Ancillary Intervention Bid Rejected; Appeal Deemed Unfounded

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 17.09.2020, sub nr. x/2018, A. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea intimatului-reclamant Prefectul Judeţului Neamţ, în cauza privind recursurile promovate de recurenţii-pârâţi Primarul Municipiului Târgu Mureş, B. S.R.L. şi C. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 160 din 5 aprilie 2019 pronunţate de Tribunalul Mureş, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Prefectul Judeţului Mureş, având ca obiect anulare act administrativ.

1.2. Soluţia pronunţată de instanţa de fond

Prin încheierea de şedinţă din 6 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie formulată de A., în cauza privind recursurile promovate de recurenţii-pârâţi Primarul Municipiului Târgu Mureş, B. S.R.L şi C. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 160 din 5 aprilie 2019 pronunţate de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Prefectul Judeţului Mureş.

1.3. Cererea de recurs. Motivele de casare

Împotriva încheierii de şedinţă din 6 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs intervenientul A..

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului s-a arătat că instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe situaţia particulară creată în prezenta speţă.

Recurentul a considerat că această particularitate a prezentei cauze nu are nicio relevanţă în privinţa admisibilităţii cererii de intervenţie cu care a fost sesizată Curtea de Apel Bacău, mai ales în condiţiile în care - aceeaşi instanţă - l-a "scos" din cauză.

Astfel, dacă instanţa de recurs nu ar fi procedat la "scoaterea" sa din litigiu, evident că o nouă cerere de intervenţie accesorie ar fi fost inadmisibilă, dar într-o atare situaţie nici nu ar mai fi fost nevoit să formuleze cea de a doua cerere de intervenţie.

Practic, instanţa de recurs a adoptat o soluţie fără nicio bază legală, întrucât prevederile art. 61-64 C. proc. civ. nu prevăd/permit respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de intervenţie accesorie formulată de o terţă persoană care nu este parte în proces, deoarece aceeaşi persoană a formulat deja, în faţa primei instanţe, o astfel de cerere.

În opinia recurentului, datorită faptului că a fost "scos" din cauză, la termenul de judecată din 10.07.2020, soluţia adoptată asupra cererii de intervenţie, la termenul de judecată din 06.11.2020, constituie o reală enigmă, întrucât instanţa se contrazice în mod flagrant. Aceasta deoarece ulterior termenului de judecată din 10.07.2020, nu avea calitatea de parte în proces, situaţie în care cererea de intervenţie accesorie era şi este admisibilă.

Recurentul a considerat inexplicabilă perseverenţa instanţei de recurs în încercarea de a-l ţine la distanţă de acest litigiu, cu orice preţ şi cu ignorarea normelor legale în materie.

În aceste condiţii, a apreciat că sunt incidente motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ. pentru următoarele considerente:

- pct. 6 - considerentele care au stat la baza soluţiei adoptate asupra cererii de intervenţie vin în contradicţie cu argumentele reţinute în cuprinsul aceleiaşi încheieri, în ceea ce priveşte problema "scoaterii" din litigiu a recurentului;

- pct. 7 - s-a încălcat prezumţia de lucru judecat, în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii sale de intervenţie, raportat la cele stabilite prin Decizia nr. 133/08.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în dosarul nr. x/2018;

- pct. 8 - instanţa a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 61- 64 C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Primarul Municipiului Târgu Mureş, B. S.R.L. şi C. S.R.L. au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 17 februarie 2021 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 16 iunie 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de petentul A. este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.

2.1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Petentul A. a înţeles să intervină în cauza privind recursurile promovate de recurenţii-pârâţi Primarul Municipiului Târgu Mureş, B. S.R.L şi C. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 160 din 5 aprilie 2019 pronunţate de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Prefectul Judeţului Mureş.

