-i "urce" într-o categorie superioară.

Legea a urmărit exclusiv reîncadrarea pe aceleaşi funcţii deţinute anterior, scopul eliminării situaţiilor discriminatorii vizând salariaţii care ocupă aceeaşi funcţie şi îndeplinesc aceleaşi activităţi şi în aceleaşi condiţii.

Faptul că acesta este scopul legiuitorului rezultă fără putinţă de tăgadă din prevederile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 153/2017, reţinut cu temei de prima instanţă, în care s-a prevăzut în mod expres că se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, a compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, cu o condiţie, respectiv aceea ca personalul să ocupe aceeaşi funcţie şi să îşi desfăşoare activitatea în aceleaşi condiţii.

Or, câtă vreme funcţiile de grefier arhivar şi grefier registrator au fost reglementate distinct din punct de vedere salarial faţă de funcţia de grefier, din considerente privind nivelul studiilor necesare ocupării acestor funcţii, respectiv studii medii în cazul grefierilor arhivari şi registratori şi studii superioare de specialitate juridică în cazul grefierilor, nu pot fi primite argumentele recurenţilor-reclamanţi, în sensul că prin adoptarea noii legi a salarizării s-ar fi urmărit egalizarea acestor funcţii, prin reîncadrarea automată la nivelul prevăzut pentru studii superioare şi cu salarizarea corespunzătoare.

Ocuparea aceleiaşi funcţii şi desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii reprezintă condiţiile care impun menţinerea în plată a cuantumului brut al salariilor de bază la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017.

Înalta Curte nu poate primi nici alegaţiile recurenţilor-reclamanţi în sensul că, urmare a intrării în vigoare a noii legi a salarizării, vechile funcţii ale grefierilor arhivari/registratori au fost absorbite de noile funcţii de grefieri şi că întreaga categorie a personalului auxiliar este tratată identic.

Dacă s-ar accepta acest raţionament, menţionarea în tabelul de la Capitolul II, Anexa V, Capitolul II din Legea nr. 153/2017 privind salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor a aceloraşi funcţii prevăzute şi în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, respectiv acelea de grefier, grefier-şef, grefier statistician, grefier documentarist, grefier arhivar, grefier-arhivar şef, grefier registrator etc., ar fi superfluă, în condiţiile în care nu s-ar mai face nicio distincţie în ceea ce priveşte specificul funcţiei prin prisma activităţilor desfăşurate.

Nu sunt întemeiate nici criticile recurenţilor, în sensul că, prin Decizia nr. 151/1/21.09.2017 a Curţii de Apel Timişoara ar fi fost încălcat principiul nediscriminării şi principiul egalităţii.

Reîncadrarea pe noile funcţii din punct de vedere al salarizării s-a făcut cu respectarea condiţiilor privind existenţa aceleiaşi funcţii, îndeplinirii aceleiaşi activităţi şi în aceleaşi condiţii, fiind aplicabilă tuturor subiectelor aflate în situaţii identice.

Prezintă relevanţă sub acest aspect jurisprudenţa Curţii Constituţionale care a statuat în mod constant în sensul că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite şi, de aceea, el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994).

Totodată, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere, în esenţă, pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014).

În fine, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa faptul că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului.

În cauză, funcţiile de grefier arhivar şi grefier registrator au avut o reglementare salarială distinctă faţă de funcţia de grefier, în considerarea criteriului studiilor necesare ocupării acestora, stabilirea acestor reguli fiind atributul exclusiv al legiuitorului, care poate adopta reglementări cu caracter general sau special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi, în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii.

Aşa fiind, se reţine că instituirea unor reguli speciale nu este contrară principiului egalităţii în faţa legii, câtă vreme ele se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei şi asigură egalitatea juridică a acestora.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă analizarea, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. împotriva sentinţei nr. 1374 din 10 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.