În acest sens, a formulat o cerere de intervenţie accesorie în favoarea intimatului-reclamant Prefectul Judeţului Neamţ, cerere care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea de şedinţă din 6 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Nemulţumit de soluţia pronunţată asupra cererii sale de intervenţie accesorie a promovat prezentul recurs întemeiat, în drept, pe motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat.

Recurentul a invocat acest motiv de recurs întrucât, în opinia sa, considerentele care au stat la baza soluţiei adoptate asupra cererii de intervenţie vin în contradicţie cu argumentele reţinute în cuprinsul aceleiaşi încheieri, în ceea ce priveşte problema "scoaterii" din litigiu a recurentului.

Înalta Curte observă că această critică de nelegalitate vizează dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, teza a II-a C. proc. civ. care permit casarea unei hotărâri atunci când aceasta cuprinde motive contradictorii.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Lecturând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. întrucât, raportat la obiectul cauzei (verificarea condiţiilor privind admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie accesorie formulată) şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii (art. 61-64 C. proc. civ.).

Astfel, judecătorul a explicat în mod clar şi logic raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de intervenţie ca inadmisibilă, neidentificându-se în cauză, motive contradictorii, astfel cum susţine recurentul.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. recurentul a susţinut că s-a încălcat prezumţia de lucru judecat, în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii sale de intervenţie, raportat la cele stabilite prin Decizia nr. 133 din 08.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în dosarul nr. x/2018.

Analizând această critică de nelegalitate, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în mod temeinic şi legal a reţinut că faţă de modalitatea de soluţionare a apelului formulat de apelantul A. (anulare ca netimbrat), petentul nu poate susţine cu temei că, prin Decizia nr. 133/2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a stabilit că are interesul juridic de a interveni în cauză, întrucât această decizie îl priveşte pe numitul D., numai acestui apelant fiindu-i admis apelul declarat împotriva încheierii de respingere a cererilor de intervenţie.

Prin urmare, motivul de recurs privind autoritatea de lucru judecat are în vedere faptul că puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res judicata pro veritate habetur).

Efectul de "lucru judecat" al unei hotărâri judecătoreşti are două accepţiuni: stricto sensu semnifică autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect, cu aceeaşi cauză (exclusivitatea), iar lato sensu semnifică puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune că hotărârea beneficiază de o prezumţie irefragabilă, că exprimă adevărul şi că nu trebuie contrazisă de o alta hotărâre (obligativitatea).

Cu alte cuvinte, existenta unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleaşi părţi, să se discute acelaşi obiect si aceeaşi cauză.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că nu s-a încălcat prezumţia de lucru judecat, nefiind incident în cauză nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care recurentul a susţinut interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 61-64 C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază ca fiind neîntemeiat.

Potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:

"(1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare.

(2) Intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.

(3) Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi".

Deci, cererea de intervenţie principală este cererea prin care terţul care intervine din proprie iniţiativă într-un litigiu ce se poartă între alte părţi, pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.

Ca natură juridică, intervenţia principală este o veritabilă cerere de chemare în judecată formulată împotriva părţilor iniţiale, deci atât a reclamantului, cât şi a pârâtului.

Cu alte cuvinte, terţul intervenient ar putea să formuleze aceeaşi pretenţie pe cale principală, declanşând un proces distinct, în care el ar figura ca reclamant, iar părţile din celălalt proces ar fi pârâte.

Înalta Curte apreciază că în cazul intervenţiei accesorii, terţul intervenient trebuie să justifice întotdeauna un interes propriu. Chiar dacă nu pretinde un drept propriu, terţul trebuie să urmărească obţinerea unui interes pentru sine, iar nu numai pentru partea a cărei poziţie o susţine, deoarece activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.

Alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală şi calitatea procesuală, una dintre condiţiile cumulative de exerciţiu ale acţiunii civile este existenţa unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond în mod corect a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile privind admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie accesorie formulată de A. sub aspectul justificării interesului, în temeiul art. 61 - 64 C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din 6 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2021.